4,656 matches
-
la multe.“ Ioana Sandi se oprise o vreme din scris, cu un capăt al pixului între dinți, cu privirile pierdute pe perete. Hotărâse să-și continue jurnalul, de parcă și-ar fi adresat scrisori ei înseși, cu toate nedumeririle ce-o frământau. Avea să alăture și paginile astea celor aflate deja la Andrei Vlădescu, cu aceeași rugăminte să nu le citească. Poate într-o zi avea să i le ofere ea însăși, dar acum nu trebuiau citite de nimeni. Erau gânduri prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în timp ce le punea și după aceea, de parcă ar fi fost muncită de un gând sau de o forță din afară care se arăta mai puternică și o obliga să acționeze și ea trebuia să asculte pentru că nu putea altfel; se frământa, atunci se frământa și arăta chinuită și suferea și parcă îi era milă de ceva, de ea sau de el, și cu expresia asta pe chip se lipise de el și îi spusese sărută-mă și mângâie-mă; iar brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și după aceea, de parcă ar fi fost muncită de un gând sau de o forță din afară care se arăta mai puternică și o obliga să acționeze și ea trebuia să asculte pentru că nu putea altfel; se frământa, atunci se frământa și arăta chinuită și suferea și parcă îi era milă de ceva, de ea sau de el, și cu expresia asta pe chip se lipise de el și îi spusese sărută-mă și mângâie-mă; iar brațele lui erau paralizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi fript limba. Și acuma începi... Nu pricepi că n-are nici un rost să-mi spui asta sau să mai aflu asta? Nu pricepi?“ Dar Andrei Vlădescu continua să vorbească, stând pe marginea sofalei, cu mâinile așezate pe genunchi și frământându-și-le. „Nu vreau să pleci. Nu vreau să ne despărțim. Bine, n-o să mai spun vorba asta, dacă văd că-ți displace ori îți face rău. Dar vreau să rămâi lângă mine. Simt că trebuie și că ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el. Se simțea cu mâinile legate. De parcă simțurile l-ar fi încălecat și l-ar fi supus cu o nemăsurată greutate și după plăcere vine durerea și nu mai e liber. Voia să-și recapete libertatea și spiritul lui se frământa și se încovriga și izbucnea între legături și odgoane, ca o inimă energică palpitând într-un spațiu sufocant de strâmt. Se învârtea în capul lui un gând pe care nu mai știa unde îl citise, că pieri totdeauna prin eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar fi trebuit să știe că întreaga lui criză nu-i decât spaima nedefinită și inconștientă că își pierde platoșa pe care și-o făurise de-a lungul anilor. Și nu înțelegea. Și atunci din nou îl cuprindea revolta, se frământa și gemea și vedea lume multă, o ura pe Ioana Sandi și pe urmă îi cerea iertare în gând, se ura pe el însuși și pe urmă își zicea că nu se poate împotrivi propriei firi, și se simțea teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în aproape, foarte logic. „Să zicem că-i iubire ce simți“, spunea Victor Ciobanu. „Eu nu cred, dar poate că e și un fel de iubire. Să zicem, deci, că ar fi. Oricum ceva este, și încă grav, din moment ce te frămânți atât și suferi atât. Dar să luăm pe rând tot ce mi-ai povestit. Spui că nu te-ai certat niciodată cu ea. Și acum, dintr-odată... Dar asta nu înseamnă nimic. Dimpotrivă, într-o ceartă, sau o discuție mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fuseseră, și buni și răi în același timp. Nu-l deosebea nimic de ei și întreaga vină îi aparținea. Nici măcar vină. Pentru că, de l-aș fi văzut atunci, aș fi strigat la el: pentru o fufă, pentru o fufă te frămânți atâta de parcă s-ar prăbuși lumea? Ce ți s-a întâmplat și ce ți se întâmplă? În jurul tău sunt drame adevărate, oameni care mor și tu nu înțelegi nimic și plângi pentru o fufă! Au stat oameni în închisoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bucătăria din orientul mijlociu); șampania era excepțională (Roederer Cristal ’77) și din belșug. Fiecare invitat beneficia de atențiile unei micuțe chelnerițe filipineze, care chicotea și se prefăcea încântată când o mână i se strecura pe sub minijupă sau sânii îi erau frământați grosolan în timp ce încerca să servească mâncarea. Pe chelnerița lui Graham o chema Lucila: din câte-și dădea seama, celorlalte nu li s-a cerut niciodată să spună cum le cheamă. Ședea între Louis și Mark, care părea mai puțin rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
