4,261 matches
-
în 1887 în timp ce tatăl său era încă Prinț Regal al Portugaliei și a primit titlul obișnuit al moștenitorilor coroanei portugheze: a fost al 4-lea Prinț de Beira, cu titlul subsidiar de al 14-lea Duce de Barcelos, moștenitor al ducatului de Bragança. După ce bunicul său regele Luís I a murit, el a devenit Prinț Regal al Portugaliei cu titlurile subsidiare de al 21-lea Duce de Bragança, al 20-lea marchiz de ila Viçosa, al 28-lea conte de Barcelos
Luís Filipe, Prinț Regal al Portugaliei () [Corola-website/Science/322666_a_323995]
-
Regelui și regatului. Pericolele mai mari decât Pirații și neoamenii le reprezintă trădătorii care se află chiar în interiorul curții regale. Pirații devin tot mai îndrăzneți, iar mesajele de ajutor și de alarmă care se pierd pe drum fac din coasta Ducatelor o pradă ușoară. Verity decide să părăsească Buckkeep, încercând să dea de urma legendarilor Străbuni. Mulți oameni văd în asta visul unui nebun, iar Regal capătă astfel libertatea de a complota mai ușor. Puterea lui crește, pe măsură ce cea a bătrânului
Asasinul regal () [Corola-website/Science/322741_a_324070]
-
Palatul Christiansborg. Cuplul a trăit la curtea daneză de la Copenhaga timp de mai mulți ani până la incendiul de la Palatul Christiansborg din anul 1794; în același an a murit Ducele de Augustenborg (Frederik Christian I, 1721-1794) și soțul ei a moștenit ducatul. Prințesa a fost adesea centrul activităților de la curte, și a fost proclamată "Venus a Danemarcei"; chiar și după căsătoria fratelui ei din 1790, ea a fost jucat mai departe rolul feminin central la curte. Cuplul s-a instalat la Castelul
Prințesa Louise Auguste a Danemarcei () [Corola-website/Science/322760_a_324089]
-
fi dovedit. Louise Augusta a simțit simpatie pentru Revoluția franceză și a avut puncte de vedere anti-britanice începând cu anul 1789. De-a lungul anilor s-a dezvoltat un conflict între soțul și fratele ei, în special pe relația dintre ducatele Schleswig-Holstein și monarhia daneză. Ea a rămas loială casei regale daneze, fratelui ei, de-a lungul diferendelor, și a acționat ca un agent al lui. În 1810 s-a implicat activ în a stopa încercările Ducelui de a fi ales
Prințesa Louise Auguste a Danemarcei () [Corola-website/Science/322760_a_324089]
-
să se căsătorească cu prințul italian Emmanuel Philibert de Savoia. La acest plan s-a opus Ludovic al XIV-lea al Franței care dorea că Emmanuel Philibert să se căsătorească cu o prințesă franceză, acordându-i poziția de moștenitor al Ducatului de Savoia. Mai tarziu el s-a căsătorit cu Maria Angela Caterina d'Este, fiica generalului Borso d'Este. La 22 ianuarie 1688, la Palatul Versailles, Marie-Thérèse s-a căsătorit cu François Louis, Prinț de Conți, șeful Casei de Bourbon-Conti
Marie Thérèse de Bourbon () [Corola-website/Science/322767_a_324096]
-
Stanisław I Leszczyński ("Stanisław Bogusław Leszczyński"; ; ; n. 20 octombrie 1677, Lwów, Uniunea statală polono-lituaniană, astăzi Ucraina - d. 23 februarie 1766, Lunéville, Ducatul Lorena, astăzi Franța) a fost rege al Uniunii polono-lituaniană și Duce de Lorena. Născut în Lwów în 1677, el a fost fiul lui Rafał Leszczyński, Voievod de Poznań, și a Annei Katarzyna Jabłonowska. Stanislav s-a căsătorit cu Katarzyna Opalińska
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]
-
Potocki l-a susținut pe Stanislav cu o armată de 50.000 de oameni, care a fost în cele din urmă răvășită de ruși. Pe 26 ianuarie 1736, Stanislav a abdicat din nou de la tron, însă a primit în compensație ducatul de Lorena și Bar, care aveau să revină Franței la moartea sa. În 1738, el a vândut moștenirile sale, Rydzyna și Leszno, Contelui Alexander Joseph Sulkowski. El s-a stabilit la Lunéville, unde în anul 1750 a fondat Academia Stainslas
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]
-
III-lea (; 28 februarie 1518 - 10 august 1536) a fost Duce de Bretania și Delfin de Viennois ca primul fiu și moștenitor al regelui Francisc I al Franței și a reginei Claude a Franței. Încoronat Duce de Bretania după unirea ducatului de Bretania cu Franța, în 1532, Francisc moare prematur în 1536. Cauza morții premature a fost obiect de controverse, contemporanii spuneau că a fost otrăvit din ordinul Împăratului Carol Quintul, adversarul principal al politicii franceze în Europa. La 28 februarie
Francisc al III-lea, Duce de Bretania () [Corola-website/Science/322783_a_324112]
-
