5,226 matches
-
marginile, pereții acelui spațiu răpit de umbre, nu se mai putea ține în lipsa de aer și legănarea încetată de mai mult timp a pornit iarăși, dar acum petele de culoare se desprindeau de ce ar fi trebuit să fie pereții camerelor, fluturând spre pământ câteva clipe și brusc transformându-se, pe rând, în izbucniri violente de cercuri și linii, răspândite pretutindeni ca focuri de artificii. Liniile lor colorate nevrând să piară, ci întrețesându-se în cercuri, spirale, elipse vibrând luminos în jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un profit. Dintr-odată lui i s-a părut că liniștea ei nu-i decât încordare, se uitau unul la celălalt, nu-i mai vorbea, ea nemișcată și ascultătoare și el obosit, furios și îndârjit. Apoi ea s-a ridicat, fluturându-și câteva clipe fusta nouă, largă și argintie, și s-a așezat mai aproape de el, tot pe marginea sofalei, puțin pe o parte, cu fața spre el, dar fără să-l privească. „Mai e un lucru care se poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cel vechi și important. Sprijinit cu fruntea de geamul uneia din ușile-fereastră, privea în întunericul de afară ciupit de luminițe pâlpâietoare galben-roșietice în care se învârtejea vântul toamnei. O întâlnise din nou pe femeia de la etajul al patrulea, care îi fluturase o hârtie, spunându-i că e repartiția pentru apartament - „O am! O am! O vedeți? Are toate ștampilele și semnăturile!“ - și somându-l să părăsească în cel mai scurt timp casa. Se uitase lung la ea, probabil fără să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bucure pe deplin de picnicul pe care l-am împărțit pe Beach Lawns, cu șezlongurile aranjate în semicerc; parcă o văd și acum sărind după pungile de hârtie care zburau, lupându-se să împartă sandviciurile în timp ce ambalajul lor de hârtie cerată flutura nebunește. Au rămas multe nemâncate, pe care i le-a oferit în cele din urmă omului care a venit să ne ceară bani pentru șezlonguri. (Ca toată generația lor, părinții mei aveau talentul de a intra în vorbă cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Te ocupi și de scuturarea oamenilor? Zâmbi. — S-ar putea. S-ar putea. Simțeam apropierea iminentă a unuia dintre acele momente critice care-ți schimbă viața: unul dintre acele puncte de cotitură, când fie profiți de ocazia care ți se flutură iute pe sub nas, fie privești neajutorat cum îți alunecă printre degete și dispare în neant. Știam deci că, mai presus de orice, trebuia să continui să vorbesc, chiar dacă nu prea mai aveam nimic de spus. Știi, întotdeauna mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
moțăi cu intermitență, căci mintea ei încă dansa pe melodia promisiunilor lui, pierdută în contemplarea succeselor ce vor urma curând. La un moment dat o treziră niște voci care veneau de pe terenul din fața ferestrei. Trase perdelele și văzu două siluete fluturând crose și alergându-se pe peluza luminată de lună. Chițăiala pițigăiată a lui Hilary se contopea cu râsul jenat al lui Conrad, când el se scuză: „Nu prea mă pricep la croquet“. Amandoi păreau a fi goi. Pheobe se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Au o afacere grozavă, recunosc. M-au impresionat birourile lor sau, mai corect, cât am văzut din ele în scurta mea vizită neoficială. Te voi șoca dezvlăuindu-ți că mi-am însușit câteva din broșurile lor. Întinse mâna peste birou, îmi flutură prin față un catalog pe hârtie lucioasă, foarte scump și începu să-l răsfoiască. E o listă absolut eclectică, îngână el. Uite, asta, de exemplu: Musafiri nepoftiți pe capul nemților. O poveste veselă despre bombardarea Dresdei, scrisă de comandantul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bagaj, doar o mică poșetă neagră. — A, păi, are întotdeauna un set de lucruri pentru mine. E minunat - ca și cum e o a doua casă. Deschise ușa vagonului și îmi lăsă imaginea finală a zâmbetului ei satisfăcut și a mâinii care flutura: o imagine care se va dispărea încet în golul celor opt ani lungi care vor trece până ce o voi vedea din nou, pentru ultima oară, pe Alice Hastings. 