făcuse să pară atât de sexy Înainte Începea acum să aducă foarte mult a aroganță. Singura problemă era că asta Îl făcea să pară și mai sexy. — O simplă bănuială, Andrea, o simplă bănuială. Și nu e nevoie să Îți frămânți căpșorul cu prea multe probleme - tu sau prietenul tău. Nu am făcut decât să te invit la o masă bună, În compania unor oameni interesanți. Poate că i-ar plăcea și lui să vină, Andrea? Mă refer la prietenul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
douăzeci dintr‑un morman uriaș de bancnote pe care le scosese din buzunar și i le‑a Înmânat portarului fără un cuvânt. Am Încercat să protestez, dar Christian mi‑a pus două degete pe buze. — Draga mea Andy, nu‑ți frământa căpșorul cu asemenea chestii. Și, Înainte să‑mi mut gura de sub degetele lui, și‑a așezat cealaltă mână după capul meu și mi‑a prins fața În ambele mâini. Undeva, În fundul creierului meu complet zăpăcit, s‑au aprins niște beculețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și de nenumărate manichiuri, pedichiuri și tratamente cosmetice, de un an de zile nu ajunsesem la vreun dentist sau ginecolog. — Pot să te ajut cu ceva? am Întrebat‑o și m‑am străduit să par calmă, În vreme ce creierul mi se frământa În căutarea motivului pentru care mă sunase doar ca să‑mi spună că nu se simte bine. După cum prea bine știam amândouă, chestia asta era total și cu desăvârșire lipsită de importanță. Avea să fie la serviciu luni, fie că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Buckley, care părea să răsune Încontinuu În apartament În ultima vreme. — Și? A venit și te‑a văzut vorbind cu... ăăă... altcineva? Mă străduiam să nu mi‑o Îndepărtez și mai mult cu opinii prea critice. Evident, multe gânduri o frământau - problemele de la cursuri, alcoolismul și bărbații care păreau să tot apară la nesfârșit În viața ei - și doream ca ea să Își deschidă sufletul În fața cuiva. Nu Îmi ascunsese niciodată ceva până acum, fie și numai pentru că nu mă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
strigă Duncan din nou. Împinse ușa salonului și intră. Duncan stătea Întins pe burtă pe carpeta din fața șemineului, cu o carte În fața lui, iar pisicuța domnului Mundy se lungise pe spatele lui, la brîu. Își mișca lăbuțele din față de parcă frămînta aluatul, Îndoindu-și și retrăgîndu-și ghearele și degetele, și tocînd ca În transă. Văzînd-o pe Viv, Își Îngustă ochii și-și Înteți mișcările. — Ce zici? rîse Duncan. Îmi face masaj. Viv simți că domnul Mundy stă prea aproape de umărul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
urmelor, uite unde a ajuns! Noi a trebuit să facem față acestor lucruri, domnule Fraser - familia noastră și eu, nu dumneavoastră. Timp de patru ani am făcut drumul dus-Întors la locul ăla oribil. Patru ani, și, pe deasupra, ne-am tot frămîntat. Chestia asta aproape că l-a ucis pe tata! Poate că dacă Duncan ar fi fost ca dumneavoastră cînd era mic - adică să aibă aceleași lucruri, vreau să zic, oamenii care v-au Înconjurat pe dumneavoastră, același Început În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el, desigur, zise ea, Întorcîndu-se spre fereastră. Numai un bărbat poate gîndi asta. — Deci, nu e un el? — Nu. Dacă ții neapărat să știi, e vorba despre o femeie. La Început nu o crezu. Dar ea Îl văzu că se frămîntă. Apoi se lăsă pe spate, dădu din cap aprobator și expresia i se schimbă. Ah, zise el, da, Îmi dau seama. Soția. Rosti cuvintele pe un ton cinic, atotștiutor, iar comentariul lui era atît de departe de adevăr - și Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îmi pare rău! Am fost la...