4,829 matches
-
et fictor" și trebuie să se descurce singur: Omul este un animal cu o natură variată, multiformă și schimbătoare" (homo variae ac multiformis et desultoriae naturae animal), este un cameleon care se poate transforma într-o brută sau într-o făptură divină 234. Urmează apoi Kant care denunță insuficiența definiției grecești a omului ca animal rațional. El se întrebă în Religia în limitele rațiunii pure (Die Religion innerhalb der Grenzen der bloßen Vernunft, 1793) ce anume constituie acea humanitas a omului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ceea ce înseamnă arta de a trăi a humuleșteanului. Trăind o viață plină de experiențe ce i-au pus la încercare spiritul și mintea, acordând credit mai mult metodelor sale de a (supra)viețui, neglijăm(ceea ce și el însuși a făcut) făptura de humă a lui Ion Creangă. Chiar dacă sufletește a găsit mereu forța de a merge mai departe, furtunile vieții l-au afectat și trupește. Pe neașteptate, izbucnește o boală necruțătoare, Creangă sesizând prin 1877 prezența halucinațiilor olfactive, caracteristice fazei secunde
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
țigăncile pe care le întâlnisem până atunci. Pentru ca o femeie să fie frumoasă, spaniolii spun că trebuie să îndeplinească treizeci de condiții sau, dacă vrei, s-o poți defini cu ajutorul a zece adjective, fiecare referindu-se la trei părți ale făpturii ei. Trebuie să aibă, de pildă, trei lucruri negre: ochii, genele și sprîncenele; trei subțiri: degetele, buzele și părul etc. Pentru rest citiți-l pe Brantôme. Țiganca mea nu întrunea atâtea perfecțiuni. Pielea ei, de altfel nespus de netedă, bătea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
biată fustiță, cu un pieptar de noapte dintr-un simplu larhet, pe cap avea o basma galbenă, răsucită pe creștet, care lăsa să-i cadă părul răvășit pe umeri. Și totuși, așa cum ni se înfățișa, strălucea fermecătoare, și întreaga-i făptură nu era decât drăgălășenie și grație. Scapin (16) Acum bănui unde vreți să ajungeți. Octave (16) Dacă ai fi zărit-o, Scapin, chiar și așa cum am văzut-o eu, ai fi găsit-o minunată. Scapin (17) Nici nu mă îndoiesc
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mult, să n-o obosesc, s-o menajez. Dac-ar fi posibil, doar câteva minute. N-a fost nevoie. Minunata ființă dorea să vorbească, minuscula ființă simțea nevoia să știe ce se-ntâmplă dincolo de zidurile bătrânei case, frumoasa și rebela făptură a știut să fie o gazdă cuceritoare, așa cum fusese o viață. Doamne! și-au trecut ore! Nu minute! Câteva ore de taină și de vis! Nu voi uita niciodată ritmul cantat, cristalin și melodios al vocii distinsei artiste! Nu voi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
reface povestea iubirii jertfelnice, după ritualul folcloric ancestral. Ne amintim de Fata în grădina de aur, unde eroul, un zmeu, va suferi din pricina iubirii neîmpărtășite și se va răzbuna pe rivalul său? Ne amintim de Luceafărul eminescian, cu un erou, făptură celestă care, îmbrăcând hlamidă mitologică, va transpare în dublă ipostază, cunoscând dezamăgirea? Ne amintim de-acel „Crai Cripto, inimă ascunsă”, „rigă spân” care e dispus să se smulgă din umbra-mpărăției sale pentru a-și apăra iubirea? Asemenea și în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
departe de corteJiul nupțial ce-i este destinat, alături de un mire impus, confirmă decizia vieții sale: „Ea venise să-mi aducă / jertfa jertfelor supreme...” Pare-o „ciută” jertfită pe altarul unei căVătorii, pe care ea nu o acceptă. Tânăra - „cerească făptură” (Friedrich eölderlin) - arată precum o „plantă ce-i bolnavăși nu poate să-ndure soarele...” și natura pare răvășită. Blând își despletește toamna ramurile clătinate-n vânt... Enigmatic peisaj de fiori (pre)romantici (amintindu-ne de Byron, Novalis, eeine), la care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pentru violoncel și pian), din suita muzicală Carnavalul animalelor (mai ales, în interpretarea memorabilei Anna Pavlova), de Camille Saint-Saëns (1835-1921) sau la romanul Moartea lebedei (1969), de Ion Grecea (1924 1999). „Fiică a luminii”, Lebăda albă rămâne „fecioara cerească”, imaculata făptură întru jertfelnicie, întru slava „luminii, adevărului și armoniei” între cele două planuri care se impun a rămâne mereu în divină armonie: celestul și campestrul. Așa se explică „îmbrățLșarea de ierburi”, „întâlnirea” sub „vălul nopții” divine. Ea, imaculata lebăGă, reprezintă însăși
