3,782 matches
-
a dogmei geocentrice. Științele sociale au fost de asemenea ținta unor atacuri din pricina faptului că textele care au fost reinterpretate (pe fondul găsirii unor noi surse sau a descoperirii de greșeli de traducere) contrazic versiunile acceptate dogmatic. Întrucât pentru credincios, dogma este prin definiție adevărată, unii credincioșii (de exemplu fundamentaliștii islamici sau creștini păstrează o interpretare strict "mot à mot" a textelor biblice. Metoda științifică acceptă în mare parte alte forme de critică adusă la adresa ei. Astfel, în domeniul filozofico-religios sunt
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
și de a numi oficiile și ofițerii religioși subalterni. A fost Romulus cel care a instituit augurii și s-a crezut a fi cel mai bun augur dintre toate. De asemenea, regele Numa Pompilius a instituit Pontifii și prin aceștia dogma religioasă a Romei. Dincolo de autoritatea sa religioasă, regele era investit cu autoritate militară și judiciară supremă prin uzul Imperiumului. Imperiumul regelui era acordat pe viață și îl proteja pe acesta de a fi vreodată judecat pentru acțiunile sale. Ca singurul
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
în Turcia) a fost primul conciliu ecumenic. S-a desfășurat în anul 325. În 325 împăratul Constantin cel Mare a convocat primul conciliu ecumenic al bisericii creștine, care a pus bazele dogmatice și canonice ale acestei religii, definind mai precis dogmele creștine drept răspuns la provocarea reprezentată de erezia arianistă. Toți episcopii prezenți s-au declarat de acord cu pozițiile teologice majore propuse de proto-ortodoxie, dat fiind că în acel moment alte forme de creștinism fuseseră „deja excluse, suprimate, reformate sau
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
Crezul) de la Niceea a afirmat în contra ereticilor arianiști pentru prima dată la nivelul întregului Imperiu Roman necesitatea recunoașterii Sfintei Trinități (Dumnezeu, Isus Christos și Duhul/Spiritul Sfânt) ca piatră de temelie a religiei Imperiului, Orthodoxismul catolic. Arianismul, era potrivnic acestei dogme și era adoptat de triburile germanice ce intrau în contact cu civilizația romană. El va supraviețui încă multe secole in mijlocul lor, chiar si în perioada așa ziselor "Regate Germanice". A fost unul din motivele ce-i determinau pe unii
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
și înfăptuirii revoluțiilor din secolele XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase. Iluminismul este o replică la adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii. Curent ideologic și cultural, promova raționalismului, avand caracter laic, antireligios, anticlerical. Combătea fanatismul dogmelor și era pentru răspândirea culturii în popor și o literatură preocupată de problemele sociale și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a „luminilor” în mase. Iluminismul este o replică la adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii. Curent ideologic și cultural, promova raționalismului, avand caracter laic, antireligios, anticlerical. Combătea fanatismul dogmelor și era pentru răspândirea culturii în popor și o literatură preocupată de problemele sociale și morale. S-a remarcat Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778), un filozof francez de origine geneveză, scriitor și compozitor, unul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
înșele, căci nu pot exista două adevăruri . De aici decurg două sarcini importante pentru filosofie, una negativă (critică) și una pozitivă (constructivă). Mai întâi, rațiunea este datoare să se critice pe sine, corectându-se, atunci când una din concluziile sale contrazice dogma, fără însă a folosi revelația sau dogma ca argument suprem ci doar ca semnal al erorii; argumentele deciziei oricărei respingeri filosofice trebuie să aparțină rațiunii. A doua sarcină a filosofiei este aceea de a înțelege tainele revelației, acolo unde este
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
De aici decurg două sarcini importante pentru filosofie, una negativă (critică) și una pozitivă (constructivă). Mai întâi, rațiunea este datoare să se critice pe sine, corectându-se, atunci când una din concluziile sale contrazice dogma, fără însă a folosi revelația sau dogma ca argument suprem ci doar ca semnal al erorii; argumentele deciziei oricărei respingeri filosofice trebuie să aparțină rațiunii. A doua sarcină a filosofiei este aceea de a înțelege tainele revelației, acolo unde este posibil prin voința lui Dumnezeu. Filosoful este
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
un simbol pentru dumnezeu, care la rândul lui este performat și satisfăcut de satanistul însuși. LaVey propune ca toti zeii sunt creații ale credincioșilor și că în acest fel venerația zeilor este prin extensie, venerația creatorului acestor zei (credinciosul). O dogmă a satanismului modern este: „Eu sunt dumnezeul meu”. Cel mai important eveniment din calendarul satanic este ziua de naștere a credinciosului, aceasta reprezentând și nașterea dumnezeului sau. Un fapt surprinzător despre satanismul modern este că Satan, perceput că „diavol” în
