3,973 matches
-
von Fettsäuren NF T 60-114 Point de fusion des paraffines NF T 20-051 Méthode de détermination du point de cristallisation (point de congélation) ISO 1392 Method for the determination of the freezing point 4. Analiza termică 4.1. Analiza termică diferențială ASTM E 537-76 Standard method for assessing the thermal stability of chemicals by methods of differential thermal analysis ASTM E 473-85 Standard definitions of terms relating to thermal analysis ASTM E 472-86 Standard practice for reporting thermoanalytical data DIN 51005
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
assessing the thermal stability of chemicals by methods of differential thermal analysis ASTM E 473-85 Standard definitions of terms relating to thermal analysis ASTM E 472-86 Standard practice for reporting thermoanalytical data DIN 51005 Thermische Analyse, Begriffe 4.2. Calorimetrie diferențială ASTM E 537-76 Standard method for assessing the thermal stability of chemicals by methods of differential thermal analysis ASTM E 473-85 Standard definitions of terms relating to thermal analysis ASTM E 472-86 Standard practice for reporting thermoanalytical data DIN 51005
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
cu lichid încălzit. Se scufundă în eprubetă un capilar închis, care conține o bulă de aer în partea inferioară. 1.4.5. Detecția fotoelectrică Conform principiului Siwoloboff, măsurătoarea fotoelectrică automată se face folosind ascensiunea bulelor. 1.4.6. Analiza termică diferențială Această tehnică înregistrează diferența de temperatură dintre substanță și un material de referință în funcție de temperatură în timp ce substanța și materialul de referință sunt supuse aceluiași regim termic controlat. Atunci când eșantionul trece printr-o stare de tranziție ce presupune o variație de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
materialul de referință sunt supuse aceluiași regim termic controlat. Atunci când eșantionul trece printr-o stare de tranziție ce presupune o variație de entalpie, această modificare este indicată prin endotermică (fierbere) de la linia de referință a temperaturii. 1.4.7. Calorimetria diferențială Această tehnică înregistrează diferența dintre cantitățile de energie absorbite de o substanță și un material de referință în funcție de timp, atunci când eșantionul și materialul de referință sunt supuse aceluiași regim de temperatură controlată. Această energie reprezintă energia necesară pentru ca diferența de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
2 Metoda distilării (domeniu de fierbere) ± 0,5 K (până la 600 K)2 ISO/R 918, DIN 53171, BS 4591/71 Conform cu Siwoloboff ± 2 K (până la 600 K)2 Detecție fotoelectrică ± 0,3 K (la 373 K)2 Calorimetrie termică diferențială ± 0,5 K (până la 600 K) ASTM E 537-76 ± 2,0 K (până la 1273 K) Calorimetrie diferențială ± 0,5 K (până la 600 K) ASTM E 537-76 ± 2,0 K (până la 1273 K) 1 Această precizie este valabilă numai pentru dispozitive
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
53171, BS 4591/71 Conform cu Siwoloboff ± 2 K (până la 600 K)2 Detecție fotoelectrică ± 0,3 K (la 373 K)2 Calorimetrie termică diferențială ± 0,5 K (până la 600 K) ASTM E 537-76 ± 2,0 K (până la 1273 K) Calorimetrie diferențială ± 0,5 K (până la 600 K) ASTM E 537-76 ± 2,0 K (până la 1273 K) 1 Această precizie este valabilă numai pentru dispozitive simple cum ar fi cel descris în ASTM D 1120-72; aceasta poate fi îmbunătățită cu ebuliometre mult
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
unor determinări sub nivelul temperaturii ambiante până la 253,15 K (- 20șC), fără nici o modificare a aparatului. Este necesar doar ca aparatul să fie așezat într-o baie de răcire. 1.6.6. Analize termice 1.6.6.1. Analiza termică diferențială Vezi apendicele. 1.6.6.2 Calorimetria diferențială Vezi apendicele. 2. DATE Pentru diferențe mici față de presiunea normală (maxim ±5 kPa) punctul de fierbere se poate corecta (Tn) cu ajutorul ecuației Sidney-Young: unde: Δ p = (101,325 - p) (atenție la semn
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
15 K (- 20șC), fără nici o modificare a aparatului. Este necesar doar ca aparatul să fie așezat într-o baie de răcire. 1.6.6. Analize termice 1.6.6.1. Analiza termică diferențială Vezi apendicele. 1.6.6.2 Calorimetria diferențială Vezi apendicele. 2. DATE Pentru diferențe mici față de presiunea normală (maxim ±5 kPa) punctul de fierbere se poate corecta (Tn) cu ajutorul ecuației Sidney-Young: unde: Δ p = (101,325 - p) (atenție la semn) p = presiunea măsurată, în kPa fT = viteza de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
determination of distillation of petroleum products BS 4591/71 Method for the determination of distillation characteristics DIN 53171 Lösungsmittel für Anstrichstoffe, Bestimmung des Siedeverlaufes NF T 20-608 Distillation: détermination du rendement et de l'intervalle de distillation 3. Analiza termică diferențială și calorimetria diferențială ASTM E 537-76 Standard method for assessing the thermal stability of chemicals by methods of differential thermal analysis ASTM E 473-85 Standard definition of terms relating to thermal analysis ASTM E 472-86 Standard practice for reporting thermoanalytical
