272,843 matches
-
însărcinarea din partea Curții Regale și a administratorului Domeniilor Coroanei (Barbu Știrbei) misiunea de a veghea asupra păstrării bunurilor (inclusiv a clădirilor) rămase. Fapt este că Tzigara-Samurcaș nu s-a mulțumit cu această delegație care l-ar fi pus la adăpost. Folosindu-se de faptul că generalul Mustață, lăsat de autoritățile românești să fie prefect al Poliției Capitalei, nu știa nemțește, Tzigara a acceptat, la sfatul lui P.P. Carp, să preia el această misiune. A colaborat, deci, cu inamicul, activ și constant
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
de opinie" de azi - aceste cuvinte care, dacă n-au dat de gândit premierilor anteriori, ar trebui să-l facă pe dl Isărescu să sară ca ars: "în privința rezultatelor unei mișcări populare, calculat pe un milion de suflete, avem: Câți folosesc direct: 100; Câți folosesc indirect: 100; Restul până la un milion păgubesc"! Acesta e logica după care s-au condus atât revoluțiile, cât și finanțele României, de când există ea! Mă îngrijorează, însă, felul în care dl Isărescu, atât de pornit împotriva
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
aceste cuvinte care, dacă n-au dat de gândit premierilor anteriori, ar trebui să-l facă pe dl Isărescu să sară ca ars: "în privința rezultatelor unei mișcări populare, calculat pe un milion de suflete, avem: Câți folosesc direct: 100; Câți folosesc indirect: 100; Restul până la un milion păgubesc"! Acesta e logica după care s-au condus atât revoluțiile, cât și finanțele României, de când există ea! Mă îngrijorează, însă, felul în care dl Isărescu, atât de pornit împotriva abuzurilor, și-a alcătuit
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
accentuarea diminutivelor precum mititica, bătrînica, frumușica etc.. De altfel, cuvîntul derivat care rezultă din această confuzie - românìcă - există deja, ba este chiar înregistrat în Dicționarul limbii române (DLR), tomul IX, litera R, 1975: că substantiv masculin, "diminutiv al lui român", folosit "mai ales in snoave și povești". Citatelor din dicționar li se pot alătura ușor altele, din orice culegere de snoave. Se observă astfel și ceea ce dicționarul nu explicitează: diminutivul etnic e mult folosit în anecdotele populare, mai ales la vocativ
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
că substantiv masculin, "diminutiv al lui român", folosit "mai ales in snoave și povești". Citatelor din dicționar li se pot alătura ușor altele, din orice culegere de snoave. Se observă astfel și ceea ce dicționarul nu explicitează: diminutivul etnic e mult folosit în anecdotele populare, mai ales la vocativ, ca formă măgulitoare ori ironică a adresării țiganilor către români: "Lasă bre, românico..."; "țiganul răspunse: Aoleo, românico!" ; Se scarpină țiganul în cap și se uită la român: Mă românico, mă, știi ceva?" (Snoava
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
trecut ani buni și edificiul chibzuit abia a ajuns să însumeze două volume. Ritmul de melc amenință să reclame contribuția mai multor generații, incat norocoșii beneficiari de astăzi ai eforturilor inaugurale vor trece în seamă nepoților privilegiul de a se folosi plenar de rezultatele definitive. Coordonatorul oportunei operațiuni, cu vechi state de serviciu în promovarea imaginii lui G. Călinesocu, istoricul literar Ion Bălu, împreună cu îngrijitorul efectiv al scrierilor socotite prioritare, măi tînărul nostru confrate Nicolae Mecu, au convenit să acorde întîietate
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
și ferita de dilemele diferenței ori ale schimbării. Gestul ciufulirii părului de către mama este ceea ce îi lipsește cel mai mult, și prin el îi lipsește de fapt statutul lui de copil. De asemenea, îi lipsește faptul că nu mai poate folosi un pieptăn cu dinți de fier pe care il primise în dar de la tatăl lui, îi lipsesc vizitele la frizerul cel gras al orașului, cu alte cuvinte, acele mărunte întîmplări, gesturi sau memento-uri care recompun spațiul copilăriei. În final
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
s-a încredințat ziarul o urmează e pe cît de insolita pe atît de, să-i zicem, la vedere. Nu i se poate reproșa lui Ion Rațiu că l-a lovit pe la spate pe Ion Cristoiu - gazetărește, patronul s-a folosit de rubrică pe care o are în Cotidianul pentru a spune că punctul său de vedere e altul, mai bine zis, opus, celui pe care îl are Ion Cristoiu și mai spunînd că își imagina că directorul ziarului sau va
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
