13,637 matches
-
astfel încât toți cei care se apropiau oarecum aveau chiar impresia să fac parte din ea” (Tocqueville, 1952, p. 152). Performanța și transmiterea ereditară Accentul pus pe caracterul ereditar al unei minorități conducătoare sau privilegiate ridică problema naturii criteriului distinctiv al elitei. De la Talcot Parsons încoace, judecățile bazate pe performanță (achievement), adică acele caracteristici dobândite de individ, sunt, în general, puse în opoziție cu judecățile bazate pe caracteristici atribuite sau moștenite (ascribed), care nu se datorează nimic eforturilor individului însuși. Preeminența poate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să guverneze; aici [în Franța, n. tr.], i-a ținut cu dinții până la capăt de imunitatea fiscală pentru a se consola, neplătind impozite, că a pierdut guvernarea (Tocqueville, 1856, pp. 159-160). Tocqueville conchide că pierderea credibilității de către nobilimea franceză ca elită purtătoare a unei anumite forme de excelență a fost cea care a contribuit la angajarea țării pe calea schimbărilor sociale printr-o revoluție violentă, decât printr-o evoluție treptată. Așadar, caracteristicile care fundamentează pretenția la un statut de elită pot
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ca elită purtătoare a unei anumite forme de excelență a fost cea care a contribuit la angajarea țării pe calea schimbărilor sociale printr-o revoluție violentă, decât printr-o evoluție treptată. Așadar, caracteristicile care fundamentează pretenția la un statut de elită pot fi „dobândite” sau „atribuite” (achieved vs ascribed). Această distincție nu este lipsită de importanță pentru interacțiunile ce se pot stabili între grupul minoritar și majoritatea populației. Într-adevăr, așa cum notează Siegfried Nadel, superioritatea unei anumite categorii de indivizi poate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
la urma urmei, nu putem decât să acceptăm sau să respingem validitatea acestei caracteristici ca normă a superiorității. În schimb, atunci când preeminența este asigurată de o caracteristică dobândită (talent, calificare, resurse), există, cel puțin în principiu, condițiile unui acces la elită prin imitație. Apare o dinamică între strategiile elitei stabilite și candidații la admiterea în rândurile elitei. De îndată ce elita manifestă o tendință fățișă spre exclusivism, aceasta face ca obstacolele să devină mai numeroase. O dialectică subtilă se poate manifesta atunci între
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sau să respingem validitatea acestei caracteristici ca normă a superiorității. În schimb, atunci când preeminența este asigurată de o caracteristică dobândită (talent, calificare, resurse), există, cel puțin în principiu, condițiile unui acces la elită prin imitație. Apare o dinamică între strategiile elitei stabilite și candidații la admiterea în rândurile elitei. De îndată ce elita manifestă o tendință fățișă spre exclusivism, aceasta face ca obstacolele să devină mai numeroase. O dialectică subtilă se poate manifesta atunci între ceea ce ține de cunoștințe și de calificări, pe
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a superiorității. În schimb, atunci când preeminența este asigurată de o caracteristică dobândită (talent, calificare, resurse), există, cel puțin în principiu, condițiile unui acces la elită prin imitație. Apare o dinamică între strategiile elitei stabilite și candidații la admiterea în rândurile elitei. De îndată ce elita manifestă o tendință fățișă spre exclusivism, aceasta face ca obstacolele să devină mai numeroase. O dialectică subtilă se poate manifesta atunci între ceea ce ține de cunoștințe și de calificări, pe de o parte, și ceea ce ține de talentele
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
În schimb, atunci când preeminența este asigurată de o caracteristică dobândită (talent, calificare, resurse), există, cel puțin în principiu, condițiile unui acces la elită prin imitație. Apare o dinamică între strategiile elitei stabilite și candidații la admiterea în rândurile elitei. De îndată ce elita manifestă o tendință fățișă spre exclusivism, aceasta face ca obstacolele să devină mai numeroase. O dialectică subtilă se poate manifesta atunci între ceea ce ține de cunoștințe și de calificări, pe de o parte, și ceea ce ține de talentele sociale (abilitatea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ca normă a superiorității, ca indice al apartenenței atât sociale, cât și culturale. În majoritatea cazurilor, limba face parte din bagajul cultural transmis pe calea socializării primare. Totuși, ea se poate dobândi și ulterior, prin învățare. Se întâmplă ca o elită să se distingă prin folosirea unei limbi, alta decât cea a poporului din care face parte. Așa s-a întâmplat în Rusia și în Flandra, când prestigiul internațional al francezei a incitat clasele conducătoare să se exprime în această limbă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
