49,733 matches
-
nu închide într-o „cutie sonoră” ceea ce trăiește cu ochii, cu degetele, cu buzele, cu inima, „dincoace” de amenințarea aproape materială a timpului care „fuge ireparabil” (vorba poetului!). De fapt, nu pare a fi decât teama de un „angajament total”, dorința de a-și proteja tânăra prietenă de viitorare dezamăgiri. I-a și mărturisit-o, uitând că dragostea nu admite „jumătăți de măsură”. Este un „har” ce presupune „totul sau nimic”! Cel puțin, așa susține Teodora, într-un moment de neașteptată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de zbor, după cum vede (sau simte) el ca bărbat satisfacția ultimă, iubirea ca acuplare. La întrebare, Teodora i-a răspuns simplu: „În acel moment simt că mă risipesc total în corpul tău, în interiorul tău.” Iar el a și găsit explicația: dorința instinctivă de refacere a unității primordiale a ființei umane - androginul din mituri. Profesorul conchide că, de fapt, și dorința sa de „posesiune totală” este cam la fel, are aceeași finalitate subconștientă. Contemplând-o în momentele de dăruire, urmărindu-i destinderea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
răspuns simplu: „În acel moment simt că mă risipesc total în corpul tău, în interiorul tău.” Iar el a și găsit explicația: dorința instinctivă de refacere a unității primordiale a ființei umane - androginul din mituri. Profesorul conchide că, de fapt, și dorința sa de „posesiune totală” este cam la fel, are aceeași finalitate subconștientă. Contemplând-o în momentele de dăruire, urmărindu-i destinderea feței, roșul buzelor întredeschise, pigmentarea în roz a obrajilor în preajma și în timpul orgasmului, el, bărbatul trecut demult de prima
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
trezit femela adormită în ființa mea, ei bine! pe viitor ai cu adevărat o datorie. Ține minte!” Iar el... el ce ar putea spune în urma acelei mărturisiri? Uneori încercase să-și imagineze trecutulei, fie dintr-o gelozie confuză, fie din dorința de a imagina soluții și moduri potrivite pentru a o face cu adevărat fericită. O dorință simplă, firească, pe care un bărbat matur o are în preajma femeii iubite. Gândul de a-i fi dăruit ceva ce nu a mai cunoscut
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
minte!” Iar el... el ce ar putea spune în urma acelei mărturisiri? Uneori încercase să-și imagineze trecutulei, fie dintr-o gelozie confuză, fie din dorința de a imagina soluții și moduri potrivite pentru a o face cu adevărat fericită. O dorință simplă, firească, pe care un bărbat matur o are în preajma femeii iubite. Gândul de a-i fi dăruit ceva ce nu a mai cunoscut îi creează lui însuși „o stare de bine” cu totul rară, în care sunt excluse îndoielile
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu schimbă caracterul profund al relației „bărbat-femeie” (sau femeie-bărbat, ca să înlătur orice suspiciune de „discriminare”). Partenerii așteaptă mereu, unul de la altul, cam aceleași lucruri, ce se cuprind în străvechiul și banalizatul cuvânt Iubire. Ea începe (dar nu se termină!) cu dorința aceea simplă, organică, exprimată de poetul popular la modul cel mai direct cu putință: „Foaie verde abanos / hai, lele, pe vale-n jos / să găsim un loc frumos / să ne-așezăm amândoi jos / tu să numeri stelele / și eu floricelele
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
precum Tristan și Isolda, Francesca Da Rimini și Paolo Malatesta etc. Nu uită să menționeze, tot foarte pe scurt, exemple din creațiaunor mari romantici europeni. În fine, sunt convocați și moraliștii, care, cum se știe, au vorbit fie despre poetica „dorință”, fie despre vulgara „poftă carnală”. Oricum i s-ar zice, continuă P.H.L., contează cu adevărat măsura în care atracția dintre îndrăgostiți este „înnobilată” prin puterea lor de a îndepărta prefăcătoria, poza, mimarea sentimentului și minciuna, în favoarea dăruirii cu deplină sinceritate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
piatră fără fisuri, deoarece, crede ea, a parcurs toate „treptele încrederii.” În continuare, P.H.L. face o serie de observații marginale. Astfel, încrederea se clădește treptat, în urma acumulării gesturilor de intimitate totală, de absorbție a ființei celuilalt la nivel de senzație, dorință, gând. Intimitate senzuală și intimitate în interiorul aceluiași vis. Mai mult, sincronizare în gîndire și visare, exprimată în replici de genul „mi-ai luat vorba din gură” ori „gând la gând cu bucurie”. „Vorba o poți lua și cu un sărut
