4,020 matches
-
storurile trase. O casă de fată tânără, singură, casa Ludmilei: locuiește singură. Asta vrei să verifici în primul rând? Dacă există semne ale prezenței unui bărbat? Sau preferi să eviți să afli asta pe cât posibil, să rămâi în necunoștință, în dubiu? Sigur, ceva te oprește să scotocești primprejur (ai ridicat puțin obloanele, dar numai puțin). Poate e scrupulul de a nu merita gestul ei de încredere, dacă profiți de el, făcând pe detectivul. Sau, poate, îți închipui că știi pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
parcurgeți împreună) o pagină după alta de la cap la coadă, fără a sări o virgulă. Între timp, în satisfacția pe care o resimți din felul ei de a te citi, din citatele textuale ale obiectivității tale fizice, se strecoară un dubiu: ea nu te citește pe tine, unul și întreg așa cum ești, ci folosindu-te, folosind fragmentele tale desprinse din context, își construiește un partener născocit, cunoscut numai de ea, în penumbra subconștientului ei, iar ceea ce descifrează este acel vizitator apocrif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
opune? Îi vorbești Ludmilei despre romanul pe care-l citeai așteptând-o. — E o carte din cele care-ți plac ție: comunică o senzație de neliniște încă de la prima pagină... O scânteie interogativă apare în ochii ei. Te cuprinde un dubiu: poate fraza asta cu neliniștea n-ai auzit-o de la ea, ai citit-o undeva... Sau poate că Ludmila a renunțat deja să mai creadă în anexietate ca o condiție a adevărului... Poate cineva i-a demonstrat că angoasa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
avea să fie cerută la următoarea răpire avea să fie cât întregul capital al companiei de asigurări; apoi, suma ar fi fost împărțită. Între organizația de bandiți și acționarii companiei, complicii lor, totul, firește, în dauna răpitului. N-aveam nici un dubiu cine avea să fie victima: eram eu. Planul ambuscadei împotriva mea prevedea ca între motocicletele Honda din serviciul meu de escortă și mașina blindată în care călătoream eu să se strecoare trei motociclete Yamaha, conduse de falși polițiști care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bine, jur că dumneata uiți acum, fără să vrei, desigur, cine sunt eu, cine este Ermelinda Ruiz y Ruiz. — De-ar fi așa... Da, așa e, așa - și rosti vorbele astea cu un asemenea accent, încât nu lăsa loc niciunui dubiu. Păi atunci..., atunci..., spuneți-i nepoatei dumneavoastră că-i accept explicațiile, că-i sunt adânc recunoscător pentru ele, că voi continua să-i fiu prieten, un prieten leal și nobil, dar numai prieten, da?, nimic mai mult decât prieten, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să plec într-o călătorie lungă și îndepărtată... — Înainte, de rămas-bun... — Bine, o să vedem... Se despărțiră. Când doña Ermelinda sosi acasă și-i povesti nepoatei sale conversația cu don Augusto, Eugenia își zise: „E alta la mijloc, n-am niciun dubiu; acum chiar că trebuie să-l recuceresc.“ Augusto, în ce-l privește, rămas singur, începu să se plimbe prin încăpere, spunându-și: „Vrea să se joace cu mine, ca și cum aș fi un pian..., mă lasă, mă ia, o să mă lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sau negativ. Iată însă că aici, în țara ta, încep să apară proști pozitivi și ofensivi, proști puri, proști care nu doar simulează că se cred avizați, ci se și cred ca atare. Și ofensiva asta, să n-ai niciun dubiu, a ajuns la modă. Am văzut că destul de mult timp înainte de izbucnirea războiului și când nimeni nu vorbea aici de el, tu obișnuiai să-l citezi uneori pe Treitschke... — Într-adevăr - i-am răspuns -. N-am așteptat să vină războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
douăzeci de ani, În loc de șaizeci, aș fi foarte tentat de o aventură În Orient. Mai ales dacă m-aș numi Omar! M-am simțit obligat să explic de ce mă dezinteresasem de Khayyam. Și, pentru a face aceasta, am amintit de dubiile care Înconjurau Rubaiatele, de lipsa operei care putea să le certifice, o dată pentru totdeauna, autenticitatea. Cu toate acestea, pe măsură ce vorbeam, În ochii lui apărea o strălucire intensă, de nestăpânit și, pentru mine, de neînțeles. Nimic din frazele mele nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
