12,214 matches
-
legi, înregistrându-se un mare regres. Realiștii au încercat să stopeze acest regres postulând existența unor entități valori obiective, rațiuni sau obligații a căror normativitate intrinsecă interzice o chestionare viitoare. Dar de ce ar trebui să credem în aceste entități? Mulți filosofi au susținut existența acestor entități doar pentru că erau deja convinși că cerințele normativității sunt justificate. Sentimentaliștii au încercat o altă abordare. Normativitatea își are rădăcinile în natura umană. Obligațiile și valorile sunt proiecții ale propriilor noastre sentimente și dispoziții morale
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
că nimeni nu poate fi legislator fără puterea de a impune sancțiuni pentru a întări legea. De cele mai multe ori, acest lucru a fost interpretat în sensul că scopul sancțiunilor este de a furniza motive pentru respectarea legii. De fapt, ambii filosofi credeau că acțiunile bune moral sunt cele ce provin din ceea ce noi numim "motivul datoriei". Cineva face un lucru drept, pentru că este un lucru drept, pentru că este o lege și pentru niciun alt motiv 121. Hobbes consideră că distincția dintre
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Williams. Bineînțeles, sentimentaliștii n-au fost primii care au fundamentat morala pe natura umană, astfel de încercări găsindu-se și în filosofia clasică greacă, în special la Aristotel. Așadar nu este surprinzător faptul că această concepție a reapărut la unii filosofi de formație aristoteliană, precum Bernard Williams 135. Potrivit sentimentaliștilor, noi nu dezaprobăm o acțiune pentru că este vicioasă, ci ea este vicioasă pentru că noi o dezaprobăm. Atât timp cât moralitatea se bazează pe sentimente umane, întrebarea care se pune este dacă avem motive
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
obligației, de a fi în armonie cu natura noastră socială, este susținut de reflecție și este, prin urmare, normativ 151. Apelul la autonomia voinței este întâlnit în primul rând în opera lui Kant, dar poate și găsit și la unii filosofi contemporani, cum este John Rawls. Kant crede că fiecare impuls, înclinație sau dorință, trebuie să treacă un test de normativitate înainte de a fi adoptat ca temei pentru o acțiune. Mintea umană este esențial reflexivă, referindu-ne prin aceasta la structura
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cea mai influentă analiză a actelor voluntare și involuntare o realizează Aristotel în Etica nicomahică: "Cum virtutea are a face cu afecte și acțiuni, iar acestea, dacă sunt voluntare, găsesc laudă și dojană, dacă sunt involuntare, iertare, uneori și milă, filosoful moralist e nevoit, se vede, a expune noțiunea de voluntar și involuntar. Dar și pentru legiuitori aceasta e de folos în vederea stabilirii de răsplăți și pedepse"19. Definiția pe care Aristotel o dă actelor voluntare este negativă, acestea fiind ceea ce
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în care se află potențial toate manifestările; acestea însă nu se transformă în act decât atunci când sunt provocate de cauze exterioare"25. Pentru individ, într-un caz anume, nu există decât o singură acțiune posibilă. "Operari" unui anumit individ, crede filosoful german, este în mod necesar determinată la interior de motive, iar la exterior de caracter, însă libertatea lui se găsește în "esse". Teoria lui Kant ne eliberează de o mare greșeală, ajutându-ne să înțelegem că necesitatea rezidă în "operari
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
strivește totul în trecere, fără ca împotriva lui să existe posibilitatea unei lupte"42. Împotriva convingerii generale că pedeapsa ar avea proprietatea de a trezi în vinovat sentimentul greșelii, fiind un "instrument" al acestei reacții psihice numită "conștiința încărcată" sau "remușcarea", filosoful german argumentează că "adevărata remușcare este extrem de rară, mai ales la răufăcători și criminali; închisorile, ocnele nu reprezintă locurile propice ecluziunii unui vierme care roade", iar pedeapsa "refulează, ascute sentimentele de aversiune, sporește forța de rezistență 43". O perioadă îndelungată
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sau carceră, semn că pedeapsa se disociază greu de adaosul de durere fizică 71. Începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, curentul umanitar dictează profunde transformări în sfera dreptului penal. Ideile promovate în această epocă de mari filosofi precum Montesquieu, Rousseau, Hobbes sau Spinoza, au fost preluate de școala clasică a dreptului penal, pedeapsa urmând să fie stabilită în funcție de gravitatea infracțiuni și de gradul de vinovăție a delincventului și era considerată o reparare a răului cauzat. Potrivit acestei
