4,131 matches
-
din cele șase astfel de distincții câștigate de-a lungul carierei de portarul de origine tătară. În anul 1982, avea să participe la primul său turneu final al Campionatului Mondial, în Spania. A fost titular în toate cele 5 partide disputate de Rusia (3 în prima fază a grupelor și 2 în cea de-a doua, primind doar patru goluri (2 în meciul cu Brazilia și 2 în meciul cu Scoția); Uniunea Sovietică avea să fie eliminată în cea de-a
Rinat Dasaev () [Corola-website/Science/316528_a_317857]
-
de-a treia Cupă a Germaniei din carieră, reușind astfel să câștige eventul. În anul 1970, Sepp Maier a participat la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, alături de naționala Germaniei de Vest. Deși a luat 4 goluri în Meciul Secolului, disputat în semifinala cu Italia, el a salvat de multe ori poarta Germaniei și a reușit să obțină locul 3 cu aceasta, lipsind din finala mică. După ce a mai câștigat o Cupă a Germaniei în 1971, Maier a participat la Campionatul
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
Johan Cruijff, Maier a reușit câteva parade de efect care au adus al doilea succes al Germaniei la Campionatul Mondial. Un moment memorabil rămâne însă una dintre ispravele comice realizate de Maier, destul de dese în timpul carierei sale. Într-un meci disputat pe Olympiastadion, Sepp Maier s-a plictisit în poartă, într-un moment în care echipa sa ataca încontinuu. Deoarece în teren a intrat o rață, Sepp nu a ezitat să plonjeze ca un adevărat portar după pasăre, care în cele
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
iunie 2014, Cornel Penescu a fost condamnat definitiv, de ICCJ, la trei ani de închisoare cu suspendare, după ce a fost găsit vinovat că l-a plătit pe fostul arbitru Ionică Serea să declare echipa FC Argeș câștigătoare într-un meci disputat cu Steaua București.
Cornel Penescu () [Corola-website/Science/316569_a_317898]
-
s-a dovedit cu noroc pentru Johan, care a reușit, în acel sezon, să câștige prima Cupă a Campionilor Europeni din carieră, după o victorie cu 2-0 în fața celor de la Panathinaikos, echipă antrenată pe atunci de Ferenc Puskás, în finala disputată la Londra, pe Wembley. Tot în sezonul 1970-71, Cruijff a ratat titlul, care putea fi al cincilea din carieră, însă a reușit o performanță impresionantă : în meciul împotriva celor de la AZ Alkmaar, Cruijff a marcat șase goluri, iar Ajax a
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
a calificat, iar în turul secund, el a marcat o dublă în meciul cu Argentina (câștigat cu 4-0 de Olanda) și un gol în meciul cu Brazilia (câștigat cu 2-0). Astfel, Olanda ajungea în finală, pe care avea să o dispute împotriva Germaniei de Vest, gazda turneului. În minutul 2 al finalei, Johan Cruijff este faultat în careu de către Uli Hoeneß, iar arbitrul partidei, englezul Jack Taylor, acordă penalty. Neeskens avea să înscrie, iar olandezii conduceau fără ca germanii să fi atins
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
Sampdoria, adăugându-și trofeul pentru a treia oară în palmares. În 1990, a reușit să câștige pentru prima oară și Copa del Rey, după ce FC Barcelona a trecut de marea rivală, Real Madrid, cu scorul de 2-0, într-un meci disputat la Valencia. Primul sezon de Primera Division câștigat de pe banca de antrenor de Cruijff a fost sezonul 1990-1991. Au urmat încă trei, Cruijff câștigând, în total, 4 ediții consecutive ale campionatului Spaniei. În anul 1991, a renunțat la marele său
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
a jucat pentru CFR 1907 Cluj, alături de care a devenit campion al României. A jucat pentru CFR Cluj în grupele UEFA Champions League 2008-09, contabilizând 5 meciuri și reușind să marcheze un gol împotriva echipei franceze Girondins de Bordeaux, meci disputat la Cluj, pe stadionul Dr. Constantin Rădulescu, terminat cu scorul 1-3.
