4,879 matches
-
văzuserăm din ianuarie, eram În iunie; de atunci pînă acum timpul zburase deasupra noastră neobservat. Ne Întîlnirăm Întîmplător pe strada principală a orașului, - fostă strada Regală - pe vremuri locul de promenadă a protipendadei a orașului și, clandestin, al elevilor și elevelor de liceu din cursul superior, care nu aveau acces aici potrivit regulamentelor liceale, nu știu de ce, decît Însoțiți de părinți. Ciudățenia unei mentalități aparținînd altei epoci, din care cauză nu poate fi judecată. I-am spus „sărut mîna”, dar Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și două cupe cu Înghețată, precum și paharele cu apă cu cîte un cub de gheață. Mi-e simpatică. - Cine? - „Cofetărița”, spuse, accentuînd copilărește asupra substantivului născocit de ea. Cred că e inteligentă, se vede după ochi, presupun că a fost elevă pînă de curînd, dar mi-e jenă s-o Întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș Întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zîmbind. Căldura răsfrîntă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce o reclamă constituie de fapt singurătatea judecătorului. „Da, domnișoară! - Îl auzi ca prin miracol, vorbind. Dumneavoastră nu știți ce Înseamnă această singurătate, cînd trebuie să hotărăști, fără nimeni altul asupra dreptului, ca Dumnezeu asupra destinelor omenești. Clasele dumneavoastră de eleve de la liceul de fete sînt colectivități adolescente și gălăgioase, munca dumneavoastră devine astfel o antrenare socială a bucuriei de a exista, În timp ce munca noastră se săvîrșește, privind substanța, numai În singurătate”. Micul pendul din sufragerie, aflat deasupra vitrinei, bătu orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să fie din nou apăsătoare, a odăilor. TÎrziu, cînd să se culce, Își spuse că nu mai Înțelege nimic din mecanismele vieții, pe care le găsea complicate, iar mișcarea lor imprevizibilă. Mai gîndise așa și cînd se aflase În liceu, elevă, dar atunci era altceva, Își spunea că e numai nelămurirea În fața unui necunoscut ce avea să se deslușească În logica sa, ce nu putea fi decît previzibilă, ca orice gîndire silogistică. Nu era totuși așa, nu pentru că lucrurile nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fumeze neîndemînatic. - Și cum s-a terminat? - O dragoste, domnule judecător... Își Întrerupse vorbirea. Vru să spună că o dragoste dacă e dragoste cu adevărat nu se termină niciodată, dar dacă nu e așa? Apoi deodată, ca o eliberare, despre elevele ei:... cele mai multe cred că sînt Îndrăgostite, e vîrsta iubirii... Tăcu din nou, simți că se nasc confuzii, alte confuzii... e foarte greu de spus, domnule judecător, Încheie. Privirea și vocea Îi erau schimbate. - Ce e foarte greu? - Să vorbești despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Îi deveni patetică, nu mai era vocea veselă pe care mi-o Închipuiam a orelor didactice, n-ai fi crezut că tînăra femeie era profesoara, că se supunea zilnic unui exercițiu de solemnitate la granița dintre apropiere și distanțare față de elevele ei, pentru a realiza „o anume - gîndea ea - mitologie a catedrei”. - Iată, ați venit să vorbim...Mă Întrerupse: - Să uitați c-am venit... sau mai bine să v-aduceți aminte, să nu uitați niciodată această după-amiază cînd nu mi-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și sculpturi În nuc de la intrare. Pașii ei mărunți se Îndreptau spre fundul curții, În partea de clădire a doamnei și domnului Pavel. 22. CÎnd mă Întorsei În cameră, Keti se ivi lîngă mine În bluza și fusta ei de elevă din primăvara anului 1941. „Bine-ai venit, Keti, bine-ai venit „. Fui vesel. Ea mă Îmbrățișă și-mi sărută cu aprindere obrajii, eu Îi sărutai umerii În bătaia luminii de iunie: eram, pentru o clipă, În 1941, imediat după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Însă Rebreanu, Goga și alții, cei rămași erau prezentați deformat. - Sigur că sînt bucuroasă. GÎndiți-vă, domnule judecător, pînă anul trecut, din lipsă de profesori și restructurări, m-au pus să predau Geografia. Vă Închipuiți: trebuia să Învăț la rînd cu elevele și elevii mei, acum am clase mixte, și fete și băieți, ceva groaznic și penibil, dar copii au Înțeles și-mi poartă respect, ca o complicitate - știu toți că sînt profesoară de franceză, - acum profesoară de Împrumut, la ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cerc al cunoașterii, și nu le vom epuiza niciodată, pentru că cercurile sînt infinite”. Mă așezai În fotoliu, ea rămase În picioare În fața mea, camera se umplu de-o vibrare caldă, Îi mîngîiai mîinile, mi-adusei aminte de uniforma ei de elevă, de noi doi atunci, apoi de mine singur așteptînd-o zile În șir, În zadar, și deodată, primele bătăi de tunuri ce anunțau intrarea În cel de-al doilea război mondial. 30. Timpul trecu fluierînd. Veni iarna, ajunul Anului Nou. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