o direcție sau puncte de vedere deosebite de acelea ale patronului. Or, daca Ion Cristoiu are un contract grație căruia e liber să facă presă la Cotidianul așa cum crede el de cuviință, nu el e de vină fiindcă s-a folosit de clauzele acestui contract pentru a coloră ziarul cu o atitudine neconvenabila proprietarului. Pe vremea cînd a plecat de la Evenimentul zilei, Ion Cristoiu a declarat că nu-și face propriul său ziar deoarece nu vrea să intre în toate problemele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
Dej ar vrea să deschidă portiera, să sară. Viteza nu e prea mare, dar cum să facă el asta? Un gând rău îi încrâncenează pielea: ăăstia mă lichidează!a Auzise că există motivul unui accident de vânătoare, că uneori se folosea formulă ădupă o lungă și grea suferință pentru oameni perfect sănătoși, împușcați într-o noapte dintr-un ordin codificat venit de la Moscova. Erau apoi accidentele de avion urmate de răspândirea zvonului că piloții erau beți, lichidarea în baie cu un
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
modernismului și lipsită de anvergură care i se atribuia pe vremuri. La rîndul ei, avangardă ține de modernism. Observația îi aparține lui I.B. Lefter, care a comparat interpretările date modernismului între războaie și astăzi. El notează că nimeni n-a folosit, între 1918 și 1948, un concept unificat de modernism! Ba chiar concepte precum sincronism ori ortodoxism au părut la fel sau mai importante. O soartă similară o are romantismul, "unificat" la noi abia după cartea lui Virgil Nemoianu, de care
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
și 1948, un concept unificat de modernism! Ba chiar concepte precum sincronism ori ortodoxism au părut la fel sau mai importante. O soartă similară o are romantismul, "unificat" la noi abia după cartea lui Virgil Nemoianu, de care m-am folosit eu insumi în Istoria critică. În fine, iată, Mircea Cărtărescu examinează postmodernismul într-un studiu cu acest titlu de aproape șase sute de pagini (Humanitas, 1999), remarcînd mai degrabă ceea ce leagă între ele diferitele aspecte decît ceea ce le separă. Risc un
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
negru sub unghie. De n-ar fi decât nefericită demitere a lui Valerian Stan și tot aș avea dubii în legătură cu moralitatea domniei-sale. Dar nu mi-aș fi închipuit niciodată că un om care afișează convingeri politice atât de onorabile poate folosi drept rampă de relansare politică o emisiune de televiziune girata de Adrian Păunescu! Aici s-a ajuns: crestin-democratia își dă, fără rușine, mâna cu national-comunismul! asta da, buddhism! Plecarea intempestiva din P.N.T.C.D. a lui Victor Ciorbea și a fraților Boilă
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
sau Dinicu Golescu, în vizitele sale se gîndește, adesea, comparativ la țară lui, regretînd amar că, la noi, bogățiile naturale nu sînt puse în valoare. Vizitînd stațiuni balneare austriece, oftează: "Vederea acestor stabilimente din care și guvernul și particularii se folosesc foarte mult mă făcu să-mi aduc aminte de țara mea. Avem și noi ape minerale și încă multe și foarte excelente, dintre care Baltă Albă și cîteva izvoare de la Cozia pot rivaliza cu cele mai renumite ape ale Europei
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
greu de suportat, iar reforma pare mai degrabă o pacoste. Acum de-abia guvernul Radu Vasile are posibilitatea de a-și demonstra greutatea specifică - adica aceea de a face reforma în pofida partidelor din coaliție, atîta timp cît se mai poate folosi, politic, de umbrela unei coaliții care începe să scîrțîie, cu adevarat. Altfel spus, marea problemă a guvernului condus de Radu Vasile e în continuare una a măsurilor viitoare, nu pasivul darii de seamă a ceea ce acest guvern a făcut pînă
Un an de Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17941_a_19266]
-
Toate topos-urile tacticii și strategiei politice staliniste, care în fond se pot reduce la un singur termen - viclenie - pot fi regăsite în politica lui Țîțo de a conduce un stat pluri-etnic. Și tot asemeni lui Stalin, Țîțo s-a folosit de poziția politică, de partidul unic, de dezbinare și mituire politică și nu numai. Meritul sau, daca îngăduim merite, a fost acela că a reușit să dea dictaturii sale o fată umană, forțat, cu siguranta, de nevoia de a căuta
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
falșificării, contrastul cu realitatea ar fi fost atît de mare încît ar fi părut sarcastice. În 1952, cuiva îi putea trece prin minte să propună ca obiect de studiu și ca material ilustrativ limbajul lui Gheorghiu-Dej: "noi știm că limba folosită de conducătorul iubit al partidului nostru este o limbă bogată, o limbă variată, o limbă frumoasă și simplă, de o deosebită claritate, care-și trage seva din limba vorbită de popor" (83); în anii '80, a iniția o cercetare oficială
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