Daniel da Silva Soares () [Corola-website/Science/316693_a_318022]
-
UCL a fost fondată în 1826 sub numele de "London University", ca o alternativă pentru universitățile din Oxford și Cambridge, care la acea vreme nu acceptau studenți din afara bisericii anglicane. Este a treia universitate engleză ca vechime, cu toate că alte instituții dispută acest fapt. Deși filozoful Jeremy Bentham este privit ca principalul spirit din spatele înființării universității, el nu a luat parte personal la crearea ei, însă ideile sale radicale asupra educației și societății i-au inspirat pe fondatorii UCL, scoțienii James Mill
University College London () [Corola-website/Science/316724_a_318053]
-
când un grup de tineri aflați în vacanță la Belas, au hotărât să înființeze un club și să organizeze un meci de fotbal la Castelul Seteais, în cadrul unui festival care avea loc la Sintra. În prezența familiei regale, s-a disputat un meci alert între Sport Club de Belas și un grup din Sintra. Belas a învins cu scorul de 3 - 0, într-un meci în care frații Gavozzo, Franciso și José Maria, împreună cu alții sportivi, erau descriși ca făcând parte
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
Vila Franca a marcat unicul gol și a devenit primul marcator din istoria lui Sporting. La 1 decembrie 1907 consemnăm nașterea eternului rival. Sporting Clube de Portugal și Sport Lisabona (care se va numi un an mai târziu Benfica Lisabona) disputând un meci pe iarba de la Quinta Nova, în Sete Rios. Sporting, care se echipa în alb în acea perioadă, a apărut într-un echipament constând din tricouri în dungi alb-verzi, șort alb și jambiere albe. Acest echipament a fost reprodus
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
era amplasat în partea de sud a actualului Estádio José Alvalade. În deceniul 3, Sporting câștigă primul său Campeonato de Portugal (1922/23): o competiție recompensată cu titlul național deși contestat deoarece se practica sistemul eliminatoriu. Meciul decisiv s-a disputat la Faro la data de 24 iulie 1923, împotriva lui Académica încheiat cu scorul de 3-0. Sporting a jucat cu formația: Torres Pereira, Jaime Gonçalves, Francisco Stromp, Joăo Francisco Maia, Carlos Fernandes, José Leandro, Filipe dos Santos, Joaquim Ferreira, Cipriano
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
Peyroteo, José Travassos și Albano Narciso Pereira. Acești fotbaliști erau comparați cu membrii unei orchestre prin maniera colectivă de joc și prin eficiență. În această perioadă Sporting a marcat 123 de goluri (aproape 5 goluri pe meci!), într-un campionat disputat de 14 echipe, cu doar două mai puțin decât astăzi. Este, cu siguranță un record greu de doborât. De exemplu, Peyroteo, atacantul, a terminat toate cele 12 sezoane la care a luat parte cu mai multe goluri marcate decât meciuri
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
la prima ediție a Cupei Campionilor Europeni. Din nefericire pentru fanii lui Sporting UEFA nu a înființat acestă competiție mai devreme, altminteri Sporting ar fi avut, cu certitudine, un asemenea trofeu în vitrină. Sporting a deschis competiția într-un meci disputat pe Estádio Nacional, (Stadionul Național), în care a avut ca adversar pe FK Partizan, încheiat cu un scor egal, 3-3. Joăo Martins, cel care a deschis scorul este creditat ca fiind autorul primului gol din această competiție care în zilele
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
Sporting și Manchester United, gazdele câștigând cu scorul de 3-1. Deasemeni în 2005 stadionul a găzduit finala Cupei UEFA dintre Sporting și PFC CSKA Moscova, câștigată de acesta din urmă cu scorul de 3-1. Pe Estádio José Alvalade s-au disputat cinci meciuri ale Campionatului European de Fotbal 2004, între care și semifinala dintre Portugalia și Olanda, câștigată de Portugalia cu scorul de 2-1. Celebră pentru sistemul său, Academia de fotbal a lui Sporting continuă să descopere și să crească jucători
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
desfășurare a meciurilor de acasa a clubului de fotbal River Plate și este numit după fostul președinte Antonio Vespucio Liberti. "El Monumental" este considerat a fi stadionul național al Argentinei, o mare parte dintre meciurile echipei naționale de fotbal fiind disputate în acest loc. Stadionul a fost inaugurat în 1938, fiind apoi extins în 1958 și renovat între 1977 și 1978, pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1978. Pe această arena echipa Argentinei a câștigat primul său titlu mondial, învingând în finala
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
și alții. "El Monumental" este cel mai mare stadion din Argentina, având o capacitate de 67.664 de locuri. Clubul de fotbal River Plate a fost înființat în anul 1901 și în primele decenii ale secolului al XX-lea își dispută meciurile pe diferite stadioane din Buenos Aires, majoritatea dintre ele destul de modeste. Până în 1934, River Plate câștigase deja câte un campionat, la nivel de amatori și la nivel profesionist. Ca urmare, numărul suporterilor echipei crescuse cu rapiditate la începutul anilor 1930
