5,695 matches
-
nu de Diotima („Cea-care-îl-onorează-pe-zeu”). În alți termeni, „teoria dublei fascinații” spune că într-o iubire sunt două componente: fascinația („un amestec de admirație, de stupefacție, de spaimă și de venerație nesfârșită; proveniența trebuie căutată în forța de revelație a lucrurilor dumnezeiești pe care o are frumusețea”) și dorința („«Fascinația» și dorința se echilibrează în mod fericit: în timp ce «fascinația» împiedică dorința să cadă într-o familiaritate care generează dispreț, dorința împiedică «fascinația» să se transfere în frica pe care o încerci față de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
avut un impact decisiv asupra conștientizării de către om a capăcității sale de a crea. A stabilit că, prin credința lor în Creator și Creație, oamenii formează o comunitate. Ei și-au confirmat forța creatoare prin afinitățile și calitățile lor comune dumnezeiești, prin relația lor intimă și conștientă cu un Creator - Dumnezeu (p. 42). Această viziune asupra creativității a continuat până în secolul al II-lea î.Hr., după care a fost disputată și demontată de unii scriitori creștini din perioada timpurie și înlocuită
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sînt prinși unul de altul.” („Pañcatantra”) Din acest rod, bun sau rău, al faptelor noastre se alcătuiește, În fond, toată răsplata vieții noastre: „Cine face rău, acela are un caracter omenesc; cine face bine, pentru rău, acela are un caracter dumnezeiesc; cine face rău pentru bine, acela are un caracter diavolesc.” (Freidank). * „E mai ușor să speri la lucruri noi decît să le pui de acord pe cele care au fost spuse și să le Înmănunchezi Într-o perspectivă.” (Luc de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
continuă a „conștiinței”: „CÎnd nu am conștiința de sine trăiesc o viață animalică; cînd am conștiința de sine și fac ce hotărăsc cu sufletul, trăiesc o viață omenească; cînd Însă am conștiința vieții altor făpturi, iubindu-le, trăiesc o viață dumnezeiască”. * „Conștiința este glasul sufletului, pasiunile sînt glasul corpului.” (J.J. Rousseau) Dihotomia propusă de Rousseau este valabilă atîta timp cît termenului de „pasiune” i se dă sensul de „patimă”, adică de trăire violentă care-l copleșește pe om și-i Întunecă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
gen de cunoaștere, care este o cunoaștere eminamente subiectivă - deoarece presupune o cunoaștere a „sufletului” prin suflet - ci și faptului că ea ne pretinde să realizăm o obiectivă cunoaștere de sine și a condiției noastre În lume. * „Conștiință! Conștiință! Instinct Dumnezeiesc, voce nemuritoare și cerească, judecător fără greș al binelui și răului!. Fără tine nu simt În mine nimic, care să mă ridice deasupra dobitoacelor.” (J.J. Rousseau) Într-adevăr, conștiința, care raportează totul la ideea de responsabilitate (individuală sau socială), este
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
omului acela a distrus câte o parte a Înțelepciunii pe care creștinătatea o strânsese de-a lungul veacurilor. Părinții Bisericii spuseseră ceea ce trebuia despre puterea Verbului, și a fost de ajuns ca Boethius să-l comenteze pe Filozof pentru ca taina dumnezeiască a Verbului să se prefacă În parodia omenească a categoriilor și a silogismului. Cartea Facerii spune ceea ce trebuie știut despre alcătuirea cosmosului, și a fost de ajuns să se descopere cărțile despre fizică ale Filozofului pentru ca universul să fie regândit
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nici măcar imputate lui Jorge: unul dintre călugări s-a sinucis, altul a fost omorât de un alt călugăr. „Alinardo Îmi oferise ideea lui, apoi auzisem de la cineva că și tu o găsiseși convingătoare... Atunci m-am convins că un plan dumnezeiesc hotăra aceste dispariții, pentru care nu eu aveam răspunderea” (ibidem, p. 467). Ibidem. Vezi lucrarea mea Qui a tué Roger Ackroyd?, CU +, Minuit, 1998. Freud folosește expresia „amintire-ecran” pentru a desemna amintirile din copilărie Înșelătoare, a căror funcție e să
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
locali conduși de M. Astfel, cele trei cărți sunt primele tipărituri pe acest teritoriu, foarte valoroase pentru data la care au apărut, dar și pentru că au oferit textele necesare fie unor reeditări, fie unor traduceri în limba română. SCRIERI: [Rânduiala dumnezeieștii slujbe și în ea a diaconilor], f.l., 1508; ed. (Liturghierul lui Macarie), îngr. și introd. P.P. Panaitescu, indice bibliografic Angela și Alexandru Duțu, București, 1961; [Octoih], f.l., 1510; [Tetraevangheliar], f.l., 1512. Repere bibliografice: A.I. Odobescu, Despre unele manuscripte și cărți
MACARIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]
-
