3,560 matches
-
la valorile clasice, atitudine Întâlnită la mulți dintre poeții vremii, printre ei, Lucian Blaga și chiar Ion Barbu. Tema fundamentală a poeziei o constituie timpul, văzut ca o trecere marcată de biografia celor implicați În evenimente, Întrepătrunsă, indiscutabil, de vârstele efemere ale ființei poetului. În același timp, tema conferă strofelor de structură și expresie neoclasica (18 distihuri si trei versuri leitmotivice cu măsura amplă, de 13 silabe), o tonalitate, o muzicalitate solemnă, melancolică, memorabilă. Ceea ce caracterizează poezia lui Ion Pillat, din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și Căiălina. „Da’ ce vrei mări Cătălin? La du-t’ de-ți veti de treabă.” „Da’ ce vrei mări...” În loc de „dar” se justifică prin aceeași intenție a poetului de a coborî și prin limbaj pe cei doi În spațiul terestru efemer. Un apel la limba vorbită Într-un spațiu cunoscut era de așteptat. Când Cătălina Îi vorbește despre „dorul (ei) de luceferi”, limbajul devine solemn, fonetismele populare dispar. În strofele 58, 59 aceste limpeziri de limbaj sunt evidente. „Dar un luceafăr
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
metafore simbol, repetate În diferite contexte. Acestea sunt: „codru”, metaforă a vieții și „marea” metaforă a morții. Câmpul metaforic din final este larg, cuprinzător; „norocul” evoluează metaforic de la „favoarea sorții”, ori de la „iubire” la noțiunea de „petrecere”, În sensul fericirii efemere, conducând spre moarte. Nemurirea („nemuritor”) de care se bucură astrul nu mai este voluptate, ci e sinonimă cu „răceala” morții. Aceste două feluri de a fi sunt autentice sau dilematice; se zbate „datul obiectiv” și nu imposibilitatea alegerii. Chiar În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
repurtat în 1863, când Dieta de la Sibiu, dominată pentru prima dată de români, a votat egalitatea națiunii române și a Bisericilor sale (Ortodoxă și Unită), punând capăt astfel sistemului unio trium nationum care data din 1437, a fost cu totul efemer. Și aceasta pentru că în 1865, noua Dietă, aleasă după vechiul sistem din 1791, în care maghiarii au redevenit elementul majoritar, a votat, încă o dată, unirea Transilvaniei cu Ungaria. Apoi, instituirea Monarhiei duale, austro-ungare, în 1867, a încorporat Transilvania în Regatul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și Moldovei de intenții unificatoare în sensul reîntregirii națiunii române, este o constantă care traversează de la un cap la altul istoriografia autohtonă postpașoptistă (cu excepția perioadei interbelice în care, după cum vom vedea, s-a maturat o paradigmă critică). Privită în retrospect, efemera perioadă de unitate politică a celor trei principate a constituit o resursă simbolică extrem de pretabilă pentru a fi statuată ca precedent istoric legitimator al unirii din 1918. Ca atare, nimic surprinzător în investirea unui asemenea volum de energii simbolice în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu menirea de a cuprinde pe toți Românii și de aceea Basarab se intitula: "Domn a toată Țara Românească"" (Constantinescu, 1928, p. 61). Planul de unificare statală a românimii, urmărit încă de la ctitoria Țării Românești de către Barasab, s-a împlinit, efemer, trei secole mai târziu, prin Mihai Viteazul: "Unitatea țărilor române, așa cum o înțelegea Basarab întemeitorul, când s-a intitulat "Domn a toată Țara Românească", era înfăptuită" (Constantinescu, 1928, p. 168). Literatura didactică interbelică evoluează, ca și întreaga cultură a epocii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
evenimentele politice succesive nu au făcut decât să îl aducă la suprafață. Tema unității naționale și statale este dezvoltată în cuplaj cu laitmotivul vitregiei istoriei și al complotului străin: în pofida strădaniilor dușmanilor de a-i ține separați, românii au biruit efemer (în 1600), apoi parțial (1859), și definitiv (1918), întrucât "gîndul lor cel mai înalt a fost să fie toți împreună, să trăiască uniți, în același stat" (Almaș și Fotescu, 1979, p. 31). Existența istorică a românilor este caracterizată de această
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
revoluționare de la 1848. O succintă retrospectivă: manualele interbelice discutau acest capitol al istoriei românilor sub titlul "Revoluțiile dela 1848", urmărindu-se desfășurarea lor în mod defalcat, arătându-se apoi eșecul survenit precoce încă din momentul lansării mișcării în Moldova, succesul efemer al revoluționarilor în Muntenia, respectiv natura și miza diferite ale luptei revoluționare din Ardeal (Giurescu, 1942, pp. 354-360). Versiunea socialistă interpreta evenimentele din 1848 ca "revoluție burgheză", urmărind traseele lor distincte în Moldova, Țara Românească și Ardeal. Istoriografia național-comunistă realizează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
studiu după cub, cum făceau ceilalți. Ei aveau deja un anume stil, o viziune, pe care căutam să și-o regăsească într-o expresivitate cât mai mare, să utilizeze culorile fără să le murdărească, fără să fie atrase de formule efemere. Îi lăsam să se regăsească în expresivitatea lor. Unele influențe mai existau, chiar între ei, dar se distingeau ca niște personalități, ca niște potențe clare și care s-au afirmat în contextul mișcării naționale și internaționale, participând la foarte multe
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
devălmășie a locuitorilor din obștea umbrăreșteană, cel puțin în unele din structurile sale teritoriale în plin secol al XIX-lea ? Iată surse documentare, pe care se sprijină afirmația, potrivit căreia devălmășia din satele noastre nu a fost un fenomen social-economic efemer și pasager, impus de cineva cu forța, cum a fost colectivizarea, ci un mod de existență umană, bine închegat și armonios articulat în structurile sale fundamentale, cum au fost formele de proprietate și de folosință a mijloacelor de producție, organizarea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]