4,381 matches
-
program și cina, și sexul, și televizorul. A ținut totul în el până dimineață, când și-a strâns bagajele și dus a fost. Îl iubeam din tot sufletul, ratasem o programare la hair-stylist ca să ajung în piață, îmi sacrificasem o după-amiază întreagă numai pentru el și uite care îmi era răsplata... Nu e cazul să insist cu morala: canarii și carașii aurii sunt ca florile, doar pentru decor. E bine de știut încă un lucru foarte important: nu tot ce este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
dumneavoastră (pentru că știți dinainte cam ce o să scriu). Dacă însă știați de ei și n-ați mers să-i vedeți, atunci cu greu vi se poate ierta asemenea nechibzuință. Ascultată acasă, muzica lor, combinație sofisticată de genuri, e bună pentru după-amieze însorite de sâmbătă, când viața pare o nesfârșită leneveală, iar contururile lumii se reduc, reconfortant, la cele ale camerei cu draperiile trase („I blame it on the sun, the smell of clothes and cinnamon“...). Ascultată însă în concert, ea e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
a plecat: Testimonial (regia: Răzvan Georgescu, detalii pe www.tiff.ro). » Dude (păcăleli ale AperiTIFF-ului): Lo bueno de llorar (Beneficiile plânsului) de Matias Bize și „noir-ul“ Able Danger (Pericol real) de Lave Herman. Secvențe perfecte Zborul (skaterilor în lumina după-amiezii în Paranoid Park sau al Aishei printre fulgii de zăpadă care nu se depun niciodată din Fighter), lumina albastră a dimineții în care orice se poate întâmpla din Ploy, mitralierea fanilor cu sunetul dat la maxim ca să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
strat uniform. S-a montat podiumul central, cu tot cu instalația de sunet. În fine, s-a pavoazat totul cu afișele grupărilor ce urmau să se întâlnească în arenă, pentru a cuceri sufragiile publicului. Stadionul s-a umplut până la refuz, iar pe la mijlocul după-amiezii a început și marele spectacol. Prima grupare care a intrat în scenă a fost cea a roșiilor. Toți erau îmbrăcați în tricouri de un roșu aprins, cu excepția câtorva domni gravi, la costume gri, care purtau doar cravate roșii, cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
umede de luxură, pe canapelele galante ale altui secol... unde marchizii lăudau cu palmele larg deschise fesele Îmbujorate ale conteselor nerușinate și suave... Și mai sunt de zis multe... Dar o să le povestesc pe Îndelete, nechinuit de vremea asta de după-amiază călduță de iarnă... *** Gelozia se și Învață... Ani de zile, recitind, intrând până la ultimul cârlionț al frazelor izbucnind nestăvilite de gramatici, descifrând imensele poeme În proză ale lui Proust, am Înțeles (și, vai!, am și practicat) cele mai delicate și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
cu aceeași intensitate - sunt atât de omenește și de deștept descrise, Încât par vizibile. Față de Amélie, unde relața maestru-discipol se desfășura pe coordonatele metafizicului ludic, ale hazardului prestidigitativ, aici lucrurile sunt grave, dar au uneori acea luminozitate de ora cinci după-amiaza pe care o au și filmele lui Eric Rohmer. Cafting și fairplay Mihaela Michailov Eduard al III-lea (Teatrul Național București) este un manifest politic și un statement deontologic. Într-o Românie care relativizează haotic principii etice, care deconstruiește public
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
unor vecini tocmai se anunțase fuga cuplului Ceaușescu și preluarea controlului televiziunii de către cei din grupul lui Ion Iliescu. Nu ne venea să credem ce auzim. După aceea, împușcăturile în Sibiu s-au intensificat. Cum aveam bilete de tren pentru după-amiază, am decis să mergem la gară, fiindcă lucrurile păreau că devin complicate. Pe drum, gloanțe au început să zboare în jurul nostru. Ne-am ascuns în spatele unor copaci, deși inconștienți am continuat drumul către gară. Abia mult mai târziu am realizat
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
perioada evenimentelor din decembrie 1989, am avut ocazia să fiu martoră a unora dintre cele mai dramatice momente ale căderii comunismului în România. Primul episod la care am asistat de la balconul apartamentului situat la etajul nouă s-a desfășurat în după-amiaza zilei de 21 decembrie. După ce așa-zisul miting de susținere a regimului communist împotriva "huliganilor" și "fasciștilor" din Timișoara, organizat de fostul președinte Nicolae Ceaușescu, s-a destrămat datorită protestelor mulțimii, am văzut manifeste și demonstranți care-și exprimau revolta