aceleași expresii de dispreț pentru graiul popular, exprimate în termeni voit depreciativi: „Vorbesc franceza cu prietenii și flamanda (sau rusa) cu servitoarea”. Consecințele unor astfel de situații pot fi foarte diferite. Putem asista la strategii individuale de învățare a limbii elitei, strategii rezultând dintr-o pierdere a identității culturale. De asemenea, putem fi martorii emergenței unei mișcări contraculturale ce vizează promovarea limbii disprețuite de elită. Una dintre consecințele reușitei unei astfel de mișcări este emergența progresivă a unei elite concurente, capabilă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
astfel de situații pot fi foarte diferite. Putem asista la strategii individuale de învățare a limbii elitei, strategii rezultând dintr-o pierdere a identității culturale. De asemenea, putem fi martorii emergenței unei mișcări contraculturale ce vizează promovarea limbii disprețuite de elită. Una dintre consecințele reușitei unei astfel de mișcări este emergența progresivă a unei elite concurente, capabilă să ajungă la poziții preeminente fără a-și abandona limba de origine. Este procesul care a provocat în Belgia lupta de emancipare a mișcării
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a limbii elitei, strategii rezultând dintr-o pierdere a identității culturale. De asemenea, putem fi martorii emergenței unei mișcări contraculturale ce vizează promovarea limbii disprețuite de elită. Una dintre consecințele reușitei unei astfel de mișcări este emergența progresivă a unei elite concurente, capabilă să ajungă la poziții preeminente fără a-și abandona limba de origine. Este procesul care a provocat în Belgia lupta de emancipare a mișcării flamande. Elitele și lupta de clasă Numeroși comentatori sunt de părere că teoreticienii clasici
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
dintre consecințele reușitei unei astfel de mișcări este emergența progresivă a unei elite concurente, capabilă să ajungă la poziții preeminente fără a-și abandona limba de origine. Este procesul care a provocat în Belgia lupta de emancipare a mișcării flamande. Elitele și lupta de clasă Numeroși comentatori sunt de părere că teoreticienii clasici ai elitelor erau ostili concepțiilor marxiste și că una dintre preocupările lor era cea de a substitui teoriei „luptei de clasă” o viziune care în ochii lor mai
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
capabilă să ajungă la poziții preeminente fără a-și abandona limba de origine. Este procesul care a provocat în Belgia lupta de emancipare a mișcării flamande. Elitele și lupta de clasă Numeroși comentatori sunt de părere că teoreticienii clasici ai elitelor erau ostili concepțiilor marxiste și că una dintre preocupările lor era cea de a substitui teoriei „luptei de clasă” o viziune care în ochii lor mai adecvată evoluției sociale. Este, de exemplu, cazul lui Tom Bottomore, pentru care vederile teoretice
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
lor mai adecvată evoluției sociale. Este, de exemplu, cazul lui Tom Bottomore, pentru care vederile teoretice ale lui Mosca și Pareto s-au dezvoltat „în opoziție cu teoria socială a lui Marx” (Bottomore, 1964, p. 18). Realitatea relațiilor dintre sociologia elitelor și cea a claselor sociale este totuși mai complexă, chiar în măsura în care noțiunea de clasă ieșită din tradiția inițiată de Marx este plină de ambiguități. În scrierile lui Marx, termenul clasă desemnează atât minoritățile privilegiate (nobilime, burghezie), cât și masele dominate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
apoi la Stände, adică la ordinile sau stările Vechiului Regim. Dimpotrivă, în contextul modernității, termenul vizează mult mai precis grupuri caracterizate prin poziția lor în raport cu mijloacele de producție. Așadar, în funcție de varianta la care se face referire, vom putea considera teoria elitelor ca o generalizare a teoriei luptei de clasă, ca un complement al acesteia, sau chiar ca o teorie de substituție. În legătură cu acest aspect, Ralf Dahrendorf observă că termenul clasă, utilizat pentru a desemna grupuri definite în termeni structurali și care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o teorie de substituție. În legătură cu acest aspect, Ralf Dahrendorf observă că termenul clasă, utilizat pentru a desemna grupuri definite în termeni structurali și care luptă pentru obiective cu caracter structural, face parte din vocabularul autorilor care se reclamă de la teoria elitelor și din al celor care se situează în tradiția inițiată de Marx (Dahrendorf, 1972, pp. 203-204). În Sistemele socialiste, deja, Pareto acceptă ideea luptei de clasă și îi admite realitatea. „Lupta de clasă, asupra căreia Marx a atras atenția în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Nu acceptă nici reducerea luptei de clasă la confruntarea a două clase antagonice: Ea nu are loc numai între două clase, a proletarilor și a capitaliștilor, o regăsim între o infinitate de grupuri cu interese diferite și, mai ales, între elitele care-și dispută puterea (Pareto, 1902, p. 118). Pareto nu se raliază nici ideii sfârșitului luptei de clasă într-o societate fără clase din care orice sursă de conflict ar fi dispărut. El consideră ca fiind evidentă apariția unor conflicte
