4,738 matches
-
Dar asistenta ta... — Asistenta mea, o acoperi Frieda cu un urlet puternic, este o idioată inutilă. O voi da afară. Julie, Elaine, oricum te-o fi chemând - EȘTI CONCEDIATĂ!... Dar, dacă tot ești aiciă acceptă Frieda. Avea chef să se distreze puțin. Poți să îmi spui câte ceva despre tine? întrebă Lisa, încercând să preia controlul interviului. Unde te-ai născut? —Planeta Zog, draga mea, spuse Frieda. Lisa se uită la ea. Tindea să o creadă. — Dacă preferi să vorbim despre haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
interesul lui Jack pentru ea, dar în același timp putea înțelege cum de el o găsea pe Mai atractivă. Până să se întoarcă Jack, toată lumea se relaxase atât de mult, încât nici nu se mai oboseau să ascundă asta. —Vă distrați? întrebă el, cu jumătate de zâmbet. E vacanță bancară, rânji domnișoara Morley, care era foarte rar amețită și în ultima oră trecuse de la a fi suspicioasă la drăgălășenie, la stare de bine, la regret și acum ajunsese, după cum era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lumina reflectoarelor era îndreptată asupra ei. O să mă văd doar cu prietenii mei și chestii din astea. Și poate că va ieși cu Marcus Valentine, spera ea, dar nu avea de gând să îi spună asta lui Jack. —Să te distrezi, spuse el. În timp ce Ashling se îndrepta către ușă, Jack o strigă, dintr-odată curios. —Hei! Domnișoară Repară-Tot! Te uiți vreodată la Star Trek? Ashling privi peste umăr și dădu din cap. Nu. — Mă gândeam eu, spuse el. — Nu am nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aprobă Clodagh. Sunt ridicolă. Și-a întors atenția înapoi în farfurie. Nu, nu pot să suport, explodă ea. Dă-mi mobilul. Dylan i-l întinse, oftând. —Bună, Ted, sunt Clodagh. Voiam doar să știu dacă totul este în regulă. Ne distrăm de minune, minți Ted, în timp ce Ashling ținea mâinile peste gurile lui Molly și Craig. Și, pot să vorbesc puțin cu ei? Păi, sunt ocupați. Se joacă. Da, exact, se joacă cu Ashling. —A, bine atunci. Ne vedem mai târziu. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ca mama ei să își șteargă lacrimile cu mâneca, a început să pună în buzunar câte un șervețel împăturit de fiecare dată când ieșeau. Odată ajunși în parc, Ashling încerca să regizeze lucrurile, ca măcar Janet și Owen să se distreze. Dacă cereau înghețată, Ashling începea să se agite pentru a le-o procura; dacă se enervau, totul putea exploda. Dar mama ei nu își amintea niciodată să aducă bani, așa că Ashling a început să ia cu ea o poșetuță roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
două degete, răspunse Clodagh. Dar sunt foarte rapidă. La fel de rapidă ca unii oameni care au făcut cursuri. Ochii de copil ai lui Yvonne se micșorară. Era enervată, deși nu la dimensiunile la care voia să lase să se vadă. Se distra doar pe baza puterii pe care o avea. — Deci să înțeleg că nu te pricepi la stenografie? — Păi, presupun, dar aș putea oricând să... Nu, recunoscu Clodagh, după ce rămase fără energie. —Ai capacități de procesare a cuvintelor? —Păi, nu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în jurul lui Clodagh, cu părul ei frumos aranjat, fața superbă și pantalonii albi, mulați. Figura întunecată a lui Ted era terminată, dar nu avea ce face, era depășit de situație. Clodagh, care făcea ravagii prin paharele de Red Square, se distra de minune. În timpul unei pauze, Ashling a auzit-o spunând unui grup de bărbați: — Eram virgină înainte să mă căsătoresc. Cu mult timp înainte, adică, adăugă ea, clipind frumos. Toată lumea a început să râdă isteric, dar Ashling nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acum, că avea numărul ei. Dar zilele treceau și speranța se evapora. În ziua a cincea, dorința a devenit prea acută și l-a sunat ea pe el, dar i-a intrat direct mesageria vocală. Era plecat, a dedus ea, distrându-se, trăind viața pe care o trăia și ea înainte. Plină de nervi și de dezamăgire, a închis, prea supărată pentru a lăsa un mesaj. Trebuia să-și fi dat seama că nu va suna. Se terminase, știau amândoi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ai fost cu Ted? —Cu siguranță. Asta a adâncit-o pe Ashling și mai mult în starea ei mizerabilă. Nu își putea imagina că Clodagh s-ar atinge de Ted nici cu un deget, dar... Clodagh a continuat: — Ne-am distrat de minune și Marcus a fost fantastic. A făcut un număr amuzant despre hainele femeilor. Despre diferența dintre o bluză, un top, o vestă, un tricou... — Ce a făcut? Dă-i încolo pe Ted și pe Clodagh! Ashling era dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