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Optimismul informațiilor sale politice, în particular legate de momentul München, a contribuit la liniștirea opiniei publice atunci cînd gravitatea situației politice cerea o atitudine mai realistă. Succesul său a acaparat piața presei franceze unde, pentru prima dată, un ziar de după-amiază ajunge să atingă un mare tiraj. Jean Prouvost preia Match în 1938 pe care îl transformă într-un magazin ilustrat de informații generale: un an mai tîrziu avea deja un tiraj de 1,1 milioane iar Marie-Claire, magazinul feminin al
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
mai bine nu te băgai. Eu nu mă băgam. Mama cu mâncarea, tata cu temele. Eu îmi purtam trupul și aveam grijă să nu greșesc. Care e prima amintire a copilăriei tale care-ți vine-n gând? Cum care? Înfricoșătoarea după-amiază în care mama a plecat de acasă și m-a lăsat singur. Și alergam prin toată casa ca să alung demonii, ca să stăpânesc locul. Și urlam încet și mă loveam peste trup ca să percep situația, ca să rezist până venea ea. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
s-a cerut de către poliție să se retragă. În România a apărut prin câteva ziare știrea (inexactă sau tendențioasă prin prezentareă că ar fi fost confundați cu niște cerșetori și că erau cât pe-aci să fie sancționați. Într-o după-amiază, în timp ce mă învârteam pe acolo împreună cu Gabriel Kohn, azi lector român la Universitatea din Viena, am văzut o adunare mică de inși care agitau drapele maghiare. După cum mi-a explicat Gabi Kohn, erau frații unguri ai Partidului România Mare (dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
cât de timidă părea la balustradă, cât de determinată se plimba prin camera mea, hanoracul cu glugă. Părul care îi atârna Marinei peste față. Și hanoracul cu glugă. Tatuajul negru, fără formă, pe omoplatul umărului drept. Tatuajul nu exista în după-amiaza în care ne-am întâlnit prima dată. N-ai văzut niciodată fața Marinei în noaptea aia. „Trebuie să mergi la Londra“ șoptea o voce. În noaptea aia nu i-ai atins niciodată trupul. Înțelegi că ceva incomplet e dezvăluit. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
de faptul că textul se prezintă ca o succesiune de fantasme atent elaborate de narator, acest "rege al zânelor" care domnește, în imaginarul său, peste o mulțime de femei supuse. Următorul pasaj extras din prima parte este tipic erotic: "Toată după-amiaza, în lumina striată, stătuse într-un maiou bărbătesc care-i mângâie sânii la orice mișcare. Înserarea o găsi tot așa, țesătura i se freacă rapid de piele, apoi de păr, e vremea să meargă în salon în cameră, omoplații întinși
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
surprinsă de intrarea mea, s-a întors tresărind, apoi a venit spre mine cu brațele căzându-i pe lângă corp ca să-și lipească sânii goi de pieptul meu. În apartamentul cu storurile trase peste căldura orașului, ea și-a petrecut toată după-amiaza îmbrăcată cu un tricou vechi pe care-l găsise în dulapul meu. Cum lumina scădea, a ieșit din bucătărie și a venit spre fotoliul în care stăteam. Cu brațele ridicate: "Mi-l dai jos?". Câteodată, în somn, mâinile mele îi
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
chiar și cu un zâmbet ironic, mi-a fost alături la greu. Într-un minut ne-am reechipat (perechea de șlapi, pantalonii scurți, tricoul de unu-doi dolari) și-am șters-o spre un sector cââât mai îndepărtat. Pe la orele după-amiezii târzii, începusem să credem că, dincolo de amuzanta întâmplare, va fi o zi minunată, așa cum fuseseră toate celelalte. Băieții jucau fotbal pe plajă, ca de obicei, fetele erau absolut minunate indiferent ce făceau, copiii mici cu slipi pe ei (fiindcă brazilienii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
final fericit. Nu ne-a văzut nimeni! Ciudat însă, în odaia vastă, pe o noptieră, era o singură carte, primul volum din Proust în Pléiade... ar fi urmat să-l traducă... Mult mai târziu, după ani de zile, într-o după-amiază, la Dolhasca, m-am trezit că-mi bat la ușă Mihai Ursachi și Mircea Ivănescu. Surpriză enormă! A fost o vizită de pomină!!! Nimeriseră cu greu Dolhasca. Mi-au arătat un teanc uriaș de bilete de tren, colorate frumos; ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
trotuar, pe altele le-a cumpărat ieftin din târgurile de vechituri. „Nu faptul că oamenii din fotografii îmi sunt străini mă fascinează - povestește el într-un interviu acordat publicației « The Morning News». Eu caut fotografii «abandonate», instantanee luate într-o după-amiază în parc, imortalizând o clipă pe care oamenii au dorit să o poată rememora peste ani. Faptul că le găsesc înseamnă că nimeni altcineva nu a vrut să le păstreze sau că astăzi nu mai este nimeni care să o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
