6,777 matches
-
fi dorit oamenii, dar era acceptat nu numai de localnici, ci și de locuitorii satelor vecine, pentru că citea „evanghelia moldovenească“ (1, 28), și preferat preoților tineri, care țineau slujba în limba slavă. Cît despre presa în limba română, toate încercările eșuaseră. Ioanu Răutu, cum își ortografiază personajul numele, se plîngea într-o scrisoare trimisă din Siberia că „în Basarabia nu putemu a avea uă singură gazetă românească și uă singură carte românească“ (5, 281). Abuzurile administrației rusești în Basarabia se datoresc
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
prin testament de la mama unei iubite din tinerețe o moștenire ciudată. Acesta e nucleul intrigii, atent țesută încă de la primele pagini, prin relatările amuzante și nostalgice ale lui Tony despre adolescența sa, amintirile despre grupul elitist-anarhist de prieteni și relația eșuată cu misterioasa (sau ciudata) Veronica Ford. Romanul începe realmente în momentul în care Tony începe să se întrebe cum funcționează cu adevărat memoria, cât de subiective sunt amintirile și care e proporția reală dintre ceea ce e trăit într-o viață
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sporesc benefic incisivitatea. Fără a fi sedus de melancolia lui Orlando sau de suferințele sale în dragoste, biograful întotdeauna deviază cursul poveștii în clipa în care ea tinde să se așeze într-un model, adică să-i devină familiară cititorului, eșuând în previzibil. Despre Orlando s-a scris, până la exces, că ar fi un roman ilustrativ pentru feminismul Virginiei Woolf, mai precis pentru considerațiile scriitoarei despre androginia inerentă a spiritului sau despre metamorfozele și condiționările culturale și sociale ale identității sexuale
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
spunea ea cu adevărat. Pe când era copil, Merry rostea, fără a se bâlbâi, fraze stranii, răscolitoare: "Mă simt stingheră" sau " Viața e doar o perioadă scurtă de timp în care ești în viață". Trecute prin filtrele temerilor de a nu eșua în a fi un părinte bun, rațional, responsabil, cuvintele tot mai furioasei Merry se transformau într-un murmur pierdut printre silabe sacadate, amortizat de o iubire greșit calibrată și dizolvat în iluzia stabilității acestei pefecte familii americane. Parabolă a frământărilor
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a exista', essere 'a fi', importare 'a interesa', mancare 'a lipsi, a scăpa', parere 'a părea', piacere 'a plăcea', rimanere 'a rămâne', sembrare 'a părea', stare 'a sta'; (f) verbe de reușită și de eșec: capitolare 'a capitula', fallire 'a eșua', prevalere 'a prevala', riuscire 'a reuși'; (g) verbe care denotă fenomene și emisie de sunete: balenare 'a fulgera', baluginare 'a se ivi', colare 'a strecura, a vărsa', defluire 'a curge', filtrare 'a filtra', fioccare 'a fulgui', fluire 'a curge', fuoriuscire
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
străluci', 'a întârzia', 'a dura', 'a se ocupa cu', 'a fierbe', 'a fermenta') sunt intranzitive neagentive cu subiect în cazul ergativ; (b) verbele intranzitive cu obiect încorporat (corespondentele pentru 'a vorbi', 'a conversa', 'a plânge', 'a râde', 'a dormi', 'a eșua') se comportă, semantic și sintactic, ca tranzitivele - numele încorporat primește cazul absolutiv, iar subiectul, cazul ergativ. Forma verbală conjugată se acordă cu toți participanții: în ergativ, în absolutiv, în dativ. Există construcții pasive și antipasive, dar nu se poate vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
comunicaționale"44. Creatura îl interesează pe Bateson, căci Creatura este comunicațională. Creatura nu se naște din nimic, ex nihilo. Referentul său? Nu mai este Descartes și mașina reprezentativă, ci un tînăr lup neliniștit, un disident: Spinoza. Disidența Spinoza. Aici, reprezentarea eșuează în sarcina sa de a transmite mișcarea de la cauze la efecte. Pentru Spinoza, cauzele și efectele nu sînt îndepărtate printr-o cascadă de delegații, căci "efectele" necesității existenței lui Dumnezeu nu sînt inferioare în manifestările lor cauzei care le-a
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
constați că, dacă există ceva care să devină un obstacol pentru întreprinderea limbajului artificial, acesta este desigur conversația obișnuită, cu ale sale du-te-vino, legăturile sale omise, bîiguielile sale, hiatus și lapsus și încărcătura de implicit pe care o transportă. Aici eșuează toate tentativele de punere în ordine și în diagramă. Există un rest și acest rest este obișnuitul vorbei: nesemnificativul, vorbitul fără a spune nimic, banalul și modalitățile sale singulare. Superficialul, aici, face oficiu de adîncire: ceea ce rămîne de neatins este
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
