4,071 matches
-
era pur și simplu dorința lor să petreacă o zi doar între ele. Oricum, femeile lucrătorilor nu se plângeau și nici n-ar fi fost în poziția s-o facă. Și, de altfel, soțiile lui Iacob le primeau întotdeauna cu dulciuri atunci când intrau și ele să celebreze luna nouă împreună. Ruti nu zicea nimic, dar cearcănele și vânătăile vorbeau singure. Cam de-o vârstă cu Lea, Ruti se topea cu fiecare zi care trecea. După ce i-a născut fii, Laban s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sora noastră Ruti. Dar în câteva minute era deja limpede pentru toată lumea că leacurile Rahelei nu erau menite să salveze copilul, ci tocmai să-l facă să dispară. Au privit lung, din cealaltă parte a cortului roșu, unde vinul și dulciurile rămăseseră neatinse, cum Rahela amesteca niște ierburi negre, iar Ruti bea amestecul în tăcere. Stătea nemișcată, cu ochii închiși. Zilpa murmura încet numele lui Anath vindecătoarea și al zeiței Gula, din vechime, cea care are grijă de femei la naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-l ascultau pe fratele lor mai mare, Ruben care era, de asemenea, atras de liniștea și pacea care o înconjurau pe mătușa mea. Lea încerca să-i momească pe Issa și Tali să se întoarcă la ea, le dădea dulciuri și pâine în plus, dar era mereu atât de ocupată cu treburile familiei încât nu prea avea timp să tânjească după atenția a doi dintre atât de numeroșii ei fii. Și oricum, nu era ea cea care să fie lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se adunaseră femeile. Bunica stătea pe jos și noi o priveam în timp ce ea lua doar câte o înghițitură din fiecare fel de mâncare care era pus înaintea ei. N-a zis nimic despre friptură, nici despre pâine și nici despre dulciuri. N-a lăudat brânza și nici măslinele uriașe pe care mamele mele le culeseseră. N-a băgat în seamă nici berea făcută de mama. Dar deja nu mă mai miram de tăcerea Rebecăi. Mă obișnuisem cu gândul că ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împreună cu noi. S-au uitat la ofrandele pe care noi le aduceam Reginei Cerului fără prea mult interes și au refuzat să învețe și ele să facă la fel. - Sacrificiile sunt ceva ce fac bărbații, spuneau ele și-și mâncau dulciurile. Totuși, nevestele fraților mei munceau cum trebuie și erau fertile. Am dobândit mulți nepoți și nepoate în Salem, iar familia lui Iacob a prosperat. Era pace la corturile noastre, doar Simon și Levi trăiau într-o continuă, mișcătoare nemulțumire. Fântâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eram înconjurată numai de fețe zâmbitoare. Era aproape întuneric și ritualul a început aproape fără ca eu să-mi dau seama ce se întâmplă. Inna a adus o cupă din metal șlefuit plină cu vin întărit, atât de întunecat și de dulce, că abia îi simțeam puterea. Dar capul a început să mi se învârtă curând, în timp ce mamele mele începuseră să mă picteze cu henna pe vârfurile picioarelor și pe palme. Spre deosebire de o mireasă, mi-au pictat o linie roșie de la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era nemulțumită de târgul care se făcuse. - În Egipt, spunea ea, băieți sunt circumciși când li se schimbă vocea. E un moment destul de vesel - îi fugăresc pe băieței și-i prind și după acea sunt foarte răsfățați și tratați cu dulciuri și orice bunătăți mai vor ei. Stai liniștită, o să supraviețuiască. - O s-o facă omul meu de strajă. Nehesi a mai dat o mulțime de piei la o parte. Eu o să mă ocup de durere și tu o să mă ajuți, micuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-l făcea să râdă și să zâmbească înspre cei care veniseră să sărbătorească venirea unui nou fiu în casa lui Nakht-re. Mâncarea și băutura erau în cantități pe care eu nu le puteam cuprinde: pește și vânat, fructe și dulciuri atât de consistente că-ți strepezeau dinții, vin și bere din abundență. Muzicanții cântau la fluiere, la sistre, și la niște instrumente cu ciocănele care sunau exact ca o apă curgătoare. Erau cântece glumețe, cântece de dragoste și cântece închinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-a prins de câteva ori că șterpelisem o parte din mărunțiș, m-a alungat fără să ia în seamă că făcusem asta nu din lipsă de respect pentru locul unde mă aflam, ci pentru micile mele nevoi, între care dulciurile jucau un rol important. În zadar l-a rugat tata să mă primească înapoi. N-a vrut. Îmi plăcea la biserică deoarece mirosea a tămâie, pe deasupra puteam să-mi asigur de la lumânări ceva bani de buzunar și am fost sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