problema? Nu era într-o țară musulmană în care ar fi fost omorâtă cu pietre dacă era văzută cu un bărbat care nu era soțul sau fratele ei. Oricum, nici măcar nu era genul ei. Nu făcea altceva decât să se distreze. Fără să facă rău nimănui. Dar și-a dat pe spate părul lucios, simțindu-se eliberată, nervoasă, excitată. S-a decis până la urmă să aleagă o pereche de pantaloni negri și un tricou roz. S-a uitat în oglindă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să ies cu fetele în oraș la un film sau să ne plimbăm nebunește cu rolele si bicicleta. Îmi place mult când seara, împreună cu ai mei, încingem o partidă de baschet. Deși competiția pare pe viață și pe moarte, ne distrăm de minune. Chiar și acum, când am mâna în gips, reușesc să înscriu cele mai multe coșuri din familie! Pot să vă mai spun că sunt o fată harnică și săritoare la nevoie, pentru că deseori o ajut pe mama la diverse treburi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
nu faci asta! Este îngrozitor! — Zeus, era doar o propunere! Nu vreau să mai aud. Helios muncește foarte mult ca noi să ne putem odihni și să putem lucra și tu îi ceri să lungească ziua că să te poți distra? Vei fi pedepsit pentru asta! — Iar ție, băiete, îți mulțumesc foarte mult. Pentru asta îți voi îndeplini o dorință! — Îmi doresc să mă întorc la mama mea! — Foarte bine! Mi-am luat rămas bun de la toți și Zeus m-a
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
un factor de echilibru care-i atenuează înclinația mărturisită de a-i răni pe infractori. El mă respecta cu o oarecare circumspecție din pricina felului în care îl rănisem pe Bobby De Witt și, după câteva zile de parteneriat temporar, ne distram vorbind amîndoi stricat în germană ca să ne omorîm timpul între două interogatorii. Pe mine Fritzie mă săpunea mai puțin și se purta ca un camarad - unul cu răutatea-n sânge. Vorbea mult despre Dalia și râvnita lui avansare la gradul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
calificativ slab în evaluarea mea pe prima lună ca polițist în uniformă, iar un un tip de la birouri mi-a spus că ar fi menționat „refuzul meu de a face uz de suficientă forță în fața infractorilor recalcitranți“. Pe Kay a distrat-o teribil, dar mie-mi apărea dinaintea ochilor un teanc de rapoarte negative, care creștea tot mai mult, de nici toate intervențiile lui Russ Millard nu m-ar mai fi putut ajuta să mă întorc în Birou. Am revenit, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
invitat. La început s-a bâlbâit și, pentru prima dată, am remarcat că exact la al patrulea pahar a scăpat de bâlbâială. L-am scos și pe bătrân de la azil. Habar n-avea cine naiba sunt, dar oricum s-a distrat de minune: a tras la măsea din sticluța lui Harry, a ciupit-o de fund pe Kay, a țopăit în ritmul muzicii de la radio. Am întins o masă cu sandvișuri și punci cu sau fără alcool. Toți cei șase am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
țină companie. Betty, a luat un autobuz spre Malibu, iar valetul - un poponar - chiar i-a ținut companie. Apoi a doua zi, pe la amiază, Lindscott s-a întors acasă împreună cu trei amici, toți beți morți. Tipii au vrut să se distreze, așa că au pus-o să dea o probă să citească dintr-un scenariu pe care îl avea Burt acolo. Tipa a fost lamentabilă și ăia și-au bătut joc de ea. Apoi Lindscott i-a făcut o propunere: să le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe care o iubeau și-o mai trăsese cu cineva. Gelozia era un lucru groaznic. Mai ales atunci când se răsfrânge asupra unui copil de cinci ani. În regulă, fiecare poză de pe perete Îi arată pe cei trei ca și cum s-ar distra de minune, dar oamenii nu au tendința să pună În sufragerie poze cu vânătăi, arsuri de țigară sau oase rupte. Logan era absorbit mai ales de o poză făcută undeva pe o plajă Însorită, În care toți erau În costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