aparținând nobilimii. Istoria secolului al XIX-lea este presărată cu numeroase revolte și mișcări populare. N-a fost un secol liniștit, în ciuda opresiunii generate de alianța dintre tron și amvon și în ciuda analfabetismului ce afecta majoritatea populației. Toate revoltele au eșuat, cu o excepție: Belgia, care a reușit să-și obțină independența în 1830. În 1848, revoltele s-au răspândit în Europa precum o epidemie. Ungaria se revoltă, dar Kossuth abandonează, iar Petöfi cade cu arma în mână. Internaționala monarhilor acționa
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
criză. Liderul este gândit ca având "calități supraumane, magice, care sunt necesare pentru a salva societatea". Prin urmare, leadership-ul carismatic este adeseori revoluționar, în sensul în care răstoarnă toate structurile de autoritate care au precedat. Dacă liderul carismatic ezită sau eșuează în ochii adepților săi, atunci acesta încetează în a fi carismatic și își pierde autoritatea. Potrivit lui Augustin, regii și împărații trebuie în mod permanent să demostreze că sunt vicarii lui Cristos. Nu există exemple de legitimitate carismatică în societățile postindustriale
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
apăra teritoriul ungar. Regimul de stânga care fusese instituit a fost înlocuit în câteva luni de o dictatură de dreapta, astfel încât putem vorbi de o revoluție ratată, dar au existat multe tentative revoluționare și în alte state. Aceste tentative au eșuat, de asemenea, complet și relativ repede, dar pot fi oricând interpretate ca o dovadă a amenințării permanente și o justificare pentru acțiunile preventive de orice fel"36. Necesitatea unei "acțiuni preventive" a fost invocată de diverse categorii ale elitei, mai
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
populare 43. Viziunile rivale în privința cauzalității (elite sau mase) se potrivesc cu diferite circumstanțe istorice. Niciuna nu este universal valabilă și fiecare poate fi susținută cu numeroase exemple. Dar tocmai de aceea teoriile naive ce pretind că au validitate universală eșuează. În martie 1917 la Sankt Petersburg, miile de civili și de soldați au jucat rolul decisiv. Dar în timpul celor 48 de ore între asasinarea lui Cezar și întrunirea Senatului roman, doar o mână de indivizi au jucat un rol crucial
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
până la care practicase o democrație de fațadă, cu vot restrâns timp de multe generații. Doar șaisprezece țări erau cu adevărat democrații pluraliste în anii '30. Cincisprezece sau douăzeci de alte țări încercaseră în acea perioadă să adopte instituții democratice și eșuaseră deja. România este una dintre ele, la fel ca alte țări învecinate: Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, Grecia, Austria și "surorile" ei latine Italia, Spania, Portugalia. Avantajele democrației mimate, așa cum a fost ea practicată în România pot fi cel mai bine evaluate
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Cartea Românească" din București Eminescu Dialectica stilului, considerată un eveniment în eminescologie de George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Edgar Papu, Adrian Marino, Al. Dobrescu, Dan C. Mihăilescu ș.a., dar aspru recenzată de Ioan Holban, Ioana Em. Petrescu ș.a. 1985-1987. Alte tentative eșuate de publicare a Varvarienilor, la Ed. Cartea Românească și, la Ed. Eminescu, a Fragmentelor lui Lamparia cu o pref. de Edgar Papu. Nu are succes nici cu dosarul de intrare în Uniunea Scriitorilor, primirile fiind, de altfel, sistate de "sus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
literatura". Conform spuselor autorului, din Marele zid Editura Junimea, Iași, 1981 au fost publicate mai întâi cinci capitole în Convorbiri literare, în 1970, de către Ion Istrati, iar, în prefața la romanul următor, Varvarienii Editura Porto-Franco, Galați, 1998 -, intitulată De ce am eșuat ca prozator?, referitor la acest prim roman al său, Theodor Codreanu afirmă că este "o carte juvenilă, scrisă nu fără un patos al lucidității, de pe vremea studenției, scoasă din sertar silit de împrejurări". Debutul balzacian al romanului, amintind, în același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fost reprimat de logica aristotelică. În genere, gândirea științifică a veacului nostru își descoperă înrudiri structurale cu gândirea mitică. Este acesta un foarte serios argument în favoarea unui dialog între critica/ teoria literară și disciplinele științifice. Pentru ca dialogul să nu eșueze însă în diletantism sau mistificare, ar trebui abandonată, în primul rând, într-un teritoriu al sincroniei gândirii mitice, lupta pentru "priorități" și ideea naivă că prefigurarea unei idei contemporane nouă (a unei idei care s-ar putea perima o dată cu noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
literar prestigios (Eminescu Dialectica spiritului, Modelul ontologic eminescian, Provocarea valorilor, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Eseu despre Cezar Ivănescu), maiorescian în logica internă a interpretării creației, intenționând și reușind, în genere, o critică totală. Dar dumnealui, deși crede că a eșuat ca prozator (a debutat cu romanul Marele zid), cum insistă la începutul acestui roman Varvarienii (editat de Porto-Franco, Galați, 1998), înclin să consider că-și subestimează vocația de la început. Prin romanul de față, domnul Theodor Codreanu, ca într-o oglindă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