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ci pentru că a înțeles că ceea ce a făcut este rău. Teoriile reeducării, definesc pedeapsa ca fiind pricinuirea de suferințe unei persoane în scopul de a reduce aplecarea sa spre comiterea de infracțiuni sau spre un anumit tip de infracțiuni 72. Filosoful englez Anthony Flew consideră că o definiție a pedepsei, înțeleasă ca sancțiune impusă pentru săvârșirea unei infracțiuni, trebuie să întrunească cumulativ următoarele cinci elemente: să fie un rău sau ceva neplăcut pentru cel căruia i se aplică; să fie aplicată
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
egalității în situația în care balanța indică justiția, fără să se încline într-o parte mai mult decât în cealaltă. Numai dreptul la răzbunare poate să dea determinant calitatea și cantitatea pedepsei, dar bineînțeles în fața justiției"99. Este adevărat că filosoful german susține că pedeapsa stabilită conform legii talionului este unicul instrument de înfăptuire a justiției, dar talionul în concepția sa nu are semnificația originară de "ochi pentru ochi și dinte pentru dinte", ci păstrează din această formulă doar ideea de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
include și decizia de a încălca acel drept, iar din această calitate rezultă obligația morală de a accepta propria pedeapsă 115. Hegel oferă o versiune originală a principiului retributiv de determinare a pedepselor. Sistemul de aplicare a pedepsei creat de filosoful german se bazează pe ideea de merit: "sentimentul general al popoarelor și al indivizilor în privința crimei este și a fost întotdeauna acela că crima merită pedeapsa și că criminalului trebuie să i se întâmple ceea ce el a făcut"116. Autorul
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
injuste încearcă să justifice pedeapsa ca un act retributiv afirmând că un infractor trebuie văzut ca o persoană care dobândește un avantaj injust față de ceilalți membrii ai societății prin săvârșirea unei infracțiuni, iar prin instituirea unei pedepse se restabilește echitatea. Filosofi precum Herbert Morris, John Finnis și Jeffrie Murphy subscriu teoriei avantajelor injuste 121. De exemplu, Morris arată că legea penală are ca efect conferirea de beneficii societății, pentru că nu trebuie să se permită încălcarea drepturilor individuale atâta timp cât anumite acte sunt
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
atragă atenția asupra faptei și să-l facă să înțeleagă că ceea ce a făcut este rău. Prin suportarea regimului de detenție, infractorul poate deveni reconciliant cu societatea și reintegrat în comunitatea din care a fost exclus datorită faptei săvârșite. Unii filosofi au susținut că marele beneficiu al pedepsei constă în efectele pe care le are aceasta asupra infractorului, considerând că pedeapsa are ca efect reintegrarea infractorului în cadrul comunității în același mod în care penitența îl reintegrează pe cel care o face
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
că aceasta acționează prin exemplaritate și intimidare. Seneca recunoaște pedepsei un singur scop și anume acela de a asigura securitatea publică. De aceea, pedeapsa trebuie să se îndrepte spre vinovat și să servească drept exemplu 132. Pentru marea majoritate a filosofilor din secolele XVII XVIII originea dreptului de a pedepsi rezidă în contractul social. Ideea că societatea exercită dreptul de a pedepsi în baza unei delegații ce i-a fost dată de către membrii ei poate fi regăsită în trei variante. În
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
prin care se exprimă aceste dezacorduri este caracterul lor interminabil", notează A. MacIntyre 149. Justificarea pedepsei este un bun exemplu de problemă cu privire la care susținătorii celor două abordări rivale se află într-un puternic dezacord. Date fiind aceste contradicții, mulți filosofi au încercat să sugereze diverse modalități, mai mult sau mai puțin stângace, de a le combina astfel încât să se evite conflictele, încercând să demonstreze că cele două teorii se află doar într-un dezacord aparent și propunând diferite argumente pentru
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
conțin și aspecte pozitive și aspecte negative. Întrebarea care se ridică aici este cum ar putea fi combinate cele două versiuni rivale pentru a obține una nouă, mai bună și dacă este posibilă o conciliere între cele două teorii. Mulți filosofi au încercat să găsească un răspuns la această întrebare. În cele ce urmează vom expune pe scurt soluțiile propuse de A. M. Quinton, Richard Hare și H. L. A. Hart. A. M. Quinton într-un articol de notorietate din 1953, On Punishment, încearcă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
conduita poliției în efortul ei de a aduce delincvenții în fața justiției; și mergând în altă direcție, principii care să fie urmate de legislatori atunci când trebuie să decidă ce legi penale să facă și ce sancțiuni juridice să le atașeze"180. Filosoful englez sugerează ca nou propusele principii să fie judecate în lumina utilității care ar rezulta din punerea lor în aplicare, sau altfel spus, să fie analizate din perspectiva modului în care ar satisface preferințele tuturor celor implicați. Prin urmare, "cele
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