datoria [...] Era o frățietate deplină. Nu se făcea caz de studii, că ești de la țară sau de la oraș. Era multă omenie, camaraderia era mare. Trăiam în rugăciune, evident în ceasurile de tihnă, cu convingerea că suntem ocrotiți de o putere Dumnezeiască“, avea să rememoreze un fost partizan. Pentru a nu da de bănuit trecătorilor și pentru a nu fi surprinși grupați în caz de atac, partizanii umblau răsfirați în echipe, având și un serviciu permanent de pază25. Derularea evenimentelor avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
veacuri, îngr. și postfață M. Barbu, Craiova, 1991; Zile basarabene, îngr. și introd. Gh. Cunescu, Chișinău, 1993; Opere, I-VII, îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1994-2002. Traduceri: Anatole France, Paiața Maicii Domnului, Iași, 1920; Noul Testament, București, 1927; Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și a Noului Testament, București, 1938 (în colaborare cu Vasile Radu); Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, în Shakespeare, Opere, II, București, 1955. Repere bibliografice: Arghezi, Scrieri, XXVII, 129-141; Trivale, Cronici, 95-101; B. Delavrancea, „Bisericuța din Răzoare”, AAR, partea
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
barbară, sunt descrise condițiile îngrozitoare în care trăiesc în acel moment creștinii din Africa, supuși samavolniciilor vandalilor; sunt interpretate încercările prin care trec creștinii ca o etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgână, antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sunt consacrate predica Împotriva iudeilor, a păgânilor și a arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
literare care își propune să examineze Vocația tuturor oamenilor (De vocatione gentium). Autorul acesteia, despre care acum suntem aproape siguri că e identic cu acel Prosperus care a scris Cronica, sătul de discuțiile dintre apărătorii liberului arbitru și susținătorii harului dumnezeiesc, vrea să găsească o soluție care să-i împace și pe unii, și pe alții. În prima carte a acestei opere despre libertatea voinței umane și, în opoziție cu semipelagienii, autorul susține că această libertate nu este anulată de existența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
divergențele actuale suscitate de interpretarea tratatului: A. Grillmeier (la fel și Hesse) vede aici o polemică împotriva „cristologiei diviziunii” cultivate de călugării origeniști care, la sfârșitul secolului al IV-lea, ar fi atribuit sufletului lui Cristos acțiunile mântuitoare din cadrul „economiei” dumnezeiești, începând cu Venirea în trup; alții (Chadwick) îl consideră o distanțare de calcedonism. Bibliografie. Textul tratatelor 1-10: PG 65, 905-1140; însă pentru 1, 2, 5, mai bună este ediția din Macarie din Corint - Nicodim Hagioritul, Philokalia ton hierôn neptikôn, Venezia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cristos ceea ce unii platonici spuseseră despre unirea dintre suflet (de origine divină) și trupul material. Descendența ființei lui Dumnezeu capătă expresie precisă în ierarhia ordinelor îngerești și a ordinelor ecleziastice care au ca finalitate unirea tuturor creaturilor cu Dumnezeu. Lumina dumnezeiască e transmisă celui mai înalt grad al ierarhiei angelice, adică serafimilor care o transmit nivelurilor inferioare: fiecare o primește după capacitatea sa, direct proporțională cu gradul său ierarhic. Nu lumina dumnezeiască se schimbă, ci capacitatea care permite creaturilor s-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au ca finalitate unirea tuturor creaturilor cu Dumnezeu. Lumina dumnezeiască e transmisă celui mai înalt grad al ierarhiei angelice, adică serafimilor care o transmit nivelurilor inferioare: fiecare o primește după capacitatea sa, direct proporțională cu gradul său ierarhic. Nu lumina dumnezeiască se schimbă, ci capacitatea care permite creaturilor s-o primească. Membrii fiecărui grad își îndeplinesc propria sarcină exercitând o triplă acțiune asupra membrilor gradului imediat inferior: purificare, iluminare și desăvârșire. Acest lucru se face prin inițiere, adică prin transmiterea unei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a săborniceștii și apostoleștii beserecii Răsăritului, Buzău, 1691, reed. în BRV, I, 322-324; Stihuri politice 10 asupra stemei prea luminatului, slăvitului și blagocestivului Io Constantin B. Basarabă Voievoda, în [Mineie], Buzău, 1698-1699, reed. în BRV, I, 366. Traduceri: Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură, București, 1688 (în colaborare); Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust, București, 1691 (în colaborare cu Șerban Greceanu); ed. 2, București, 1746, reed. fragm. în Crestomatia seau Analecte
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
barbară sînt descrise condițiile îngrozitoare în care trăiesc în acel moment creștinii din Africa, supuși samavolniciilor vandalilor; încercările prin care trec creștinii sînt interpretate ca o etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgînă, antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sînt consacrate predica împotriva iudeilor, păgînilor și arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