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fraze puse pe hârtie de P.H.L. acum vreo 50 de ani, nu am deloc impresia de inactual sau perimat. Ce poate fi desuet în povestea repetată mereu, de mii de ani, de mii și mii de perechi umane infiorate de dorința contopirii în același vis, în același gând și în același impuls, acela al acuplării! Este ceea ce trăiesc („în solidar” cu întreaga speță) și aceste două fantome de cuvinte din caietul lui P.H.L. Scriitorul își pune o întrebare aparent simplă și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tinereții sale. Dar este posibil ca întâmplarea să o fi trăit efectiv și întocmai, el însuși. Mai ales că își pune și o întrebare, aș zice, firească: cât este de „reală” persoana femeii spre care se îndreaptă atenția (și, curând, dorința!) unui bărbat și cât este ea „creație” a unei imaginații cultivate, modelată de lecturi, într-un anume mediu social cultural? Tânărul lipsit de experiență își „construiește” „obiectul” dragostei din informații vagi și impresii disparate, pentru a răspunde rapid „pulsiunii sexuale
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la episodul următor, al întâlnirii celor doi la vechiul hotel din I. Sunt curios: cum va „rezolva” scriitorul a doua „întâlnire amoroasă” a eroilor săi? În paginile anterioare, P.H.L. a identificat deja în comportamentul Teodorei anumite „disponibilități” (zice el), altfel-zis, dorința de bărbat, normală la o femeie... normală. Dacă Profesorul a sesizat-o, și e firesc să fie așa, nu-i rămâne decât să dea satisfacție orgoliului tipic masculin, țintind să-i cucerească inima în cel mai scurt timp. Și nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Profesorul simte o acută nevoie de a îmbrăca haina absolutei sincerități, ce nu mai ține seama de reguli și convenții. Și amândoi „îmbracă” această haină începând prin a se dezbrăca de hainele celelalte... „Să fie goliciunea și un semn al dorinței de revenire a insului la naturalețe și autenticitate?” - filosofează autorul într-o paranteză, în timp ce Teodora pare „topită” de mângâierile Profesorului. Sau poate chiar este, nemaiputând rezista „asaltului” celui căruia continuă să-i spună în șoaptă „Domnule Profesor”. Pe când acesta este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Dragostea nu piere niciodată.” Profesorul R. înțelege că Dragostea descrisă de Apostol este acea virtute care îl înalță pe om spre Dumnezeu, că iubirea pentru aproapele este o treaptă spre sfințenie. Este vorba de iubirea pură, necondiționată, care nu implică dorință fizică, hormoni... Speră că nu comite o blasfemie dacă socotește că și dragostea ce unește bărbatul și femeia ar putea avea puteri asemănătoare. Condiția minimă ar fi ca bucuria pentru binele celuilalt să pună în umbră propria plăcere trupească. Iar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ești singur. Mediocrităților, celor lipsiți de cultură, educație și credință în Dumnezeu le vine mult mai ușor să-l „inspecteze” și să-l vorbească, altfel-zis să bârfească, să afle toate relele în vecin, cunoscut, prieten sau dușman, fără alegere. Și dorința de a studia omul ca fenomen unic, de o complexitate inepuizabilă, și aplecarea spre bârfa de cea mai evidentă vulgaritate au la origine instinctul social. Chiar și când se dorește unic, exemplar, superior etc., insul uman trebuie să se vadă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sau nu) din momentul în care „a intrat în viața ei”. Până la a-l întâlni se complăcea în automatismul obligațiilor cotidiene, într-un cenușiu ce îi asigura liniștea dată de gândul trist că nimic nu se mai poate schimba... Așteptări, dorințe, visuri de împlinire personală - totul era adunat într-o cămară a sufletului cu obloanele trase complet. Sau aproape complet... Până a apărut acest Domn R., care a scos-o dintr un fel de autoliniștire spirituală, ca și din amorțeala simțurilor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
N-a putut merge mai jos, cu mângâieri, ca altădată. Trebuie să admită că de-acum trupul dragei sale nu-i mai aparține! Da! Gândul egoist al bărbatului care nu acceptă cu toată inima schimbarea partenerei din amantă în mamă... Dorința de a întârzia în sfera de atracție a instinctului acuplării este partea „întunecată” a naturii masculine. Este ca o ceață „organică” ce se împrăștie numai când soarele iubirii desăvârșite se strecoară în cămara ascunsă a sufletului. Profesorul știe că de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