2 ...exact acea sclipire...exact acea îndrăzneală... Eram pe aproape. Foarte aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe aceste clădiri de o sobră demnitate, făcându-le strălucitoare în ochii mei de îndrăgostit? Cu siguranță că la Alice mi-era gândul când Joan s-a ivit din mulțimea care aștepta în gară, cu un zâmbet nerăbdător de bun-venit, fluturându-și brațele și strecurându-mi pe loc disperarea în suflet. Se îngrășase, nu se fardase, era urâtă și vulgară. (Știu că sunt niște observații neelegante, dar prefer să fiu sincer.) M-a îmbrățișat puternic și mi-a aplicat un sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În poziție verticală, dar pășea cu grația surprinzătoare a unei dansatoare. Avea obraji strălucitori, iar inelul de logodnă din diamante perfecte, de multe carate, emana o incredibilă luminescență. Cred că mi-a surprins privirea ațintită spre el, pentru că și-a fluturat mâna pe sub nasul meu. — E creația mea, m-a Înștiințat zâmbind În direcția inelului, după care m-a privit. M-am uitat la Emily ca să aud o explicație, o cât de vagă idee cu privire la persoana cu pricina, dar ea vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-ul din Jersey“. Chiar Îmi plăcea tipul. Am auzit-o pe Emily spunându-i de undeva, din spatele meu, să mă lase În pace, dar eu nu voiam ca el să plece. Prea târziu, se Îndrepta deja spre ușă cu pelerina fluturând În urma lui. Am vrut să strig după el, să Îi spun că mă bucur de cunoștință, că nu mă simt jignită de ce-mi spusese și că mă Încântă ideea că vrea să mă remodeleze. Dar Înainte să apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ți mai trebuie pentru diseară. Nu‑ți face griji. Ne descurcăm noi. A Început să formeze cu iuțeală numere de telefon și să șoptească instrucțiuni care păreau extrem de urgente. Eu am rămas acolo holbându‑mă la ea, dar ea a fluturat o mână În direcția mea, fără a ridica Însă privirea, și așa am revenit la realitate. — Du‑te, a șoptit ea și s‑a uitat la mine cu o rară expresie de simpatie. Și m‑am dus. 14 — Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un magazin de pe Madison Avenue decât cu Sharm‑el‑Sheik. Un redactor Îi arăta o curea de piele de șarpe de vreo două mii de dolari, În timp ce un altul Încerca să‑i vândă o geantă mare Kelly. Un al treilea Îi flutura prin fața ochilor o fustă scurtă Fendi de cocktail, iar altcineva Încerca să o convingă de valoarea șifonului. Stef reușise să realizeze o prezentare aproape perfectă cu un preaviz de numai treizeci de secunde și cu o grămadă de piese lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar nu m‑am putut debarasa de simțământul că proprii mei părinți erau dezamăgiți de mine. Ridicarea bagajelor la aeroportul De Gaulle a fost ceva de coșmar, dar după ce am ieșit de la vamă am găsit un șofer Îmbrăcat elegant care flutura o pancartă cu numele meu și, În clipa În care ne‑am urcat În mașină, mi‑a Înmânat un celular. — Domnișoara Priestly a cerut să o suni imediat după sosire. Mi‑am permis să programez numărul de la hotel În memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
retras, În mod diplomatic, să aștepte lângă automatul pentru cafea. Ne‑am dat bună ziua cam stângaci, după care ne‑am agitat mult În jurul lui Lily, dar, după o jumătate de oră, când și‑a aruncat jacheta pe el și a fluturat din mân În semn de rămas‑bun, nu vorbisem de fapt nimic unul cu altul. L‑am sunat când am ajuns acasă, dar a răspuns doar robotul. Pe urmă am mai sunat de câteva ori și am Închis Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
altceva. Privea Înainte, prin parc. Își ridică o mînă și o puse streașină la ochi și, În timp ce Helen o urmărea, privirea Îi deveni fixă și Începu să zîmbească. Cred că-i - da. Ce nostim! Ridică mîna mai sus și-o flutură. Ursula! strigă Julia atît de tare Încît vocea Îi sparse timpanele lui Helen. Aici! Helen se ridică În cot și se uită În direcția În care Julia flutura mîna. Văzu o femeie suplă, elegantă, care se Îndrepta spre ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Cred că-i - da. Ce nostim! Ridică mîna mai sus și-o flutură. Ursula! strigă Julia atît de tare Încît vocea Îi sparse timpanele lui Helen. Aici! Helen se ridică În cot și se uită În direcția În care Julia flutura mîna. Văzu o femeie suplă, elegantă, care se Îndrepta spre ele și rîdea. — Doamne sfinte! zise femeia, cînd se apropie mai mult. Nu-mi Închipuiam să te văd tocmai pe tine, Julia! Julia se ridicase În picioare și-și netezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