suferințe tuturor celor și doar acelora care au fost găsiți vinovați de săvârșirea unui delict. Deși noțiunile de pedeapsă și vinovăție sunt strâns legate, ele nu pot fi confundate. Vinovăția a fost considerată de adepții teoriilor retributiviste fundamentul pedepsei. Pentru filosofii utilitariști, însă, pedeapsa poate fi justificată doar dacă răul care este prevenit este mai mare decât răul pricinuit de infractor prin fapta sa. Prin urmare, dacă pedeapsa nu împiedică săvârșirea infracțiunilor în viitor, atunci nu face altceva decât să se
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
elemente fundamentale integrate cosmo-mitologiei sale. ¶ În Revoluția Americană este folosit pentru prima oara submarinul în lupta (vasul "Țestoasă de Connecticut", conceput de David Bushnell, era alcătuit din lemn, oțel și gudron, si era propulsat de o elice acționata manual). ¶ Moare filosoful scoțian David Hume. *1777 Generalul Burgoyne capitulează în fața americanilor la Saratoga. ¶ În acest an și următorul apar genialele poeme ale lui Thomas Chatterton (scrise între 1765-1770), care pretinsese că acestea ar fi fost scrise de un poet imaginar, Thomas Rowley
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la tema cosmică, aducînd istoria umanității în epoca lui Blake. Los cîntă astfel despre starea decăzuta a omului, în care legile arbitrare ale lui Urizen au fost instituționalizate. Blake condamnă viziunea materialista asupra lumii îmbrățișată de oameni de știință și filosofi că Newton și Locke. Filosofia lor este numită "a celor cinci simțuri". Potrivit acesteia lumea și mintea omenească sînt ca niște mașini industriale ce operează în virtutea unor legi fixe, fiind lipsite de orice imaginație, viața spirituală sau creativitate. Sfîrșitul poemului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
astfel echivalentă cu ecuația materie-[Energie]-antimaterie și lege-[libertate]-antilege. Este astfel de remarcat că Blake a avut o intuiție cel putin genială; după cunoștințele noastre există un singur antecedent al acestei idei de antimaterie/antiființă, oarecum apropiat: faimosul filosof pitagorician Philolaos, cu aproape două milenii în urmă, afirmă, împreună cu ceilalți pitagoricieni, că dincolo de Pămînt există un Anti-pămînt (Anti-hthon), care se află cel mai aproape de Focul central (Focul diriguitor din Centrul Universului, diferit de Soare/Helios, care era doar un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
atunci, dar care ar trebui revizuite și chiar corectate; dorința autorului de a verifica valabilitatea unor idei ale sale în condițiile actuale ale "pieței ideilor" de la noi etc. În plus, lucrarea de față propune o interpretare a operei unuia dintre filosofii reprezentativi pentru spațiul cultural românesc așa cum au dovedit-o, în ultima vreme, reeditările lucrărilor sale și studiile critice după o "tehnică" dominantă astăzi, firească dată fiind situația noastră culturală: interpretarea reconstrucției filosofice din perspectiva unui concept, a unei idei sau
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la Leipzig. Faptul că i-a consacrat, imediat după întoarcerea de la studii din străinătate, câteva articole în "Epoca literară" (1896) a lui I. L. Caragiale, articole ce au constituit micromonografia Nietzsche publicată în 1896 prin grija scriitorului amintit, dovedește cunoașterea operei filosofului german și desigur, relativ influența acestuia din urmă asupra reconstrucției sale filosofice. Măsura în care a fost influențat de Kant, mai ales pe latura personalismului operei sale, va fi evidențiată și prin lucrarea de față. Sursele personalismului energetic sunt reprezentate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
față. Sursele personalismului energetic sunt reprezentate mai cu seamă de contextele culturale care l-au inspirat pe autor. Una ar fi cultura europeană, care îi oferă, ca modele filosofice, atitudinea "istoristă", realismul viziunii și chiar "moda" scientistă, devenită, în cazul filosofului român, atitudine primară în ordinea reconstrucției filosofice, măcar în prima parte a creației sale. Dar în cultura europeană se află opera de la care C. Rădulescu-Motru va porni în construcția sa, opera care îi motivează cele mai multe din interogațiile esențiale: este vorba
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al XX-lea: neokantienii, apreciază Iosif Brucăr, gândeau că filosofia lui Kant nu poate fi explicată decât în cadrul corelatului "obiect-subiect", sau "om-cosmos", iar "gândirea metafizică a lui C. Rădulescu-Motru a urmat acelaș drum arătat de neokantieni"8. Dat fiind interesul filosofului român pentru știința experimentală, pentru aplicațiile sale în psihologie, filosofia sa a fost gândită și prin raportare la metafizica inductivă: "Tocmai speranța de a întemeia enunțuri despre finalitatea universului ca întreg pornind de la rezultatele cunoașterii obiective, de tip științific, explică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]