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
of petroleum products BS 4591/71 Method for the determination of distillation characteristics DIN 53171 Lösungsmittel für Anstrichstoffe, Bestimmung des Siedeverlaufes NF T 20-608 Distillation: détermination du rendement et de l'intervalle de distillation 3. Analiza termică diferențială și calorimetria diferențială ASTM E 537-76 Standard method for assessing the thermal stability of chemicals by methods of differential thermal analysis ASTM E 473-85 Standard definition of terms relating to thermal analysis ASTM E 472-86 Standard practice for reporting thermoanalytical data DIN 51005
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
combustibil care permite menținerea unei reacții nucleare în lanț se numește concentrație critică; dacă concentrarea de material este formată în totalitate de nuclee de combustibil avem de a face cu masa critică. Cuvântul „critic” se referă la extremul unei ecuații diferențiale care guvernează numărul de neutroni liberi prezenți în combustibil; dacă sunt mai puțini decât masa critică, atunci numărul de neutroni este determinat de dezintegrarea radioactivă; dar dacă sunt mai mulți neutroni sau cel puțin masa critică, atunci numărul neutronilor este
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
Jean Baptiste (n. 21 martie lângă Auxerre, 1768 — d. 16 mai, 1830 la Paris) a fost un matematician, fizician și filozof francez. A adus contribuții în teoria ecuațiilor diferențiale, a seriilor trigonometrice și în fizica matematică. Transformata Fourier a fost denumită în onoarea sa. Este considerat primul fizico-matematician cu adevărat tipic. Fourier s-a născut în Auxerre, ca fiu al unui croitor. A rămas orfan la vârsta de 10
Joseph Fourier () [Corola-website/Science/304398_a_305727]
-
l-a introdus în lucrările lui George Boole. A absolvit în 1936 cu două diplome, una de inginer electrotehnist și una de matematician, după care a început studii postuniversitare la Massachusetts Institute of Technology (MIT), unde a lucrat cu analizorul diferențial al lui Vannevar Bush, un calculator analogic. Studiind complicatele circuite ad hoc ale analizorului diferențial, Shannon a observat cum pot fi folosite conceptele lui Boole. O lucrare extrasă din teza sa de masterat din 1937, "O analiză simbolică a releelor
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
una de inginer electrotehnist și una de matematician, după care a început studii postuniversitare la Massachusetts Institute of Technology (MIT), unde a lucrat cu analizorul diferențial al lui Vannevar Bush, un calculator analogic. Studiind complicatele circuite ad hoc ale analizorului diferențial, Shannon a observat cum pot fi folosite conceptele lui Boole. O lucrare extrasă din teza sa de masterat din 1937, "O analiză simbolică a releelor și circuitelor de comutație", a fost publicată în numărul din 1938 al revistei "Transactions of
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
multe orificii ale tubului exterior deschizându-se „lateral”, cu axele într-un plan perpendicular pe direcția de curgere a fluidului. Orificiul din față captează presiunea totală, iar cele laterale presiunea statică. Cele două presiuni pot fi legate la un manometru diferențial, gradat direct în unități de viteză. Determinarea "presiunii dinamice" ("p") se face din ecuația lui Bernoulli, ca diferență între "presiunea totală" ("p") și "presiunea statică" ("p"): unde "ρ" este densitatea fluidului, de unde rezultă viteza: Tubul Pitot este folosit universal în
Tub Pitot () [Corola-website/Science/312667_a_313996]
-
a fost profesor și la Universitatea Cambridge, unde Gheorghe Vrânceanu a audiat cursurile sale. El a fost primul matematician american de anvergură cu studiile complete în America. Lucrările sale reliefează preocupări în domeniile analizei matematice (în special în domeniul ecuațiilor diferențiale), mecanicii statistice, teoriei relativității, teoriei gravitației, mecanicii fluidelor și geometriei. În 1944 a dezvoltat teoria gravitonului. Continuator al unor cercetări ale lui Henri Poincaré (1854-1912), cum a fost problema celor trei corpuri, a studiat teoria generală a sistemelor dinamice (1913
George David Birkhoff () [Corola-website/Science/312187_a_313516]
-
Wilhelm Johann Eugen Blaschke (n. 13 septembrie 1885 - d. 17 martie 1962) a fost matematician austro-ungar, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniile geometriei diferențiale și celei integrale. Printre studenții săi s-au numărat matematicienii Shiing-Shen Chern (1911-2004, american de origine chineză), Luis Santaló (1911-2001, argentinian) și Emanuel Sperner (1905-1980, german). Tatăl său, care preda geometria descriptivă la un liceu din Graz, i-a insuflat