MI-EȘTI TOTUL... Mi-ești pâinea râvnită și vinul diurn, Odihna și truda atâtor calvaruri Prin timpul ce trece solemn, taciturn, Zgârcit în zâmbire și daruri... Infernul mi-l dai din adânc de abis, Deasupra doar stelele-și flutură-naltul, Rămân pe vecie damnatul prescris Cum nu e pe lume un altul... Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
iau din loc, grăbită și dornică, de a regăsi locuri dragi sufletului meu. Ochii mei nesătui caută iscoditori printre leațurile gardurilor ce poartă patina timpului. Dar iată și casa Ioanei, prietena mea. Ferestrele parcă îmi vorbesc și văd o mână fluturând dintre pletele blonde.... M-a zărit, îmi zic dar acum mă grăbesc să ajung acasă... Îi trimit o bezea. Inima îmi ticăie ca un ceasornic și aproape mi se taie respirația, când zăresc bătrânul nuc de la poartă care mă întâmpină
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
vacanțele. Pentru că mami este bună În meseria pe care o face și pentru că e foarte important pentru femei să lucreze la fel ca bărbații. De fiecare dată discursul atinge un punct culminant emoționant - trompete, coruri și comunitatea feminină În lacrimi fluturând stegulețe - când eu o asigur pe Emily că va Înțelege toate astea când va crește mare și va vrea să facă la rândul ei lucruri interesante. Din păcate, pledoaria pentru șanse egale, de mult acceptată de societatea occidentală liberală, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai trecut supărarea când, din prostie, Îmi forțez norocul și o Întreb dacă a reușit să găsească un tort Teletubbies. Nu pot nici eu să țin minte chiar totul, Îmi spune ea și dispare pe ușă, cu capa neagră invizibilă fluturându-i. Ușa de la intrare Încă Îmi reverberează În minte atunci când descopăr motivul supărării deschis pe masă. În Evening Standard e un articol despre cât de bine sunt plătite dădacele londoneze și cum trăiesc ele pe picior mare: mașini ultimul răcnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că pruncul Iisus despre care a cântat colinde de Crăciun a crescut și-a ajuns bărbatul de pe cruce. E una dintre acele ocazii când ți-ai dori să apeși pe un buton și să apară Zâna Explicațiilor și să-și fluture bagheta Înțelepciunii. De ce a fost ucis Iisus? Dumnezeule! — Pentru că, pentru că oamenilor nu le plăceau lucrurile pe care le spunea el și au vrut să-l facă să nu le mai spună. O văd pe Emily cum Își stoarce mintea, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
legate cu sfoară. Exact ce-mi place mie! — Am crezut că o să-ți fie de folos, atâta tot. —Pentru ce? Pentru sarcina ta. —Iisuse Hristoase, ce e asta? Candy scoate o cămașă de noapte albă cu broderie englezească și o flutură ca pe un steag, spre amuzamentul grupului de bărbați de la masa vecină. —Mă predau, mă predau, mă roagă ea. Uite, are și deschizături pentru hrănit. — De ce aș vrea să mănânc ceva Îmbrăcată cu... O, Dumnezeule, te referi la ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
poze cu mine. 02.10: Am condus-o pe Momo sus, i-am găsit niște haine În care să doarmă și am culcat-o În patul pentru oaspeți. Cu tricoul meu Gap măsura XXXL, cu un șoricar imprimat pe piept, fluturându-i pe lângă trup, arată ca o fetiță de 8 ani. Mai calmă acum, reușește să-mi spună Întreaga poveste. Se pare că a țipat cât au ținut-o coardele vocale când a văzut pozele de pe ecran și a Întrebat cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dispară!“ În curte se aflau vreo patruzeci de femei: croitorese, unele Îmbrăcate cu cele mai uimitoare sariuri. S-au dat la o parte când am ajuns și am avut impresia că trec printr-un stol de păsări tropicale. Mi-am fluturat vechea carte de credit Platinum Amex pe sub nasul tipului care stătea la intrarea din spate, spunându-i că am venit de la Londra și că vreau să cumpăr lucruri. Înăuntru, căsuțele pentru păpuși rămăseseră pe jumătate decorate: canapele minuscule, scaune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]