stat să o asculți! Pare atât de sigură pe ea, că‑mi sare inima de bucurie. Sigur că da. Ăsta trebuie să fie răspunsul. N‑am zis și eu? Nu v‑am zis cum e Alicia? Singura problemă - micul meu dubiu - e că nu sunt convinsă că Suze e sută la sută obiectivă. Are așa un dinte mic împotriva Aliciei, de pe vremea când au început amândouă să lucreze pentru Brandon Communications, cam în același timp - dar Suze a fost dată afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întâlnim, de o săptămână. Chiar crezi că o să reușesc? — Bineînțeles că ai să reușești. Pare atât de sigur pe el și de încrezător, încât încep să mă relaxez și eu în brațele lui. Or să te iubească. N‑am nici un dubiu. Mă sărută și mă ține strâns, după care se duce la birou, încruntându‑se absent și deschide un biblioraft uriaș intitulat NEW YORK. Nu mă mir că‑i atât de imens. Zilele trecute mi‑a zis că de trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ochii pe unul la întâmplare, puse lumina pe el. Nu se întâmplă nimic, curiozitatea lui nu avu nici un efect asupra ovoidului. ― Seamănă al dracu' cu o zonă de stocare, sigur. (Nici un răspuns în difuzoare.) Am zis că e vorba fără dubii de o magazie. M-auziți? ― Tare și clar, zise Dallas degrabă. Noi te ascultăm, asta-i tot. Ești sigur? ― Exact. ― Alte detalii în afară de dimensiuni și formă nu mai ai să ne comunici? ― Ba cum să nu. Umflăturile astea de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de statuie; pedeapsă postumă pentru o istorie clădită pe o eroare; și una din multele dovezi că piramidele nu neagă viața, nu aspiră s-o uite, ci s-o apere de tot ceea ce vrea să insinueze nisipul... Și dacă sînt dubii În ce privește apartenența piramidelor la artă, nu am nici o Îndoială că arta aparține ideii de piramidă. Nimeni nu scrie un vers sau nu pictează un tablou adevărat, dacă nu introduce În el o picătură de sînge pe care vrea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
firește, Zoe. Iar În 2008, la Bulandra, nevasta prezidentului era...o fată din Moldova! În 2011, la Comedie, Cetățeanul turmentat era jucat de ...Dorina Chiriac. Aud? Credeați că-l cunoașteți pe Caragiale? Ha!... Pentru oamenii de teatru care mai au dubii - cum o fi bine, să fii modern, ori clasic? - reamintesc un minunat citat din marele poet englez Pope : „Nu fii primul care Încearcă ceea ce-i nou, dar nici ultimul care leapădă ceea ce-i vechi!”. Corect! Ce ne facem Însă cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
-se neliniștit pe canapeaua înțăncușată. Când popa dădu să-și facă și cele trei cruci de rigoare, insul dădu ochii peste cap, începu să hârâie cavernos și apoi se porni pe strănutat. Popa îl privi triumfător. Nu mai avea nici un dubiu: era unul dintre ăia care de dimineață se tot ținuseră după el. Avusese gură aurită presbitera Anghilina, când îi spusese să fie atent că au prins ăia din Baltă să iasă în lume. De când trecuse pragul judecătoriei, i se ițise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mâna lui Goncea, prin Burtăncureanu. Vroia să o dea la ziare, dar l-am convins că e mai bine să se afle prin noi. Ale lor și le rezolvă cum vor. Dar ale noastre - le rezolvăm numai noi. Nu există dubii. E completă.“ Parcurse șirul de nume de câteva ori. Iliuță, nerăbdător, învârtea de zor biluța sa. „Ce fac, dom Duduleț?“, îl întrebă într-un târziu șoferul, văzându-l cum stă și se uită prostit la scrisoarea lui Iachimovici. „Mai stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
uram să irosesc timpul pe care ar fi trebuit să-l petrec cu el. Am făcut tot ce am putut să îl iau ușor, dar n-a fost suficient. Deodată îmi vine în minte Liam O’Connell. N-am nici un dubiu că e un nenorocit, dar pare foarte deschis și are simțul umorului. Dacă s-ar îndrăgosti, ar da de știre tuturor și ar cere-o imediat pe fată în căsătorie. În comparație cu fostul meu iubit, pentru Liam relațiile amoroase nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și în vreo lună nu avea să mai fie nici o frunză pe ramurile lor. Mergând agale pe strada principală, ici, colo mai vedeam câte o față cunoscută, dar nu îndrăzneam s-o salut căci era fie prea departe, fie aveam dubii în privința