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sublim sau... nuntita îmbrățLșare întru eternitate dintre nuasimodo (monstrul clopotar) și Esmeralda (frumoasa țigancă). „Ce s-a ales din două vieți? / O mână de cuvinte...” (M. Eminescu) Doar pădurea „plânge”, așa, ca să ne reamintească cine suntem - cine rămânem... „un finit (făptură de lumină) într-acest infinit (mărginire a nemărginirilor), scăldându-ne într-o infinitate de visuri...”, cum măiestrit glăsuiește întru eternitate Constantin Noica. <noteist> 1. Gheorghe Andrei Neagu - Nunta neagră. Ed. Valman, 2010 2. Liviu Antonesei - Despre dragoste. Ed. Ars Longa
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
care face referire. în concluzie, dorind să depășim acele efuziune ale melancolicului, „semn de grație intelectuală” (cum bine spune Eric G. tilson) care înmiresmează volumul, să conchidem într-o tonalitate degajată (după afirmația lui Noica): suntem și rămânem „un finit (făptură de lumină) într-acest infinit (mărginire a nemărginirilor), scăldându-ne într-o infinitate de visuri...” Mihail Gălățanu Poezia - formă a nedisimulării „Viața noastră e o carte cu șapte peceți...” (Mihail Gălățanu) Trilogia Burta înstelată, Poeme amnioticeși Douăsprezece cântece înaintea nașterii
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ziduri, 505 Ei o porniră, și-n frunte purceseră Palas și Ares, Care din aur erau și numai cu straiul de aramă, Mari și frumoși în podoabe de arme cum zeii s-arată Și vederoși între ei. Mai scundă-n făptură-i oștirea. Cînd după asta sosiră la locul ce lor li se pare 510 Bun de pîndire la rîul, din care beau vitele apă, Dînșii s-ascunseră acolo cu armele lucii de aramă, Iar mai încolo departe se-puseră doi
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
bumbăcăriței, zulufii cretușchii, eflorescențele asmațuiului sălbatic, pletele aurii ale clematitei rodite, nucile mărunte ale ghințurei albe ca laptele, tulpinile ramificate ale fumariței cu flori roșietice și negre, cîrcei de viță, firișoarele întortocheate ale caprifoiului, în sfîrșit, tot ceea ce au aceste făpturi nevinovate mai despletit, mai sfîșiat, flăcări și întreite lănci, frunze crestate, zdrențuite, tulpini chinuite ca niște dorințe încîlcite în fundul sufletului. Din mijlocul acestui multiplu puhoi de dragoste care se revarsă, se ridică un minunat mac, bătut, roșu, plin de boboci
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
e respirat de doamna Vauquer fără nici o scîrbă. Chipu-i rece ca întîia brumă de toamnă, ochii-i împresurați de zbîrcituri, cu expresia lor care trece de la surîsul profesional al dansatoarei la posaca încruntare a cămătarului, pe scurt, întreaga ei făptură ne lămurește asupra pensiunii, după cum pensiunea te lămurește asupra persoanei sale. Temnița nu merge fără temnicer; una fără alta nu pot fi închipuite. H. de Balzac, Moș Goriot, p. 15 Chiriașii: (66) Cei doi locatari de la etajul al doilea nu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și i-a supt lacom sîngele. Apoi, am putut să văd cum, după ce s-a săturat, a dat drumul micii grămezi, acum de nerecunoscut picioare, piele și alte resturi amestecate aruncînd-o cu dispreț de pe pînză. Aceasta este dragostea la aceste făpturi. Sînt fericit că nu sînt un păianjen mascul. Textul C: Păianjenul Fără nici o îndoială, știu foarte bine... (să o fi povestit eu însumi într-o zi? sau mi-a fost povestită cîndva cu toate demonstrațiile științifice la zi?) că firul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
împleticite, cu cocul său mult prea mare și greu. 3. Natura o înzestrase cu cele mai minunate daruri: distincție, noblețe, grație, finețe, eleganță, o piele fină, un ten parcă pictat în acele ateliere neștiute pe unde hazardul lucrează. 4. Această făptură mînioasă are picioare superbe. Este îmbrăcată din cap pînă în picioare într-un costum de piele impermeabilă. 5. Și inima îi bate tare, pleoapele i se plisează și gura ia forma unei expresii de uimire. 6. Așa durdulie, ușor tresăltînd
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ploaia în rafale inundă cîmpurile deja băltind de apă, o amfibie pitică, o stîngace Ofelie, mică cît un pumn, se ițește pe urma pașilor poetului și se aruncă în cel mai apropiat heleșteu. S-o lăsăm să plece pe-acea făptură mînioasă. Are picioare superbe. De sus pînă jos e îmbrăcată în piele impermeabilă. Aproape necorporală, fibra sa musculară, lungă, pare de o eleganță nici de om, nici de pește. Alunecînd pe degetele ei, virtutea fluidului se alătură chinurilor muritorului. Gușată
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și, punându-și mâinile peste fiecare, în cele din urmă i-a binecuvântat pe toți. Apoi, întocmai ca la cina cea de taină a Domnului, a împărțit fiecăruia câte o bucățică de pâine și, după cum îi era obiceiul, invita toate făpturile să-l laude pe Dumnezeu. În cele din urmă, a alergat cu bucurie în întâmpinarea morții, invitând-o în chilioara sa cu aceste cuvinte: «Ești binevenită, sora mea Moarte!» Sosind ceasul din urmă, a adormit în Domnul. Era ziua de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