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
competițiile interne și internaționale. De asemenea, "El Monumental" este considerat stadionul național al Argentinei, aici desfășurându-se o mare parte dintre meciurile echipei naționale de fotbal. Astfel, majoritatea partidelor de calificare pentru campionatul mondial, dar și unele jocuri amicale, sunt disputate pe această arena. Tot aici au loc ocazional meciuri de rugby, insă echipa națională de rugby a Argentinei (supranumita "Los Pumas") folosește mai des "Estadio José Amalfitani" al celor de la Vélez Sársfield, stadion situat tot în Buenos Aires. "Superclásico" este numele
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
suporteri prezenți în tribunele stadionului "El Monumental", învingând reprezentativă Ungariei cu scorul de 2-1, în Grupă 1. La 6 iunie, tot pe "El Monumental", Argentina învinge cu același scor echipa Franței. Ultimul meci al argentinienilor din prima rundă a competiției, disputat la 10 iulie pe același stadion, în compania Italiei, se încheie cu o înfrângere (0-1). La fiecare dintre cele trei partide ale Argentinei au asistat aproximativ 71.000 de spectatori. În urmă înfrângerii cu Italia, Argentina nu reușește să câștige
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
o înfrângere (0-1). La fiecare dintre cele trei partide ale Argentinei au asistat aproximativ 71.000 de spectatori. În urmă înfrângerii cu Italia, Argentina nu reușește să câștige grupa și este nevoită să părăsească stadionul "El Monumental" și să își dispute meciurile din rundă a doua la Rosario. În schimb, Italia, câștigătoarea grupei, a rămas pe "El Monumental" pentru a-și desfășura meciurile din următoarea rundă. Primul dintre ele are loc la 14 iunie și se încheie 0-0, în compania reprezentativei
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
o victorie cu 1-0 în fața Austriei. Ultimul joc al italienior din Grupa A a rundei secunde este cel cu Olanda, din 21 iunie, aceștia din urmă reușind o victorie cu scorul de 2-1. Audiență pentru meciurile din rundă a doua disputate pe "El Monumental" a fost de circa 67.000 de spectatori pe meci. Partida pentru deciderea locului al treilea (sau finală mică) este cel de-al optulea joc disputat pe gazonul stadionului "El Monumental", punând față în fața echipele naționale ale
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
cu scorul de 2-1. Audiență pentru meciurile din rundă a doua disputate pe "El Monumental" a fost de circa 67.000 de spectatori pe meci. Partida pentru deciderea locului al treilea (sau finală mică) este cel de-al optulea joc disputat pe gazonul stadionului "El Monumental", punând față în fața echipele naționale ale Braziliei și Italiei, în ziua de 24 iunie. Scorul final a fost 2-1 pentru echipa sud-americană, în prezența a aproape 70.000 de oameni. Finală Campionatului Mondial de Fotbal
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
Italiei, în ziua de 24 iunie. Scorul final a fost 2-1 pentru echipa sud-americană, în prezența a aproape 70.000 de oameni. Finală Campionatului Mondial de Fotbal 1978 are loc pe data de 25 iunie, pe același "El Monumental", fiind disputată de Argentina și Olanda, câștigătoarele celor două grupe din turul al doilea al competiției. La meci asista peste 71.000 de suporteri. Echipa Argentinei, cu jucători precum Mario Kempes, Daniel Passarella, Alberto Tarantini, Leopoldo Luque și Daniel Bertoni, reușește să
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
același stadion, echipa Argentinei este învinsă de reprezentativă Uruguayului cu 0-1 în semifinale și este eliminată. Meciul pentru locul al treilea, din 11 iulie, dintre Argentina și Columbia (1-2), respectiv finală din 12 iulie dintre Uruguay și Chile (1-0), se disputa de asemenea pe "El Monumental". În 2011, Argentina este din nou țară organizatoare, de data aceasta pentru a 43-a ediție Copa América. Cu toate acestea, o singură partida se desfășoară pe cel mai mare stadion argentinian, "El Monumental": finala
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
mai mare stadion argentinian, "El Monumental": finala competiției, în care Uruguay învinge Paraguay cu 3-0, în ziua de 24 iulie, în prezența a aproape 58.000 de spectatori. Stadionul "El Monumental" găzduiește meciurile internaționale ale echipei Club Atlético River Plate, disputate în cadrul uneia dintre cele mai importante competiții fotbalistice la nivel de club din lume - Copa Libertadores. River a izbutit să ajungă de patru ori în finala acestei competiții, câștigând de două ori. La 18 mai 1966, River Plate și Peñarol
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]