chemare; în ultimele săptămâni stricasem câteva bucăți de marmură fără să scot nimic ca lumea din ele. Ascultam bâzâitul viespilor și filtram lumina aurie de toamnă printre gene. Mi-ar fi părut rău să mă despart de viață, păcătos de dulce și pentru un ratat. Încercam să mă liniștesc. Abia după ce m-am ridicat și m-am dus în casă, am observat că-mi apăruseră pete roșii pe mâini. Parcă eram mânjit de sânge. Speriat, am alergat la oglindă. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu tronc și vrea să mă înăbușe cu dragostea ei?” Se parfumase, avea un miros de femeie provocator și eram gata să ascult de chemarea ei tacită și de instinctele care mă îndemnau s-o răstorn în pat, s-o dulce maltratez cum dorea, când mi-a fulgerat prin minte o bănuială. Nu cumva era o cursă? Dacă vroia doar să mă scoată din minți ca să se plângă apoi Bătrânului? Dinu mă avertizase că Moașei nu-i convenea, probabil, sosirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Viață prăpădită în lumea mea, cu voi, E frumoasă și sigură. Îmi place cumva Să-mi plângă sufletul înspre veșnicie, companie. Aici sunteți voi. Am crezut în voi, în reguli, Dar voi nu le respectați. Aveți frumusețea voastră tâmpită. Și dulcele din inimă a devenit scârbă. Dar parcă iar florile dansează, bucuroase de viață, Universul e mare și, pur și simplu, frumos. Colo copacul conține o intrare. Vraja e pură, îngerii sunt aici, magia e mare, Bradul e plin de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cred că e o poveste despre pasiune. E o poveste tristă, șoptită de sufletul meu. Să nu spui nimănui! Să fie secret. Tipul cu ochii verzi, mici, sclipitori, e brunet, are părul nu prea des, e înalt și are ceva dulce în ținuta sa. Îmi zâmbește de fiecare dată când mă vede și mă privește într-un fel indulgent. Se crede că ține la mine. Până acum nu ne-am văzut decât cu treabă. Însă știu că el mai caută pretexte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
moale, argăsită ca o mănușă, umflată ca o gușă de guguștiuc de angaralele dinăuntru. O dată în plus, pentru un sac cu țesătură grosolană din material plastic, folosit de românii ce se întorceau 17 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Ortodoxie.) Dulcele Doru era depozitarul Literaturii. (Și al Artei bucureștene, în general.) Gabi cel Norocos figura ca o bibliotecă a Serviciilor Secrete. Cărora, cu cea mai adâncă discreție, probabil că le și aparținea. - Dacă m-ați onora un moment cu atenția... reluă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și înfățișîndu-se adânc mirat - dacă fiecare dintre ei are mai puțin talent decât fundul meu care intră la duș?! - Vah! Vah! Vah! sughiță ironic un simpatic sac de plastic răsfățat, știut de frică, dichisit, poreclit de prieteni și de dușmani Dulcele Doru, inscripționat pe spate și piept cu un cuvânt ce dezvăluia conținutul său inițial: CEMENTINĂ. Păi, reprezint-o tu, Fiorosule, dacă te îngrijorează soarta țărișoarei în Necuprins! Tot ai tu vână de scriitor. Numai tu ai fi putut cere, prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asta și s-o reprezentați, cum ai zis în Necuprins, voi toți trei... - Mai bine aș reprezenta-o vreo oră pe mă-ta! șopti Fiorosul aproape cu bunătate, dar de îndată ce se apropie la doar doi pași se și aruncă asupra Dulcelui Doru, sugrumîndu-l și prinzîndu-i într-un clește gulerul stratificat, de marchiz. - Dacă v-ați struni puțin temperamentele... Dacă m-ați lăsa o secundă să intervin... v-aș putea dezvălui... că aș putea fi singurul pământean de pe la noi care-a cutezat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lateral stânga, automobilele demarau ca niște șalupe. O sută de metri în aval, pe autostradă, se zărea plăcuța indicatoare cu Aeroportul Internațional Otopeni. De pe duna de metal a capotei taximetristului despicau semințe și-și bălăbăneau picioarele scurte, hidoase, de crocodil, Dulcele Doru, Relu Înmiresmatul și Fiorosul Marcel. În cabina Daciei 1300, căzut sub bancheta din față, sub efectul toxic al glasului crainicei Victoria Andrei, țocăindu-și buzele și răsucindu-se, șoferul taximetrului oprit de străin își traversa straniul său semi-leșin. La coada