19731975, romanul Varvarienii, simbolizând în opinia autorului o "ieșire din romantism", a avut un destin cu totul misterios, precum la fel de misterioase par a fi cele ce se întâmplă pe paginile cărții. Cititorii ei vor afla din mărturisirile autorului ("De ce am eșuat ca prozator?"), publicate în loc de prefață la roman, carte cu adevărat "de sertar", toate avatarurile acestei strălucite opere literare care, după ce a fost plămădită în sufletul său miruit cu har, strecurată prin filtrul ficțiunii artistice și înșiruită cu multă ingeniozitate pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
două cărți publicate și, deci, având deja un nume, face cunoștință cu Dimitrie Cristea după ce îi studiază dosarul de divorț, proces intentat de soția acestuia. Inițial, cazul i se pare unul dintre cele mai banale soțul își părăsise familia după ce eșuase într-o aventură erotică. Dar, din discuția cu judecătorul, află că pârâtul dădu dovadă de o psihologie ciudată, acesta pretinzând "că este descoperitorul unei "cetăți" dezmățate urmașă târzie a Sodomei și Gomorei (evident, având în vedere satul Varvara) și care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
semnificații mult mai ample și mai profunde în raport cu intențiile inițiale ale autorului. Cu atât mai importantă e valoarea cărții. "Literatura și arta", nr. 13, 31 martie 2005 Mioara BAHNA Theodor Codreanu: "Varvarienii" Considerat de autor în prefața intitulată De ce am eșuat ca prozator? ca adevăratul lui debut, care coincide, totodată, cu o ieșire din romantism, cel de-al doilea roman al său, în ordinea publicării, Varvarienii (Editura Porto-Franco, Galați, 1998), a cunoscut, din 1977/1978, potrivit mărturisirilor scriitorului, un drum sinuos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
percepe pe autorul momentelor drept fondator al moftologiei nu numai prin prezența moftului în creația sa ci și prin revista rămasă celebră "Moftul român". Afirmația că înțelegerea lui Caragiale trece prin Miorița poate stârni mirare. Problema e discutabilă, nu complotiștii eșuează în acțiunea lor în baladă, ci victima care meditează liric înainte de moarte, ori schimbă reperul. E și aici o falsă problemă. Dacă societatea română era "necoaptă" la acea vreme, nenorocirea e că a rămas în stadiul ei infantil și orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
legătură cu destrămarea "perechii regale" europene începând cu Revoluția Franceză din 1789. Se motivează în acest eseu starea de "subistorie" în care au căzut românii datorită sistemului "domniilor elective". "Națiunile puternice sunt cele cu monarhie ereditară". Așa au apărut antitezele eșuate între domni și boieri, "Vodă, da, și Hâncu, ba!" (p. 146). De aici s-a născut moftul ca stare națională. "Simetria de contrast a moftului regal" e prezentă în Mare farsor, mari gogomani ("Ca rol fu mare mititelul!"). Autorul eseului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dandanache îi aparține lui Trahanache, că el substituie "Centrul" și nu are nevoie să știe ceva despre fapta acestuia: Zoe și Tipătescu păstrează secretul "confesiunii" noului venit. Prost, prost, dar ticăloșia are probabil nevoie de o asemenea stare, altminteri ar eșua. Sunt multe replici în Scrisoarea pierdută de o profundă meditație, cum ar fi aceea a lui Tipătescu, citată de autorul cărții în discuție: "Omul acesta își joacă viața", dar și pentru Zoe pierderea scrisorii e o "amenințare cu moartea" (p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
critici prea narcisiste, arogante și incapabile să discearnă valorile, dincolo de pozițiile meschine de grup și doctrină. Poetul basarabean nu are se înțelege veleități teoretice și eseistice, el realizând o "profundă sinteză" între tradiție și modernitate, cu depășirea acestora, după ce a "eșuat" în tentativa sa de sincronizare cu postmodernismul printr-o "inefabilă unitate de viziune stilistică" (p. 248) și printr-un viu sentiment al sacrului. "Blaga este prezent statornic în textele lui Victor Teleucă" nu numai prin "imaginea Marelui Anonim", dar mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și percepută drept o replică la convingerile lui Nicolae Manolescu, pentru că acesta s-a lăsat sedus ideologic de "mentalitatea postmodernistă a distrugerii canonului occidental". Nu întâmplător Th.C. consideră că N. Manolescu se numără printre "puținii critici români importanți care au eșuat în fața lui Eminescu". Și acest eșec explică sau ne face să înțelegem de ce e vorba într-adevăr de un rateu, cum zice Th.C., ale cărui rădăcini "vin din perioada materialismului dialectic și istoric, când ideologia oficială respingea tot ce ținea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]