n-ar avea dreptul și el să se bucure de veșnicie... Învățătorul, adus la conversații despre familie, gîndea melancolic la trecerea timpului, la fiicele și nepoata lui. Ana avea acum 39 de ani, sora ei 35, iar fiica 17, era elevă la un liceu cu internat, În București, pentru că În municipiul-capitală a județului, unde mă aflam, nu exista un asemenea liceu. Era În ultima clasă. El albise, deși fața Îi era Încă tînără, soția, deși vizibil Îmbătrînită - dusese tot greul gospodăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai văzusem de mult, veni la mine, de data asta acasă, nu la tribunal, ca altă dată. O primii și o poftii pe fotoliul de lîngă fereastră. Se așeză, la Început Își ținu mîinile pe genunchi, amintind timidități, neîndemînări de elevă, nepotrivite anilor ei. Se vedea clar că vizita o stînjenea, dar după puțin timp intră În normal, recăpătîndu-și libertatea gesticulației și a vorbirii. Avea părul vopsit În negru, dar grija cosmetică era stridentă, Încercare inabilă de a salva o vîrstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dungi oblice, roșii, cu subțiri tivituri albe, dinspre umărul stîng pînă spre mijlocul Încins cu un imaginar cordon alb, făcînd parte din croiala rochiei. De bună seamă părea mai tînără, observai, - Împrumuta fără să vrea ceva din adierea adolescentă a elevelor sale. După ce-i sărutai mîna, uitîndu-și de protocolul vag dintre noi mă Îmbrățișa și sărută; nu mă așteptam. O sărutai la rîndu-mi și după o jumătate de oră de conversație ambiguă, Începu amurgul - partea aceea a zilei era vinovată, gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vorbii. Încet, Încet rămîn singur. - Dar mă Întorc. - Așa spun toți cînd pleacă. - La vîrsta asta nu se mai poate Începe nimic, Îmi răspunse. Dar nu vreau să Închid ochii pînă nu văd Parisul. O viață Întreagă le-am vorbit elevelor mele despre Orașul Lumină, (despre iradierea culturii franceze, despre Regele Soare și Versailles, despre Napoleon, despre atîtea altele, fără să fi văzut Parisul măcar o dată În viață. Vorbirile noastre se lungiră În seara aceea pînă tîrziu, eram În afara timpului, călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sau a temelor, a avut surpriza să constate că intervențiile lui au fost ,,răsplătite" ulterior cu note mai degrabă mediocre. Aveți o fiică. V-ați confruntat vreodată cu ceva asemănător? - Nu. Fiica mea este foarte orgolioasă și, cât a fost elevă, s-a descurcat singură. Când a devenit studentă, a ascuns că este fiica mea. Predă, azi, cursuri pe care eu nu le pricep prea bine. Așa că nu mă amestec în treburile ei. De-abia am timp să mă ocup de
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
Interiorul lăuntric și identitatea însăși devin probleme insolubile, cu atât mai apăsătoare cu cât perspectivele alternează. Eul fluctuant este ori fetița cuminte, cu frică de unghiile lăcuite ale mamei, visând la un tort supraetajat și la dragostea prințului Akihito; ori eleva de școală geloasă pe succesul la băieți al colegei Roxana; fie liceana cu corpul obosit de atâta stat pe loc în fața bancului de lucru, sub supravegherea câte unui maistru ridicol; fie studenta la care un tovarăș Popescu urlă cazon, în interiorul
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
muzicieni: mama - Gabriela Oprea, pianist, lector univ. dr. la Facultatea de Arte, iar tatăl - profesor la clasa de clarinet, Colegiul Național de Muzică Regina Maria. Sabina Oprea a început studiul pianului cu mama sa, la vârsta de trei ani. Ca elevă a liceului de muzică constănțean, a studiat pianul cu prof. Alina Deleanu, afirmându-se în competiții școlare naționale și internaționale: “George Georgescu”- Tulcea, Miniatura romantică - Galați, Olimpiadele Naționale de la Bacău, Cluj. Tânăra pianistă are în palmares numeroase concerte și recitaluri
Pianista Sabina Oprea si violonista Aurora Zodieru-Luca by Mariana Popescu () [Corola-journal/Journalistic/83532_a_84857]
-
Luciano Berio, Pascal Bentoiu, Mihai Moldovan, Ștefan Niculescu, Aurel Stroe, Sigismund Toduță, Anatol Vieru, Dan Voiculescu etc.; pentru prima oară organizatorii și-au asumat răspunderea programării unei formații, Trio ”Sternin”, alcătuită din trei tinere aflate la început de drum - o elevă de liceu, o studentă și o masterandă; tot pentru prima oară a fost proiectat un scurt metraj experimental, Corpus (Corpul), realizat de regizorul de film Laurențiu Damian și, de asemenea, a fost lansată o suită consistentă de partituri tipărite de