de dimineață“. Nu înțeleg de ce. Mereu îmi zic, îmi propun să fiu liniștit. Mereu mă surp ca un mușuroi părăsit de furnici, în niște galerii subțiri, întortocheate, nesfârșite, aparent haotice, dar ordonate de o frică atotbiruitoare. Degeaba diazepame. Degeaba minunatele după-amieze de toamnă. Intru în baie, vreau să mă rad și, deodată, mă înspăimântă până și plăcile de faianță albă. Nu am scris un vers de mult, de luni și luni. „Și mi-e amar în cel din urmă mod.“ Citesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
acestui cartier nu te poate lăsa indiferent. III. MACAU PENINSULA MACAU (SAU MACAO) Din Hong Kong poți ajunge într-o oră în Macao, evident cu pașaportul la tine. Feriboturile rapide Turbojet pleacă și sosesc dimineața din 15 în 15 minute, iar după-amiaza și noaptea de la 45 până la 90 de minute. Cei care se grăbesc pot lua elicopterul de la aerodromul din Shun Tak Center, doar cu 17 euro (cca 170 HKD). Acesta pleacă din oră în oră, iar drumul durează 16 minute. Costul
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
După completarea pregătirii în domeniul chirurgiei generale a trecut în cel al chirurgiei pediatrice, urcând toate gradele profesionale medicale (secundar, primar) și didactice, asistent și șef de lucrări, conferențiar (1961) și profesor (1966). El a lucrat o perioadă (în cursul după-amiezii) și în domeniul chirurgiei tuberculozei osteo-articulare, între anii 1941-1945, la Sanatoriul de Chirurgie pulmonară și osoasă, apoi la Sanatoriul TBC Balotești-Ilfov (1949-1951), Sanatoriul TBC Pantelimon (1951-1956). La solicitarea Direcției Tuberculozei din M.S.P.S. în aceleași sanatorii a practicat și chirurgia tuberculozei
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
că aveam încă de la început și teme de cercetare în domeniul patologiei arsurilor (în fiecare an 1-2 teme, era obligatoriu și în învățământ să ai plan de cercetare). Cei de la spital - asigurau prin rotație - în sistem de gardă prezența pentru după-amiază și noaptea când rămânea un medic sau un chimist. O perioadă m-am înscris și eu în sistemul acesta de gardă pentru după amiază. De asemenea și o farmacistă era de gardă după amiaza, iar noaptea - dacă era nevoie, era
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
beau mai puțin, să nu mă doară burta. Poate să mă doară, o să beau tot, până la ultimul strop! Stau la umbră sub gard, două vecine vorbesc în poartă, spun că și-au hrănit copiii și i-au culcat: somnul de după-amiază. Mă bucur că ele nu mă văd, eu stau pitit cu capul între picioare, privesc un mușuroi de furnici. Una din femei vorbește de mine, mă vorbește de rău. Urmăresc atent drumul furnicilor și ziua mi se pare prea lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nu, după amiezile mele au început la fel: drept pe rue Saint-Dominique până în Boulevard Saint Germain, drept pe Boulevard Saint-Germain până în Place Maubert. Interfonul nu merge. Câteodată, un bilet pe ușă: "Sunt până la farmacie. Mă întorc imediat. V." Au început după-amiezi - ploioase sau senine, reci sau descheiate la palton, și s-au terminat invariabil seri luminate de veioze, cu gust bun de șuetă ă"Puiule, nu am avut timp să fac nimic azi, dar stai, că ne descurcăm!" și întotdeauna iese
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cunoștea, nu prea îi surâdea americanului. Se liniștește însă după un zbor acrobatic făcut de Bâzu cu avionul său personal, un Avia, în care prințul s-a întrecut pe sine, spre admirația tuturor celor de pe aerodrom. Plecat de pe Popești-Leordeni în după-amiaza zilei de 25 august, Bâzu revine cu răspunsul Aliaților pe 27, într-un avion P-51 Mustang, însoțit de alte trei, care însă nu aterizează, ci fac cale întoarsă în Italia. Nu voi insista în a povesti desfășurarea misiunii sale
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mai indicat în momentele acelea cu care să vorbesc cu totul deschis, să fiu sfătuit și chiar încurajat. Am luat imediat contactul telefonic cu Palatul Mitropolitan din Oradea și spre marea mea bucurie am obținut întâlnirea cu IPS Mitropolit, pentru după-amiaza zilei de 11 septembrie 1945. 11 septembrie 1945. Zi frumoasă de sfârșit de vară, caldă, însorită, calmă, cum în general și în această parte a Europei, vremea se menține bună de multe ori până către sfârșitul toamnei. Cel puțin din
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]