adus pe toți, o să fie tot aici și luni dimineața. — Luni? Insch clătină aprobator din cap. — Da, luni. Logan, Îți dau voie să-ți iei liber dumincă. Privește Sabatul. Mergi și tu la meci, bea niște bere, mănâncă niște chipsuri, distrează-te și tu. Se opri și-i zâmbi șmecherește. Poate scoți la cină o agentă drăguță? Logan roși, ținându-și fleanca. — Ce vrei tu. N-am chef să te văd pe-aici până luni de dimineață. Ploaia se oprise până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
înfățișând un bărbat așezat. — Iată-l, tresări Zaleucos. Bărbatul stătea într-o poziție de o neglijență studiată; purta o tunică albă, brațele-i scurte erau descoperite, capul rotund era întors într-o parte, ochii mari și bulbucați păreau să se distreze de cine știe ce întrebare. Zaleucos spuse: — Cine a construit casa asta i-a poruncit unui pictor să reproducă statuia pe care Lysippus o turnase în bronz după subiect: acesta e Socrates așteptându-și moartea, conversând cu discipolii săi după ce a băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a rămas lângă mal și nimeni n-a șters inscripția. Statuia se găsea pesemne într-o încăpere privată a palatului, fiindcă inscripția spune: „Amant incomparabil“. Germanicus îi șopti fiului său: — Marcus Antonius i-a scris lui Augustus: „Tu te-ai distrat cu toate târfele din Roma și le-ai aținut calea tuturor soțiilor cinstite. Eu m-am căsătorit cu o regină“. — După ce totul a fost devastat, spuse preotul, romanii au celebrat rituri magice, au adunat laolaltă mobilele, le-au dat foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sărăcăcioasă, ca aceea pe care i-o impusese Maștera, iar el se simți ușurat și aproape recunoscător - și se plimba privind, cu ochii care nu reușeau să vadă, frumusețea schimbătoare a grădinilor, a stâncilor abrupte, a golfurilor, cu pasul acela distrat pe care și-l formase în casa Liviei. Simțea ochii celor care îl supravegheau ațintiți asupra lui, dar, zi după zi, își forma în minte o arhivă de chipuri și comportamente, începea să perceapă când și alături de cine se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scandalosul tablou cu Atalanta și Meleagrus, care costase - se exagera, desigur - un milion de sesterți; săli mici, unde puțini privilegiați se adunau pentru jocurile erotice colective ale sclavilor tineri; o piscină săpată în stâncă, adâncă atât cât să te poți distra cu băiețandrii aceia. „Face baie cu peștișorii lui“, rânjeau curtenii. Unii îndulceau cu ipocrizie povestirile, zicând că așa se comportaseră și Socrates, iar apoi Plato, și Alcibiades, și Alexandros. Se spunea că Tiberius era acum un pedofil bătrân și disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Gajus, stătea singur și îi vedea pe vechii săi tovarăși - ingrați - trecând pe lângă el și salutându-l din vârful buzelor. Se expusese iremediabil în ziua aceea. În schimb, senatorul Annius Vinicianus, având experiență istorică și un spirit caustic, își distra colegii spunând că modul cel mai sigur de a nu realiza un lucru era să-l gravezi solemn pe o lespede. Între timp, entuziaștii populares subliniau că tânărul Împărat nu îl pomenise nici măcar o dată pe Tiberius. Nici ca să-l laude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
potolise, încet-încet, sfâșietoarea lui singurătate. Obținând, odată cu puterea, o dilatare planetară a spațiului și autorității, în el explodase sentimentul atotputerniciei estetice, geniul constructorului de orașe. „O să vă fie greu să lucrați cu mine“, le spuse arhitecților săi, „dar o să vă distrați“. Sensibilitatea lui estetică era afectivă, creatoare, critică, nerăbdătoare și intolerantă. Manlius răspundea imediat dorințelor sale, de aceea îl numise faber aedium, în fruntea proiectului său pentru Noua Romă. Manlius lucra neobosit pentru el: îi intuise fantezia schimbătoare și plăcerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lucru ce există pe pământ, dar nu mai pot fi cu tine. Te-am mințit fiindcă tu aveai nevoie de acest lucru, și corpul tău nu mă poate absolvi, chiar dacă tu ai face-o În abstract“. O ascult și mă distrez de câtă fantezie pune În mișcare. (azi) Tot A. crede că eu mă comport ca un aristocrat, fără să am mijloacele materiale pentru a-mi permite acest lux. Ea susține că există un stil al aristocrației Înnăscute ce se observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]