ani(când au fost luați ostateci), au rămas marcați pe viață de perioada petrecută ca prizonieri. Gusturile sumbre, solitare, preferința pentru culoarea neagră(ca și spaniolii), pasiunea pentru lectură, au fost atribuite perioadei petrecute ca ostatic la Madrid. Moștenitor al Ducatului de Bretania, la moartea mamei sale în 1524, inițial îi este contestat titlul. Într-un final ca urmare a presiunilor exercitate de Francisc I, în 1532 are loc tratatul de unire a Bretaniei cu Franța. Este încoronat Duce de Bretania
Francisc al III-lea, Duce de Bretania () [Corola-website/Science/322783_a_324112]
-
este contestat titlul. Într-un final ca urmare a presiunilor exercitate de Francisc I, în 1532 are loc tratatul de unire a Bretaniei cu Franța. Este încoronat Duce de Bretania la Rennes în 14 august 1532. Nu a guvernat niciodată ducatul. La șaptesprezece ani a avut prima și ultima amantă domnișoara de l'Estrange. După o partidă cu mingea jucată cu secretarul său, contele Montecoccoli Sebastiano , bea un pahar cu apă rece și face pneumonie, iar după câteva zile, 10 august
Francisc al III-lea, Duce de Bretania () [Corola-website/Science/322783_a_324112]
-
tatălui său de a-i securiza tronul nu erau agreate iar în cele din urmă a dus la rebeliunea Zebrzydowski. Odată cu intensificarea intervenției poloneze în Moscova în 1609, familia regală s-a mutat la reședința lor din Vilnius, capitala Marelui Ducat al Lituaniei. La scurt timp după aceea, în același an, Vladislav în vârstă de 15 ani, a fost ales țarul Moscovei, de către consiliul arstocrației al celor Șapte Boieri, care l-au răsturnat pe țarul Vasili Shuysky în timpul războiului polono-moscovit. Alegerile
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
Zestrea arhiducesei a fost stabilită la suma de 100.000 de zloți iar Împăratul a promis, de asemenea, să plătească zestrele celor două soții ale lui Sigismund: Anne și Constance. În plus, fiul lui Vladislav și a Ceciliei putea obține ducatul din Opole și Racibórz din Silezia. Cu toate acestea, înainte ca totul să fie confirmat și semnat, Frederick al II-lea a murit iar Frederick al III-lea a susținut ideea de a oferi ducatele din Silezia fiului lui Vladislav
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
și a Ceciliei putea obține ducatul din Opole și Racibórz din Silezia. Cu toate acestea, înainte ca totul să fie confirmat și semnat, Frederick al II-lea a murit iar Frederick al III-lea a susținut ideea de a oferi ducatele din Silezia fiului lui Vladislav. În schimb, zestrea a fost scrisă și protejată de proprietățile din Boemia. La data de 16 martie 1637, a fost semnată o alianță de familie între Habsburgi și filiala poloneză a Casei de Vasa. Vladislav
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
(n. 1568 - d.1622), a fost un alchimist, medic, poet și filozof german. s-a născut în 1568 la Rendsburg, în ducatul Holstein, pe teritoriul actualului land Schlesswig-Holstein, situat în nordul extrem al Germaniei, în apropierea graniței cu Danemarca. De altfel, în vremea respectivă regiunea se afla sub suzeranitate daneză. Împânzită cu orașe-port la Marea Baltică, precum Kiel, Lubeck sau Rostock, care formaseră
Michael Maier () [Corola-website/Science/322044_a_323373]
-
Miroslava-Olga Șandru (în ) (n. 16 mai 1916, Stârcea, Ducatul Bucovinei; d. 25 martie 1983, Rădăuți) a fost o etnografa și folclorista ucraineană din România. Miroslava-Olga Copaciuc s-a născut la 16 mai 1916 în satul Stârcea din Ducatul Bucovinei aflat sub stăpânire austro-ungară (în prezent satul Stârcea se află
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
Miroslava-Olga Șandru (în ) (n. 16 mai 1916, Stârcea, Ducatul Bucovinei; d. 25 martie 1983, Rădăuți) a fost o etnografa și folclorista ucraineană din România. Miroslava-Olga Copaciuc s-a născut la 16 mai 1916 în satul Stârcea din Ducatul Bucovinei aflat sub stăpânire austro-ungară (în prezent satul Stârcea se află în raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, Ucraina), în familia învățătorilor Ioan și Elena-Olga Copaciuc. Părinții ei au fost transferați în anul 1920 în satul Berhomet pe Siret (azi localitate urbană
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
întreg atunci când se va rupe de pământ!”" Romanul "Pământ" este împărțit în 32 capitole, care nu au titluri. Romanul Olgăi Kobyleanska se bazează pe fapte reale. Părinții scriitoarei ucrainene Olga Kobyleanska au locuit între anii 1889-1891 în satul Dimca din Ducatul Bucovinei aflat sub stăpânire austro-ungară (astăzi în raionul Adâncata din regiunea Cernăuți a Ucrainei). În toamna anului 1894, în acest sat a avut loc un caz real de fratricid: un fiu de țăran și-a ucis fratele mai mare pentru
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]