Singură remarcă ce s-ar impune, pentru acuratețea aprecierilor, este ca, deși nu e propriu-zis silit de cineva, Quijano e împins cumva de la spate de eroii romanelor citite. Începe să le copieze viața, conduită, manierele, codul cavaleresc. Am putea pretinde, folosindu-ne de clasificarea lui Caillois, ca Alonso Quijano intra într-un joc de mimicry, adică de rol, mască, schimbare de identitate. Nici dezinteresul nu ridică obiecții. Rar un jucător mai dezinteresat decît Quijote. Celelalte două însușiri nu mai trec însă
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
fi fost secolele trecute, dominați de existența unor semne de scriere străine naturii noastre reale, putem să ne legitimam lumii cu un grăi, universal, în esență lui, ca o șosea română precis croita sau un apeduct. Că mulți dintre noi, folosind această limbă nobilă gîndesc aiurea sau scriu aiurea, este altceva, - pădure fără uscaturi nu există. * Am în fața ochilor o ediție foarte veche, o cărticica apărută în anul 1896 în colecția Autori români vechi și contemporani la Editură Librăriei Socec, București
Farmecul vorbirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17956_a_19281]
-
în prezent trecutul, prin grila unui esențial Mimesis, unificator și recuperator. Deși atît de ofertant că studiu de caz, social și psihologic, românul lui N. Catanoy se oprește doar la nivelul potențialității, foarte puține din aceste trăsături fiind într-adevăr "folosite". Altfel stau lucrurile, însă, cu scriitura să. Românul are aspectul unui jurnal travestit, întrerupt din cînd în cînd de mici capitolase - "Vise", amestecuri de absurd liricizat și note suprarealiste cu o semantica deseori ilizibila, oferind un ermetism mai degrabă gratuit
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
îndoială/ și pentru veșnicul adevăr/ ard pe pământ și în cer" (Ard mii de sfeșnice). Nu întâmplător, procedeul poate fi identificat și la alți poeți - Ioan Alexandru, Cezar Ivănescu - care vor să transmită cititorilor o ardoare mistica. Nichita Danilov îl folosește însă într-un mod distant, astfel încât nu atinge același dramatism al dorinței de ascensiune spirituală, ca Ioan Alexandru, și nici nu izbutește să facă din poezie un narcotic, asemenea lui Cezar Ivănescu. "Biserică" să este un castel de gheață. Oamenii
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
conferi seriozitate întreprinderii literare, de a legitimă ficțiunea, la Caragiale "textul alotopic", realizat prin relaționarea a două tipuri de text eterogene, jurnalistic și literar, este "însuși nucleul povestirii", precum și "reflex parodic față de textul clasic care se sprijină pe citate savante, folosindu-le drept argument al autorității" (p.94). În cadrul unor categorii precum ficționalitatea, raportul autor/narator, ironia, absurdul, ambiguitatea, Liviu Papadima urmărește tranziția realizată de proza lui Caragiale spre configurarea unui alt set de norme ale literaturității, spre un alt mod
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
Oxfordului apare de această dată la Editură Univers, într-o colecție cu selecții foarte eteroclite și uneori arbitrare, după părerea mea, așa-numita "Cosmopolis". Traducerea îi aparține tot Tudorei Șandru Mehedinți, fiind că întotdeauna impecabila, cu soluții stilistice gratifiante, ca să folosesc un eufemism, pentru un lector care nu ar avea acces la textul în spaniolă. Acest nou român semnat de Javier Mariaș poate trece, înșelător, drept o parodie a mediului academic de la Oxford: o carte populată de personaje-profesorasi plictisiți, exasperați de
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
cred eu, o familiaritate care ia multe drept de la sine înțelese, care face prezumții, mizează pe implicit, comentează fără să precizeze, identificînd deci un Altul foarte apropiat, foarte asimilat Sinelui), oricît de infuzata, subtil și elegant, de umor și ironie. Folosesc deliberat și serios termeni precum Sine ori Alteritate, nu din vogă, pentru că vreau să propun cititorului să descopere în Românul Oxfordului nu o satiră a universității britanice (deși motive ar avea berechet), ci o impresionantă reflecție pe tema identității și
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
eu, însăși vocea narativa, așa cum s-a modificat ea în întîlnirile cu toate celelalte personaje. De fapt, de la începutul românului cel ce scrie avertizează că folosirea persoanei întîi e o simplă convenție: "Dacă mie însumi îmi spun eu, sau dacă folosesc un nume care m-a însoțit de cînd m-am născut și cu care unii își vor aminti de mine, sau daca povestesc fapte ce coincid cu cele pe care alții mi le-ar atribui, sau daca numesc casa mea
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]