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
se declară naturaliști, pentru că pretind propriilor concepții armonizarea (cel puțin) cu descoperirile științifice relevante. În paranteză sunt trecute edițiile revizuite. În limba română Quine a fost tradus foarte puțin; timp de mai bine de 30 de ani, traducerea din "Două dogme ale empirismului" (în "Epistemologie. Orientări contemporane", ed. Ilie Pârvu, București: Editura Politică, 1974) a fost singura traducere. În 2007 a apărut "Țesătura opiniilor" la Paralela 45 (traducere de Mircea Dumitru), iar Societatea Română de Filosofie Analitică pregătește alte câteva traduceri
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
în experiența sensibilă sau să fie compusă din idei având o astfel de origine.” O formulare mai adecvată (posibilă prin Bentham și Frege) este aceea ca enunțurile în întregul lor, și nu termenii, să fie traductibile în limbajul datelor sensibile. „Dogma reducționismului supravețuiește prin supoziția că fiecare enunț, luat izolat față de partenerii lui, poate admite în general o confirmare sau o infirmare.” „Sugestia mea opusă [...] este că enunțurile noastre asupra lumii esterne înfruntă tribunalul experienței sensibile nu în mod individual, ci
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]
-
care, într-o formă sau alta, împărtășeau principiile formale și materiale ale reformei lui Luther, adică au acceptat, pe de o parte, teza potrivit căreia unicul fundament al oricărei credințe creștine o reprezintă exclusiv interpretarea Sfintei Scripturi, independent de orice dogmă și autoritate, și, pe de altă parte, susțin teza mântuirii numai prin credință, adică ideea că izvorul mântuirii provine direct de la Dumnezeu, în afara oricărui merit, fără mijlocirea preotului și fără vreo condiționare materială. Unele teze ale protestantismului, în special cea
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
adepții Bisericii creștine după Evanghelie "(a nu se confunda cu evanghelicii luterani)", baptiștii, penticostalii, Frăția Plymouth, congregaționaliștii, mormonii, adventiștii de ziua a șaptea, nazarinenii, Martorii lui Iehova, etc. Conform altor grupuri neoprotestante, unele din aceste grupuri religioase ar avea o dogmă proprie bazată doar parțial pe textul biblic. Conform lui Bart Ehrman, o multitudine de grupuri de creștini contemporane își refuză unul altuia epitetul de „creștini”. Campania de negare a caracterului creștin al unor culte care se consideră creștine afirmă ideea
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
Middelburg Klaas Hendrikse, care se revendică, în același timp, „ateu convins” și „credincios”. În bisericile liber-gânditoare se oferă mult mai multă libertate experimentării credinței în mod individual decât în bisericile protestantismului ortodox, lăsând loc întrebărilor critice și fiecare tradiție sau dogmă religioasă poate fi pusă la îndoială. Libera gândire este opusul ortodoxiei religioase, în care se respectă cu strictețe tradiții și dogme vechi. În bisericile ortodoxe din punct de vedere religios „ce și cum” trebuie crezut este impus de sus în
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
libertate experimentării credinței în mod individual decât în bisericile protestantismului ortodox, lăsând loc întrebărilor critice și fiecare tradiție sau dogmă religioasă poate fi pusă la îndoială. Libera gândire este opusul ortodoxiei religioase, în care se respectă cu strictețe tradiții și dogme vechi. În bisericile ortodoxe din punct de vedere religios „ce și cum” trebuie crezut este impus de sus în jos, fie de către liderii religioși, fie de către Biblie. Bisericile liber-gânditoare urmează principiul conform căruia omul judecă al lui Dumnezeu cuvânt, în timp ce
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
al delegațiilor Bisericii Ortodoxe Române care au vizitat Finlanda (1970), India (1982 și 1989) etc. Este redactor coordonator al colecției: "Orizonturi spirituale" de la Editură Enciclopedica. Este profesor la Catedră Departamentului UNESCO din București, predând cursul "Phénoménologie de la religion". Elemente ale dogmei întrupării în învățătură Bisericii Ortodoxe Etiopiene, în "Ortodoxia", ăn. XXIV, 1972, nr. 2, p. 213 -217; Scrierile sacre ale marilor religii, în "Ortodoxia", ăn XXV, 1973, nr. 1, p. 66-82; Poziții creștine față de religiile necreștine, în "Ortodoxia", ăn XXV, 1973
Remus Rus () [Corola-website/Science/303866_a_305195]
-
tiraj de circa 60.000 de exemplare. Evident că a trebuit să facă unele concesii politicii curente, dar metaforele sale și stilul îngrijit i-au adus admirația redactorului Georg Hromadka, care vedea în versurile lui Pastior o lance ce străpunge dogmele realismului socialist. La Universitate, grupa sa era supranumită "Grupa Pastior", susține unul din foștii săi colegi bucureșteni, fără indicarea vreunei surse documentare. Locuința sa și a soției sale (scenografa și pictorița Roswitha Capesius) devenise un loc de adunare al unui