-
construit în 940) în anul 1119, spre Catelul Wittelsbach. Fiul lui Otto I, Eckhard I, Conte de Scheyern, a fost tatăl Contelui Palatin de Bavaria, Otto al IV-lea (decedat în 1156), al cărui fiu Otto a fost investit cu Ducatul Bavariei în 1180, după căderea lui Henric Leul. Fiul Ducelui Otto, a fost Ludovic I, Duce de Bavaria care a dobândit, la rândul său, Palatinatul Elector în 1214. Dinastia Wittelsbach a condus teritoriile Germane din Bavaria din 1180 până în 1918
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
de Jos iar Ludovic al II-lea a devenit Duce a Bavariei de Sus și Conte Palatin al Rinului. Când ramura lui Henric a murit în 1340, Îmăparatul Ludovic al IV-lea, fiul Ducelui Ludovic al II-lea, a reunit ducatul. Familia a oferit doi Împărați Romani, Ludovic al IV-lea (1314 - 1347) și Carol al VII-lea (1742 - 1745), ambii membrii fiind din ramura Bavareză a familiei, și un Împărat German, Rupert Palatinul (1400 - 1410), membru din ramura Palatină. s-
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
și Rupert al II-lea. Rudof I a devenit moștenitorul vechii linii Wittelsbach, care a revenit la putere și în Bavaria în anul 1777, după dispariția liniei tinere bavareze, descendenți ai lui Ludovic al IV-lea. Ramura Bavareză a păstrat ducatul Bavaria până la stingerea sa din 1777. Împăratul Ludoic al IV-lea a dobândit Brandenburg în 1323, Tirol în 1342, Olanda, Zeeland și Hainaut în 1345, însă a cedat Palatinatul Superior pentru ramura palatină al casei Wittelsbach în 1329. Cei șase
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
un calvinist ferm, iar Palatinatul a devenit una dintre cele mai importante centre ale calvinismului în Europa, susținând rebelii calviniși atât în Țările de Jos cât și în Franța. Ramura cadet a Neuburgului, o filiala a ramurei Palatine a deținut Ducatul de Jülich și Berg începând din anul 1614, atunci când ultimul Duce de Jülich-Cleves-Berg a murit fără moștenitori în 1609, Războiul Jülich de Succesiune a izbucnit, terminându-se la sfârșitul anului 1614 prin Tratatul de la Xanten, care împărțea ducatele între Palatinatul-Neuburg
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
a deținut Ducatul de Jülich și Berg începând din anul 1614, atunci când ultimul Duce de Jülich-Cleves-Berg a murit fără moștenitori în 1609, Războiul Jülich de Succesiune a izbucnit, terminându-se la sfârșitul anului 1614 prin Tratatul de la Xanten, care împărțea ducatele între Palatinatul-Neuburg și Margraful de Brandenburg. Jülich și Berg au revenit Contelui Palatin Wolfgang William de Neuberg. În 1619, protestantul Frederick al V-lea, Electorul Palatin a devenit Rege al Boemiei însă a fost învins de către catolicul Maximilian I, Elector
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
Contele Palatin al Rinului. În timpul exilului, fii lui Frederick, în special Prințul Rupert al Rinului, și-a câștigat faima în Anglia. În 1685, ramura Simmern a murit și prințul catolic Filip William, Conte Palatin de Neuburg a moștenit Palatinatul și Ducatele Jülich și Berg. În timpul domniei lui Johann Wilhelm (1690 - 1716) rezidența Electoratului s-a mutat la Düsseldorf în Berg. Fratele și succesorul său Carol al III-lea Filip, Elector Palatin a mutat rezidența înapoi la Heidelberg în 1718 iar apoi
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
membru al ramurii Palatinate-Zweibrücken-Birkenfeld. În acel moment au fost două ramuri supraviețuitoare ale familiei Wittelsbach: Palatinate-Zweibrücken (condus de Maximilian Joseph) și Palatinate-Birkenfeld (condus de Contele Palatin William). Maximilian Joseph a moștenit titlul de Elector de Bavaria, în timp ce William a moștenit Ducatul de Bavaria. Maximilian Joseph și-a asumat titlul de Rege sub numele de Maximilian I Joseph pe 1 ianuarie 1806. Noul rege încă servea ca Prinț-Elector până când Regatul Bavariei a părăsit Sfântul Imperiu Roman (1 august 1806). Sub urmașii lui
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
al IV-lea. Această căsătorie în 1776 a fost extrem de avantajoasă pentru cei din familia Grimaldi, deoarece ascendentă lui Louise, Hortensia Mancini era moștenitoarea cardinalului Mazarin. Astfel, familia conducătoare a Monaco-ului a primit toate proprietățile deținute de Cardinalul Mazarin, incluzând Ducatul Rethel și principatul Château-Porcien. Honoré al III-lea a fost un soldat care a luptat în Fontenoy și Rocourt. El a fost fericit să lase Monaco-ul să fie guvernat de alții, mai ales de un tutore. Una din rarele vizite
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]