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
tocmai simple de la rostirea unor litere și silabe, la frazările nefisurate, de o muzicalitate care fără cusur! O prezență la fel de stenică și de surprinzătoare a fost cea a Trio-ului ”Sternin”, înființat în 2010 și alcătuit din pianista Daria Tudor - elevă în clasa a XI-a la Liceul ”Dinu Lipatti” din București, violonista Georgeta Iordache - studentă la Conservatorul din Köln, și violoncelista Ella Bokor - discipolă a lui Marin Cazacu, doctorandă în anul al III-lea, la Universitatea de Muzică din capitală
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
avocat stagiar, pagina întîi a Cuvîntului îi permite s-o transforme în problemă de interes național și să se adreseze direct miniștrilor sau primului ministru. Umorul lui, aplicat drăcește pe un fapt divers oarecare (de exemplu, pe știrea că niște eleve au citit cărți interzise) sau pe un eveniment politic de cel mai înalt nivel (de exemplu, că Moscova și Roma au luat contact politic la nivel înalt), devine negru și țintește din plin. Între aceste tablete îndrăcite și literatura lui
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
Ioan M. , în vârstă de 18 ani, din localitatea Apold, județul Mureș. Magistrații au decis condamnarea acestuia la o pedeapsă de cinci ani și șase luni de închisoare. Potrivit rechizitoriului întocmit de procurori, în după-amiaza zilei de 31 mai 2005, elevele Nicoleta M. și Loredana B. se plimbau pe aleile din parcul din spatele Catedralei Mitropolitane. Tinerele ieșiseră să se relaxeze după o zi de școală mai agitată. De ele s-a apropiat Ioan M. , un adolescent ce-și trăiește viața pe
Agenda2006-12-06-1-politie () [Corola-journal/Journalistic/284883_a_286212]
-
a trântit de pământ. Nicoleta, văzând ce i se întâmplă colegei sale, a început să strige după ajutor. Enervat, inculpatul a luat-o la pumni până când aceasta a căzut la pământ. Apoi a vrut să-i smulgă geanta și pentru că eleva o ținea strâns, a mușcat-o de mână să-i dea drumul. A luat-o și a fugit. Un tânăr care a auzit țipetele fetelor a pornit în urmărirea tâlharului și l-a reținut, predându-l în brațele polițiștilor. La
Agenda2006-12-06-1-politie () [Corola-journal/Journalistic/284883_a_286212]
-
municipiului Timișoara, proiect ce a avut și o componentă artistică: realizarea de fotografii cu aspecte reprezentative din oraș. În 2 decembrie, la Primărie a avut loc vernisajul expoziției cu titlul „Les Fleurs du Mal”, organizate în cadrul Proiectului „Norul”. Fotografiile aparțin elevelor Carine Arnakis și Franciska Karola Kasza și au fost realizate pe parcursul „Turului ecologic” prin diferite zone ale Timișoarei în luna octombrie. Prezentarea expoziției a fost realizată de dl Onuț Danciu, în prezența autorităților locale, a reprezentanților școlilor participante și a
Agenda2005-49-05-general10 () [Corola-journal/Journalistic/284456_a_285785]
-
val care trecu repede, nu-i dădui drumul din brațe și în minutele care urmară bucuria care mă năpădi fu atât de covârșitoare încît în chiar acele clipe mă îndrăgostii de ea cu toată puterea sufletului. VII Nineta nu era elevă, adică nu mai era. Trăia din economiile bunicii, care nu erau mici, cum îmi spuse chiar ea, și avea și rude înstărite care o ținuseră până nu demult în liceu... Atât îmi povesti din viața ei, nu mai mult, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
luasem acasă și îl citisem și eu; aveam impresia că această carte era Biblia ei; Nineta trăia, cum am spus, cu o bunică bătrână, mama ei murise când o născuse, iar tatăl, necunoscut de ea, nu se arătase niciodată; fusese elevă, dar se încurcase la paisprezece ani cu un profesor și o eliminaseră; profesorul scăpase doar cu un transfer in Basarabia. "Mare curtizană, am continuat eu, n-ai să fii, ca Aspazia, care îl primea la ea pe Pericle și îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care îl atrag cu putere misterioasă înapoi lângă tatăl său, vor fi mai puternice decât noi doi..." . Se exprimă eufemistic, comentă iar Petrică, în loc să spună că n-are răbdare să aștepte, o implică și pe ea amenințînd-o ca pe-o elevă de liceu... Și încă aici stilul e reținut, dar în altă parte originea lui roturieră iese la iveală cu violență, prietenul pe care îl denigrează are moacă în loc de chip, nu mă înjosesc să mai citez și altele..." Și se opri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]