literare care își propune să examineze Chemarea tuturor oamenilor (De vocatione gentium). Autorul acesteia, despre care acum sîntem aproape siguri că e identic cu acel Prosper care a scris Cronica, sătul de discuțiile dintre apărătorii liberului arbitru și susținătorii harului dumnezeiesc, vrea să găsească o soluție care să-i împace și pe unii, și pe alții. în prima carte a operei se discută despre libertatea voinței umane și, în opoziție cu semipelagienii, autorul susține că această libertate nu este anulată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
divergențele actuale suscitate de interpretarea tratatului: A. Grillmeier (la fel și Hesse) vede aici o polemică împotriva „cristologiei diviziunii” cultivate de călugării origeniști care, la sfîrșitul secolului al IV-lea, ar fi atribuit sufletului lui Cristos acțiunile mîntuitoare din cadrul „economiei” dumnezeiești, începînd cu Venirea în trup; alții (Chadwick) îl consideră o distanțare de calcedonism. Bibliografie. Textul tratatelor 1-10: PG 65, 905-1140; însă pentru 1, 2, 5, mai bună este ediția din Macarie din Corint, Nicodim Aghioritul, Philokalia tôn hierôn neptikôn, Venezia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ceea ce unii platonicieni spuseseră despre unirea dintre suflet (de origine divină) și trupul material. Descendența ființei din Dumnezeu capătă o expresie precisă în ierarhia ordinelor îngerești și a ordinelor ecleziastice, care au ca finalitate unirea tuturor creaturilor cu Dumnezeu. Lumina dumnezeiască este transmisă celui mai înalt grad al ierarhiei angelice, adică serafimilor, care o transmit nivelurilor inferioare: fiecare o primește după capacitatea sa, direct proporțională cu gradul său ierarhic. Nu lumina dumnezeiască se schimbă, ci capacitatea creaturilor de a o primi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au ca finalitate unirea tuturor creaturilor cu Dumnezeu. Lumina dumnezeiască este transmisă celui mai înalt grad al ierarhiei angelice, adică serafimilor, care o transmit nivelurilor inferioare: fiecare o primește după capacitatea sa, direct proporțională cu gradul său ierarhic. Nu lumina dumnezeiască se schimbă, ci capacitatea creaturilor de a o primi. Membrii fiecărui grad își îndeplinesc sarcina, exercitînd o triplă acțiune asupra membrilor gradului imediat inferior: purificare, iluminare și desăvîrșire. Acest lucru se face prin inițiere, adică prin transmiterea unei adevărate învățături
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
are un obiectiv de atins - în speță, instaurarea domniei mesianice - și, prin chiar acest țel, ea devine sacră. Dumnezeul lui Israel se revelează în această istorie, iar poporul pe care El l‑a ales este pe deplin părtaș la planul dumnezeiesc. Apoi, prin credința că Dumnezeu Însuși s‑a făcut om în persoana lui Isus, creștinismul duce la extrem acest proces de sacralizare a istoriei. Din punct de vedere creștin, planul mântuirii a fost împlinit, urmând ca întreaga omenire să devină
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și cea a imperfecțiunii, prin analogie cu 888, numărul perfecțiunii cerești, și 777, numărul perfecțiunii pământești. De altminteri, cifra 7 joacă un rol esențial în economia simbolică a Apocalipsei: 7 trâmbițe, 7 plăgi, 7 x 3 bătrâni așezați împrejurul tronului dumnezeiesc etc. Numărul 666 simbolizează, așadar, imperfecțiunea, dar nu imperfecțiunea smerită, care‑și recunoaște limitele strict umane, ci imperfecțiunea plină de orgoliu, de aroganță, imperfecțiunea distructivă. G.A. Van den Bergh van Eysinga vede în 666 un „număr triunghiular”. Numerele triunghiulare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
profeților sirieni respinge în ultimă instanță anticristologia. Cristos nu se face om în mod deplin. „Întruparea” îl ascunde, în loc să îl descopere. În consecință, el nu se poate face cunoscut la nivelul limbajului rațional uman, ci numai la nivelul viziunii extatice, dumnezeiești. Tot astfel, cel ce se pretinde Cristos înaintea parusiei nu este decât un avatar al lui Beliar, principe metafizic existent în afara umanității propriu‑zise. Teologia autorului Urcării la cer... este esențial mitologică, proprie creștinismului gnostic. Ea se reflectă și în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Primul‑Născut al Său. Astfel, pe cei ce nu sunt în stare să se ridice de la pământ, i‑au pironit și‑i pironesc de lucrurile pământești și cele făcute de mâna omenească, iar pe cei ce înaintează spre contemplarea celor dumnezeiești îi ocolesc și, dacă nu dau dovadă de o judecată înțeleaptă și nu duc o viață curată și lipsită de patimi, îi atrag la impietate” (1 Apol. 58). În lupta sa înverșunată împotriva falsei gnoze creștine, Irineu avea să reia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]