chip providențial, pe cele ce se mișcă și le pune hotar”. Deci, tot ce se mișcă este creat, fiind în devenire, pornit de la un început și dezvoltându-se spre o stare desăvârșită, care e ținta lui, spre care aspiră. Odihna făpturilor în odihna Sfintei Treimi e o continuă îndumnezeire: „... vom primi în viața viitoare îndumnezeirea mai presus de fire, ce se va lucra fără încetare”<footnote Răspunsuri către Talasie, în: Filocalia...; a se vedea pe larg la Dumitru Stăniloae, „Sfânta Treime
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Filocaliei, comentând acest text scrie: „Sunt și veacuri temporale, dar sunt și veacuri mai presus de timp, în care nu mai lucrăm, ci pătimim îndumnezeirea la nesfârșit (...) Dar Dumnezeu este mai presus și de veacurile netemporale. Veacurile netemporale sunt proprii făpturilor ce se îndumnezeiesc, sunt cicluri ale îndumnezeirii nesfârșite”. footnote>, după cuvântul: «Și a ostenit în veac și va trăi până la sfârșit) sunt veacurile stării active, iar cele viitoare, care urmează după cele de aici, sunt veacurile duhului, ale prefacerii în
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Caracterizarea evidențiază, nu-i greu de sesizat, atât frumusețea formei exterioare, modelată după niște proporții generoase, armonios îmbinate, cât și puritatea sufletului enigmatic, trădat de privirea înlăcrimată. Așa se cuvine să fie trupul și sufletul femeii perfecte, ipostaziată aici în făptura unei napoletance focoase purtând numele de Igeea. Întâlnirea cu asemenea exemplar de rasă nu putea rămâne fără urmări, și bietul "Signor Leone" începe să suspine de la primele pagini, indiferent la plastica impetuoasă a corpului (ține el să ne avertizeze), însă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și cuprins de îngrijorare la gândul că femeia ar fi devenit oricum, chiar alături de el, o desfrânată. Altminteri, de nu i-ar fi rămas recunoscătoare și "supusă ca o roabă", ce rost vor fi avut clipele petrecute alături de asemenea, josnică, făptură? În fond, iluzia persistenței sentimentelor "curate" ale fostei amante reprezintă unica justificare a "remușcării" lui Tullio, de vreme ce (ca și în romanele lui Anton Holban, spre exemplu) nesiguranța bărbatului nu poate fi depășită decât prin asumarea unui complex de superioritate. Iată
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai are nimic de pierdut), îl blestemă și divulgă doctorului adevărul curat. Deși situația psihologică e foarte ofertantă (a se vedea cum a tratat Marin Preda subiectul într-o superbă nuvelă de tinerețe 145), confruntarea cu propria moarte transformă clorotica făptură într-o banală țață pusă pe ceartă (nu într-o harpie!). Posibila "dramă" glisează aici înspre comedie, iar scena finală amintește, și prin limbaj, de caragialianul "proces" al clondirului cu mastică. Tot în notă comică (mai exact: parodică) dramatizează Lovinescu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Nimic nu mai rămăsese din trăsăturile ei gingașe și fragede, din zâmbetul ei plutitor și fericit: o biată figură brăzdată de durere și un trup frământat sub biciuirea unei puteri lăuntrice". Ce forță bizară declanșase oare cumplita transfigurare, făcând din făptura vaporoasă, cu aer feciorelnic, o harpie răzbunătoare? Îl va fi iubit Mab atât de mult pe acel bărbat, încât suferința ei din amor să atingă intensități patologice, la limita nebuniei, aducându-i "pete de sânge în ochi"? Nici vorbă. De
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sentiment de insatisfacție și chiar de resentiment față de femeie, natură duplicitară deprinsă a pune bărbatul în inconfortabila postură de încornorat. Refuzând însă realitatea amorului, mistificând-o cu bună știință, Andrei reușește să iasă din pielea lui Boubouroche, cel puțin atât timp cât făptura iubită rămâne o simplă nălucă, produs al imaginației sale înfierbântate, fără a ajunge obiectul posesiunii fizice, carnale. Doar orice încornorat a fost, mai întâi, bărbatul femeii sale! nu și Andrei, al cărui vis se spulberă înainte de actul imperativ al împreunării
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Lulù). Cu alte cuvinte, Andrei putea să nu o cunoască pe Lulù Calomfir, drăguța doamnă din obscurul orășel de provincie, dar n-avea dreptul, ca bărbat, să treacă indiferent pe lângă "icoana" feminității, chiar dacă ea se va fi încarnat într-o făptură oarecare, fără blazon sau pretenții nobiliare. Or, cum cel de-al doilea roman se constituie ca o lectură "în oglindă" a primului, s-ar spune că admirația față de străini i-a ghidat tânărului intelectual român școlit la Paris și opțiunile
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]