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
fost un filozof mistic evreu de limbă greacă din Egipt, unul dintre cei mai mari filozofi elenistici din rândul evreilor. A încercat să combine religia iudaică cu platonismul, pitagorismul și stoicismul. A recurs în acest scop la interpretări alegorice ale dogmelor religioase tradiționale în spiritul acestor concepții filozofice. Concepțiile sale au avut un rol important în formarea teologiei creștine. Detaliile biografice sunt în număr mic și le regăsim în operele sale. Philon s-a născut în Alexandria, Egipt. Aparținea unei familii
Philon din Alexandria () [Corola-website/Science/312564_a_313893]
-
doar în Ortodoxie. Își creează astfel propria sa mitologie creștină, punând în centru tradiția patristica ortodoxă. Se prezintă ca un idioritmic, ca un creștin ce își stabilește propriile reguli de trăire duhovnicească, ca un ascet eretic, ca un condamnat de dogme. Ortodoxia din adâncuri rămâne remediul cel mai sigur remediu pentru vindecarea unei lumi măcinate de rău. Sfânta Liturghie devine Poarta Raiului, la care poetul a bătut și, pentru ca această viață să nu fie irosită. Asistăm, în lirica sa, la o
Gabriel Iordan-Dorobanțu () [Corola-website/Science/312796_a_314125]
-
reprezintă acea parte din istoria medicinei cuprinsă între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, repezentând tranziția dintre Evul Mediu întunecat, dominat de dogme și superstiții, și epoca modernă, în care medicina devine cu adevărat o disciplină științifică. În țările Europei apusene (începând cu Italia) se petrece un fenomen complex, social și cultural-științific, a cărui primă manifestare constă în reconsiderarea moștenirii culturii clasice antice
Medicina Renașterii () [Corola-website/Science/312230_a_313559]
-
ca , este un actor, scenarist, producător și regizor de film american. Considerat mai ales la începuturile carierei doar o figură frumoasă a Hollywood-ului, Affleck a reușit să se impună mai ales prin rolurile sale din pelicule controversate și stranii precum "Dogma" sau "Good Will Hunting", capodoperă care i-a adus și un Premiu Oscar pentru cel mai bun scenariu, scris în colaborare cu bunul său prieten Matt Damon. Este născut pe 15 august 1972 în Berkeley, California. Are un frate mai
Ben Affleck () [Corola-website/Science/311575_a_312904]
-
bun actor principal pentru blockbustere de Hollywood. În 1999 joacă în alte patru filme, roluri diverse și adesea dificile, dar pe care le duce la bun sfârșit. Dar atracția anului este pentru Affleck reunirea cu Damon și Smith pentru capodopera "Dogma", un film controversat care a scandalizat și entuziasmat în egală măsură, o îmbinare inspirată de comedie neagră cu critică socială, avînd o tentă metafizică. Filmul a provocat Biserica, dar Affleck era deja un nume, așa că reputația sa a avut în
Ben Affleck () [Corola-website/Science/311575_a_312904]
-
ca un dumnezeu pretins atotputernic să intervină ca un "amic" ce ne oferă sprijin, decât ca un "magician" care ar putea "repara" stricăciunile, înviind morții. Credincioșii și-l reprezintă pe Dumnezeu în acțiune ca pe un "agent tranzacțional antropomorf", chiar dacă dogmele religioase în care trebuie să creadă resping aceste atribute antropomorfice. Așteptările intuitive înving rectitudinea teologică. Chiar atotputernicia lui Dumnezeu este un vestigiu al așteptărilor intuitive ale copilăriei, căci copilul până la 3 ani este incapabili să conceapă că cei din jur
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
care ne arată că a fost eronat să considerăm religia ca fiind rezultatul unic al ignoranței sau al unei culturi alienante. A accepta pesistența religiei și supranaturalului nu înseamnă nicicum un îndemn la apatie sau defetism, adică la acceptarea pretențiilor, dogmelor, falsificărilor, erorilor, minciunilor și nedreptăților religiilor. A surprinde mecanismele în acțiune în spatele credințelor religioase nu schimbă nimic în ce privește natura acestora, anume faptul că ele au profesat inepții de-a lungul întregii istorii umane și că popoarele s-au omorât reciproc
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
de filozofii și clerul de mai târziu. Din cauza influenței scolasticismului, expresia este cunoscută în tranducerea ei în latină ca ipse dixit. În Evul Mediu, aproximativ începând cu sec. XII și terminând cu sec. XV, filozofia lui Aristotel a devenit o dogmă bine stabilită, și deci folosirea convingerilor lui Aristotel au constituit o parte importantă în dezbaterile din acele timpuri. Ideile lui Aristotel au devenit atât de centrale filozofiei în ultima parte a Evului Mediu încât el a devenit cunoscut în latină
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]