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
lui Luigi Bianchi la Școala Normală Superioară din Pisa și apoi la Universitatea din Göttingen, unde are i-a avut ca profesori pe matematicienii Felix Klein, David Hilbert și Carl Runge. Blaschke explorează cea mai mare parte a domeniilor geometriei diferențiale (mai ales geometria diferențială afină) aducând contribuții în domenii ca: determinarea soluțiilor unor probleme de extrem geometric (suprafețe minimale, probleme izoperimetrice), corpuri convexe, geometrie integrală, spații "fibrate", aplicații geometrice ale teoriei grupurilor, geometria cercului și a sferei (continuând drumul deschis
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
Școala Normală Superioară din Pisa și apoi la Universitatea din Göttingen, unde are i-a avut ca profesori pe matematicienii Felix Klein, David Hilbert și Carl Runge. Blaschke explorează cea mai mare parte a domeniilor geometriei diferențiale (mai ales geometria diferențială afină) aducând contribuții în domenii ca: determinarea soluțiilor unor probleme de extrem geometric (suprafețe minimale, probleme izoperimetrice), corpuri convexe, geometrie integrală, spații "fibrate", aplicații geometrice ale teoriei grupurilor, geometria cercului și a sferei (continuând drumul deschis de Edmond Laguerre, August
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
deschis de Edmond Laguerre, August Ferdinand Möbius, Sophus Lie). De asemenea, Blaschke s-a ocupat cu studiul soluțiilor ecuațiilor cu derivate parțiale de ordin finit sau infinit, de teoria funcțiilor armonice. Pentru prima dată a abordat problemele topologice de geometrie diferențială. În lucrările sale a mai abordat și geometriile de grup fundamental dat. În 1956 a participat la Congresul Matematicienilor Români de la București. În 1935 a făcut o vizită la Universitatea din Iași. A colaborat la revista "Mathematica" din Cluj, cu
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
atît radiologic cît și ca aspect intraoperator. Ba chiar există OB subperiostale, rare, care au aceleași caracteristici radiologice că și chistul osos anevrismal. Există și cazuri rare de OB cu hemoragii întinse și cavități chistice, similare chistului osos anevrismal. Diagnosticul diferențial se bazează pe examenul histologic. Chiar dacă OB conține hemoragii și cavități chistice, țesutul OB este mai neoplastic, mai bogat în celule imature, cu proliferare difuza și anomalii osteogenetice. În chistul osos anevrismal țesutul este mai fibroblastic și mai osteoblastic cu
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
câmp vectorial. Valoarea integralei curbilinii este suma valorilor câmpului în toate punctele de pe curbă, ponderate de o funcție scalară pe curbă (de obicei lungimea arcului sau, pentru un câmp de vectori, produsul scalar al câmpului de vectori cu un vector diferențial). Această ponderare distinge integrala curbilinie de integralele mai simple definite pe intervale. Multe formule simple din fizică (de exemplu, cea pentru lucrul mecanic, formula 1) au formule analoage continue în termeni de integrale curbilinii (formula 2). Integrala curbilinie calculează, de exemplu, lucrul
Integrală curbilinie () [Corola-website/Science/311527_a_312856]
-
În matematică și fizică, operatorul Laplace sau laplacianul, notat cu formula 1 sau formula 2 și denumit după Pierre-Simon Laplace, este un operator diferențial, și anume un exemplu important de operator eliptic, care are multe aplicații. În fizică, este folosit în modelarea propagării undelor și propagării căldurii, stând la baza ecuației Helmholtz. Este esențial în electrostatică și mecanica fluidelor, prin prezența sa în ecuația
Laplacian () [Corola-website/Science/311552_a_312881]
-
și mecanica fluidelor, prin prezența sa în ecuația Laplace și ecuația Poisson. În mecanica cuantică, el reprezintă termenul energie cinetică din ecuația Schrödinger. În matematică, funcțiile al căror laplacian este nul se numesc funcții armonice. Operatorul Laplace este un operator diferențial de ordinul al doilea în spațiul euclidian "n"-dimensional, definit ca divergența gradientului. Astfel, dacă "f" este o funcție cu valori reale derivabilă de două ori, atunci laplacianul lui "f" este definit de relația În mod echivalent, laplacianul lui "f
Laplacian () [Corola-website/Science/311552_a_312881]
-
are rolul de a prelua de la motor, trece, modifica și distribui momentul motor la roțile motoare ale automobilului. Sistemul de transmisie este alcătuit din subansamble și organe cu roluri specifice după cum urmează: ambreiaj, cutie de viteze, transmisie cardanică, transmisie principală, diferențial, reductor-distribuitor, arbori planetari și transmisie finală. Ambreiaj Ambreiajul cuplează progresiv și decuplează motorul de restul transmisiei, atât la pornire cât și în timpul mersului, la schimbarea treptelor cutiei de viteze. Cutie de viteze Cutia de viteze modifică forța de tracțiune sau
Sistem de transmisie () [Corola-website/Science/311619_a_312948]