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ciuruită de molii. Tărăboanța icni scurt, se înscrise pe semicercul ocolind prin stânga Arcul de Triumf, fu smucită ușor dreapta de volan și avansă de-a lungul șoselei Kiseleff, precum mercurul prin capilarul unui termometru. De pe capotă, neputîndu-și cizela educația, Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul lansau gesturi obscene rarilor trecători ce-și plimbau dulăii tărcați prin acest scurt defileu al unor vile mai impozante decât cele ale unor vânzători de sclavi. O dată cu taximetrul înainta și-o maree a abjecției, crimei și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de ciment, genele. Din portbagaj, răzbăteau până la ei reprizele inegale de zvârcoliri ale unor trupuri cărnoase, aducând cu convulsiile unor crapi deșertați pe uscat. De pe capotă se descojeau, de eșarfele de humă, ciment alb, var nestins, siluetele zvelte ale lui Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul, transformați, la un moment dat, în două sarcofage de forme indefinite. Genel deconectă scârbit aparatul de taxare, care ajunsese oricum, de mult, la suma limită pe care o puteau afișa plăcuțele vechiturii de aparat: 9 999
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
moviliței, care se ondula, încoace și-ncolo, ca un tufiș de plante marine. - Fiind lama răsturnată, bucurie de scurtă durată. Dușman al calomniei. Contrarietăți. La stânga elanului emotiv, trădare. La dreapta, galanterie scurtă și împărtășită... Fața lunguiață și neprihănită, dinții subțiri, dulce la sânge... - Seamănă cu semnalmentele de la vreun bucătar. Ori de la vreun cantaragiu care ne-ar trânti, nouă, pe grătar, ciozvârtele de la vreun purcel. Dacă ne-am hotărî odată să faci cinstea. Și să te tranșam, jerpelitule... Cartomanta își clătină
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai orașului decideau, pe urmele ei, prin clipiri evaluative și mișcări savant spiralate ale degetelor, dacă doamna respectivă, pornită în galop, poseda sau nu, un ațâțător pas Galopenția. Se mai ciorovăiau între dânșii cu privire la Ulpiu și Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul, Dulcele Doru și Gabi cel Norocos, neputîndu-se pune niciodată de acord dacă tăietura ce le-o aplica propriu-zis Sargețius muierilor aducea mai curând cu vigoarea cu care-și secționau poeții proletcultiști versurile sau reamintea mai pregnant de rafinamentul cu care unii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
desponosească, aducîndu-i-l adică, prin vrăji standardizate, la materialitatea și dimensiunile normale. Săltîndu-se cu măiestrie într-un braț, peste buza copăii de faianță, Ho diábolos, părăsind pe taximetrul, se repezi glonț în cămăruța lui, acolo unde, după ce îl convocă șuierând pe Dulcele Doru, îi imobiliză întîi piciorușele agile, de crocodil. Îi descusu acestuia gulerul de marchiz. Îi slăbi din strânsoare nervurile gâtului și, scotocindu-i prin măruntaie, îi extrase, dintre zăcămintele fișelor statistice, un dosărel, concis și nutritiv, ca de serviciu secret
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și de pe șira spinării i se zburli. Anti-botezatul din seara aceasta se dovedise a fi un bou. Putea să-i pună și el nenorocitului ăla de Spiridon un nume mai scurt! Pescui, ca pe un os de pește, din gâtlejul Dulcelui Doru, un dosărel de cadre. Bagă geana în acel dosărel și răsfoi niște partituri. Își trase un costum de stofă englezească, plus trenciul peste pantalonii de pijama. Și se avântă pe coridoarele, infect luminate, numai bune de spart vaze și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
21 decembrie 1974... - Exact, era în preajma Crăciunului. Te-a și adus în vizită la mine acasă. Aici. Nu te cunoaștem. Am stat, am conversat, cuiva priceput săreai în ochi că posezi ceva neobișnuit... În rest, am aflat că-ți plac dulciurile, dar că nu te prăpădești cu iubirea pentru plutonieri. Îți aplicase o corecție corporală unul, fiindcă, tocmai în a patra zi de școală, îți trîntisei în fund, cu un pumn bine țintit, un coleg de generală, îl apucasei de o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vor reuși să extragă indicii despre Adâncul apocaliptic, din adâncul prostiei legendare a colegului nostru din Biroul Politic. Și, aievea, nici acum nu încheie bine de grăit, că tuspatru bagajele erau lângă scaunul, deja răsturnat, al Secretarului organizator, Emil Bobu. Dulcele Doru, pentru a-l comprima, cățărîndu-i-se pe piept. Gabi cel Norocos și Relu Înmiresmatul, luptând, îl obligau să-și mențină brațele în prelungirea trupului. Pe când, cu răsuflare hârjâită de dragon misterios, Fiorosul Marcel își desfăcuse, generos precum o umbrelă, maxilarele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]