ei. Nu se prea cuvine să mergi pe stradă și să saluți oamenii nefiind sigur dacă îi știi sau nu. Mă simțeam teribil de rușinat după ce încurcam chipurile oamenilor în minte și salutam pe cineva pe care nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ochii lui Jack Harper. Îl iubesc pe Connor, Îmi repet a mia oară. N-am vrut să spun ce-am spus atunci, În avion. Îl iubesc. Îi scrutez chipul, În Încercarea de mă asigura că așa e. Nu Încape nici un dubiu. După orice standarde, Connor arată de vis. Radiază sănătate prin toți porii. Părul Îi strălucește, are ochi albaștri superbi și, atunci când zâmbește, are o gropiță de te topești. Pe de altă parte, Jack Harper arată cam obosit și neîngrijit. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
asemăn cu un citat al lui Bertrand Russel pe care l-am citit pe perete în casa d.lui Matteucci: ”Neplăcerea în lumea aceasta constă în faptul că idioții sunt foarte siguri pe ei înșiși, iar inteligenții sunt plini de dubii”. Cei înțelepți nu au nevoie de multe explicații pentru a înțelege ce a dorit să spună Russel. Spre seară am ajuns la Le Val, un sat mic și liniștit, iar o doamnă m-a condus direct la biserică unde l-
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de oaspeți de la casa pelerinului din Saint Gilles, unde am dormit, și am constatat că pe acolo au poposit puțini pelerini, câte doi, trei, din când în când, nu zilnic. Este posibl să fie cazați și pe la particulari, dar am dubii, căci acolo prețul este mult mai mare, iar pelerinii caută locuri avantajoase ca preț. Numărul lor, în această zonă, este extrem de mic. Probabil vor fi mai mulți după Toulouse. Pauza de amiază se prelungește, căci căldura și puterea razelor soarelui
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mintea lor eleganța lui pește, reprezentarea clasică de old-fashionable? Și nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au reușit să-l detecteze și chiar când nu mai aveau de ce să aibă vreun dubiu, chiar atunci când au Început smiling unii la alții cu plecăciuni, țepeni ca niște ciocli, și-și tot strângeau mâinile, tot le ieșeau ochii din cap de mirare, tot nu le venea să creadă, așa să arate el? El să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Să spuneți pe urmă voi că m-am dus să Îl perii? — Victor l-a văzut pe bulgari, la televizor, la un meci lângă regele Spaniei. — Era În primul rând, lângă o parașută! * Dar acum nu mai era posibil nici un dubiu, pe ultima ieșită, bătrâna doamnă cu mănuși și pălărie, o Înconjura un grup Întreg de tinere copile, iar În fața lor sta singur el, un angelic discoman reformat, cu ochelarii lui meseriași și costumul alb plin de buzunare și fermoare, geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care încearcă să-mi poarte de grijă, să se intereseze cu amabilitate, îi răspund că am probleme cu tiroida, sau o problemă hormonală, iar ocazional insist pe faptul că mai am pe deasupra și un metabolism superlent. Doar ca să nu existe dubii, ca oamenii să nu creadă că am ajuns la aceste dimensiuni numai fiindcă mănânc mult. Dar eu știu că nu sunteți proști, și dat fiind faptul că aproximativ jumătate din femeile din această țară au mărimea 44 sau peste, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar mai important e că i-am arătat lui Ben că am simțul umorului - sau cel puțin asta sper că i-am arătat. În al șaptelea rând, n-am mai mâncat nici o ciocolată de două săptămâni întregi. Există oare vreun dubiu că Jemima Jones simte cum viața să ia o turnură clară spre mai bine? Nu contează că ieșirea aceea în oraș a avut loc acum două săptămâni. Nu contează nici că de la acel scurt sejur pe internet nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
decât una cvadruplă, iar fața ei este aproape de nerecunoscut pentru că a slăbit atât de mult. JJ iese ușor din grăsimea Jemimei Jones, și deși nu este încă acea JJ de pe bicicletă într-o zi caldă de vară, nu există nici un dubiu că așa va ajunge. În sfârșit, așa va ajunge. Mâine-seară e seara de care se temea, petrecerea de rămas-bun a lui Ben. Toți au rămas uimiți de veste, pentru că nimeni n-a mai plecat de la Kilburn Herald ca să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]