numai când soarele iubirii desăvârșite se strecoară în cămara ascunsă a sufletului. Profesorul știe că de acum înainte dragostea Teodorei va suferi o „metamorfoză”. Pacea pe care i-a revărsat-o în suflet mica vietate din uter va stinge freamătul dorinței și al dăruirii trupești. Acceptă, dar cu oarecare melancolie. Teodora încearcă să-l încurajeze: sunt femei la care sarcina mărește apetitul sexual! Domnul R. zâmbește neîncrezător. De data aceasta întrevede clar perspectiva încetării „poveștii” lor de iubire. Teodora îl mângâie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu al tău, ci al copilului tău... Copilul care ai fost să se proiecteze în cel care va fi... Ce poate fi mai liniștitor pentru o viață de om? Și cum altfel să te poți elibera de egoismul masculin, de dorința «întârzierii la nesfârșit în bucuria simțuriloră (vorbele Teodorei), ca să regăsesc în tine «bărbatul superioră pe care mi l-am dorit?” În loc de răspuns, Domnul R. i-a sărutat fruntea și mâna. Sosise ora despărțirii. „Ne revedem vineri!” Da, Profesorul (latinistul!) avea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
arderea intimă în care se plămădește ghemul acela de celule vii, căpătând tot mai clar conformația unui trup uman. I-a fost dat femeii să trăiască prin și pentru cealaltă ființă, încă nenăscută, dar plămădită dintr un întreg existențial, din dorințe ce capătă realitate în substanța corporală a omulețului din pântec. Creșterea lui secretă până la exodul din „paradisul amniotic” vine să completeze misterul uman pe care doar viitoarea mamă îl poate percepe la dimensiunea lui cea mai adevărată. Profesorul acceptă spusele
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fost răsfățat la timp, în fine, un om care face eforturi vizibile pentru a-i dărui clipe de fericire rupte din seninul său sufletesc. Un om generos, atent, adesea duios, necăjit uneori pentru a nu fi reușit să-i ghicească dorința „din prima”. Și este la fel de cald și apropiat când, comentând, analizând, disecând fapte și întâmplări, se străduiește să afle linia dreaptă, echilibrul în judecăți și corectitudinea aprecierilor făcute „la rece”. Chiar și trimiterile erudite nu-l fac „nesuferit” pentru că știe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai „posac” și, culmea!, chiar și suspicios! Îi vine greu să se recunoască în „omul serios” (?!), gata să asculte vocea ciudată ce îl tot sâcâie după fiecare discuție cu Teodora: dacă ea nu a făcut decât să-l „folosească”, din dorința de a mai avea un copil!? Adică nu ar fi fost decât „instrumentul” pe care, după ce îți faci treaba, îl pui la locul lui, în dulap, în sertar ori, când este și ceva mai vechi (!), îl mazilești direct în magazie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
după ce îți faci treaba, îl pui la locul lui, în dulap, în sertar ori, când este și ceva mai vechi (!), îl mazilești direct în magazie... Ca „simplu cititor”, aș pune problema altfel. Poate că femeia și-a dorit un copil (dorință absolut firescă), dar un copil de la el, nu de la altcineva! A și mărturisit-o la începutul poveștii lor. S-o fi gândit să-l păstreze în sufletul și în viața ei printr-un vlăstar proaspăt, frumos, vital, a cărui prezență
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în care ai arătat că ești gata să-mi dăruiești parte din ființa ta. Ceea ce m-a întărit în gândul că mai este ceva bun în mine, că nu sunt rătăcit cu totul în, ca să zic așa, „noaptea neîmplinirilor și dorințelor deșarte”. M-ai determinat să-mi redefinesc „rostul” sau „rațiunea de a fi”. După ce atâta vreme mi s-a părut „normal” să trăiesc cum trăiam, adică fără tine! Știu acum că „normal” este să dorești ceva din toată inima, astfel încât
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
al inteligenței. Pe măsura creșterii își face loc tot mai vizibil ceea ce părinții și educatorii cu vocație știu să inducă discret: cenzura morală. Aceasta se conturează treptat, odată cu pașii făcuți de la gratuitate la finalitate conștientizată; de la căutarea de dragul căutării la dorința constantă de a găsi ceva definit: simplu sau complicat, de utilitate strict personală sau de interes mai larg, măreț sau chiar purtând pecetea eroicului.” P.H.L. își contemplă personajul care își duce fetița de mână și meditează la toate acestea, pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și-a simțit sufletul inundat de „lacrima singurătății” (metafora lui P.H.Lippa). Cealaltă „casă” i-a adunat pe tustrei: mamă, tată și fiică, modelându-le sufletele clipă de clipă, conform unei arhitecturi interioare unicat, compusă din gânduri, emoții, visuri și dorințe, ceva ce se face și se desface ca o ființă proteică în oceanul zilelor, cerând fiecăruia iubire și oferind la fel de mult. O dinamică inefabilă din care, odată ce ai intrat, n-ai mai ieși niciodată. Cu pași mici și rari, supraveghind
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]