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
forme îi vor lua locul (Pareto, 1903, p. 455). Așadar, găsim la Pareto o opoziție dihotomică ce traversează cursul istoriei și care e la fel de fundamentală ca și opoziția marxistă dintre asupritori și asupriți: opoziția dintre dominatori și dominați sau dintre elite și mase. Dar lupta de clasă va genera neîncetat noi elite, fapt ce permite articularea unei teorii a claselor și a unei teorii a elitelor. Pentru Pareto, mișcările socialiste sunt cel mai bun exemplu al acestui fapt: Socialismul facilitează organizarea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
la Pareto o opoziție dihotomică ce traversează cursul istoriei și care e la fel de fundamentală ca și opoziția marxistă dintre asupritori și asupriți: opoziția dintre dominatori și dominați sau dintre elite și mase. Dar lupta de clasă va genera neîncetat noi elite, fapt ce permite articularea unei teorii a claselor și a unei teorii a elitelor. Pentru Pareto, mișcările socialiste sunt cel mai bun exemplu al acestui fapt: Socialismul facilitează organizarea elitelor ce apar din clasele inferioare și, în epoca noastră, el
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ca și opoziția marxistă dintre asupritori și asupriți: opoziția dintre dominatori și dominați sau dintre elite și mase. Dar lupta de clasă va genera neîncetat noi elite, fapt ce permite articularea unei teorii a claselor și a unei teorii a elitelor. Pentru Pareto, mișcările socialiste sunt cel mai bun exemplu al acestui fapt: Socialismul facilitează organizarea elitelor ce apar din clasele inferioare și, în epoca noastră, el este unul dintre cele mai bune instrumente de educare a acestor clase” (Pareto, 1902
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și mase. Dar lupta de clasă va genera neîncetat noi elite, fapt ce permite articularea unei teorii a claselor și a unei teorii a elitelor. Pentru Pareto, mișcările socialiste sunt cel mai bun exemplu al acestui fapt: Socialismul facilitează organizarea elitelor ce apar din clasele inferioare și, în epoca noastră, el este unul dintre cele mai bune instrumente de educare a acestor clase” (Pareto, 1902, p. 63). Clasele sociale, observă el, „nu sunt niciodată niște blocuri omogene”, iar acest fapt furnizează
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unul dintre cele mai bune instrumente de educare a acestor clase” (Pareto, 1902, p. 63). Clasele sociale, observă el, „nu sunt niciodată niște blocuri omogene”, iar acest fapt furnizează un alt punct de întâlnire între teoria claselor și cea a elitelor: în sânul unei clase... ...există întotdeaunaă niște rivalități, iar unul dintre partidele care se formează poate, astfel, să-și caute un punct de sprijin în rândul claselor inferioare. Este un fenomen general. Aproape toate revoluțiile au avut ca lideri membri
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
clase... ...există întotdeaunaă niște rivalități, iar unul dintre partidele care se formează poate, astfel, să-și caute un punct de sprijin în rândul claselor inferioare. Este un fenomen general. Aproape toate revoluțiile au avut ca lideri membri disidenți dintr-o elită (ibidem, p. 71). Și din acest punct de vedere socialismul constituie un exemplu: „Ăliderii socialiști se recrutează în principal din rândurile burgheziei” (ibidem, p. 73). Din această perspectivă paretiană, lupta pentru controlul mijloacelor de producție și pentru repartiția beneficiilor producției
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ibidem, p. 73). Din această perspectivă paretiană, lupta pentru controlul mijloacelor de producție și pentru repartiția beneficiilor producției nu constituie decât un caz particular; de o importanță mult mai generală este lupta pentru dominarea statului de către minoritățile cu vocație de elite guvernamentale. Adoptând aceeași orientare a gândirii, Raymond Aron consideră că regimurile sociopolitice sunt mai bine caracterizate prin „structura categoriilor conducătoare”, decât prin raporturile dintre clase (Aron, 1960, p. 276). În literatura de orientare marxistă, revoluțiile politice care ocazionează schimbarea categoriilor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
baza scării sociale: doar ea este clasa exploatată și, mai jos decât ea, nu mai sunt decât niște minorități marginale. Din acest punct de vedere, imaginea confruntării dintre clase e înșelătoare. Burghezia cu funcție de clasă n-a exercitat puterea: o elită guvernamentală a exercitat-o pentru ea. Cu atât mai mult, clasa muncitoare n-ar putea decât să delege puterea unei minorități care o va exercita în numele ei. Astfel, revoluția proletară la fel ca revoluțiile care au precedat-o ar fi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]