“ Scuzele deveniră tot mai auritoare pe măsură ce minutele treceau. Rămăsese blocat În metrou, ieșindu-și din minți. Văzuse o persoană lovită de mașină și chemase ambulanța! La opt și un sfert Duncan Începu să se frămînte, spunîndu-și că probabil Fraser venise, bătuse și plecase pentru că el nu-l auzise. Domnul Mundy deschisese aparatul de radio și-l dăduse tare. Așa că, pretextînd că vrea să-și ia un pahar de apă, se duse În hol și stătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ce mai pereche, nu-i așa? Helen rîse, fiind de acord că sînt... Soarele Începu să strălucească mai puternic și Julia Își duse cartea la frunte, să-și facă umbră. Dar nu o slăbi pe Helen din priviri, de parcă o frămînta o Întrebare. — Uite, zise ea după aceea. Trase de ceasul care i se ridicase pe braț. Tata o să mai stea Încă vreo zece minute. Eram pe punctul de a mă duce să beau o ceașcă de ceai. E-o cantină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
praful de pe mîini, pînă nu-i sînt eliberate picioarele. Nu cred că-i vorba de o pierdere de sînge, dar pare destul de febrilă, ceea ce s-ar putea datora durerii. I-am făcut o injecție cu morfină, să nu-și mai frămînte mintea. Apoi se Întinse și se strîmbă. — Noapte grea? o Întrebă Kay. — S-ar putea spune și-așa. Nouă morți din cauza unui șrapnel, pe Victoria Street, patru dispăruți În Chelsea. Unul aici, presupun? Ni s-a spus că femeia aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vor dovedi să captureze dragostea profundă, s-o împrăștie și s-o doboare. Nu pot s-aștept, te caut răscolind ținutul de ape din Golful Biscaya<footnote Marea Cantabriană = golful Biscaya footnote> care freamătă-n apropierea mea. Valuri uriașe mă frământă fulguind în inima mea pierzîndu-se în imensitate. Unde ești ? Casa mea e-n bătaia oceanului.
Aspira?ie nostalgic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83914_a_85239]
-
îi apreciază, s-a hotărît să publice această nouă ediție, în care s-a învrednicit să facă modificări pretutindeni unde i s-a atras atenția că ar fi necesar. Poate în fervoarea zelului și a durerii cauzate de relele ce frămîntau Biserica (unde impietatea triumfă, iar numele lui Cristos este profanat), pana sa nu a mai zugrăvit acele rele, resimțite din plin, care ar fi putut leza în mare parte Clerul căruia se mîndrește că îi aparține. El cinstește întru totul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
înainte să mă apuc de acest lucru, căci mă întrebam singur: "E bine ca un om fără autoritate să alcătuiască un tratat asupra relelor din Sfînta Biserică? Sau nu are el nimic altceva mai bun de făcut decît să se frămînte să aștearnă pe hîrtie așa ceva, cînd orice grijă asupra Bisericii lui Dumnezeu aparține de drept Păstorilor Acesteia? Și descoperirea plăgilor nu este oare o lipsă de respect față de aceiași Păstori, ca și cum ei nu ar cunoaște aceste plăgi și nu le-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe cîmp, iar mîine va fi aruncată în cuptor, cu cît mai mult vă va îmbrăca el pe voi, puțin credincioșilor? Să nu căutați ce veți mînca sau ce veți bea și nu vă frămîntați mintea. Căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întîi Împărăția lui Dumnezeu și toate aceste lucruri vi se vor de pe deasupra. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fratelui dumneavoastră e peste trei luni. Pentru moment, Întoarceți-vă În Anglia, duceți-vă În Antarctica. Dacă rămîneți aici, ați putea provoca un nou deces - de data asta, al dumneavoastră. M-am așezat În fotoliul de piele al lui Frank, frămîntînd cu degetele pielea moale. Am dat din cap spre Cabrera În semn de acceptare, dar Îmi rămăsese gîndul la fîșia de piele netăbăcită, mult mai dură, care-mi drenase sîngele din creier. Paula rămase pe lîngă mine, cu o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca o cobră acoperită cu pietre prețioase și pe jumătate adormită pe altarul ei. M-a urmărit cu privirea cînd am traversat peluza, apoi s-a apucat să frece cu ulei de plajă spinările celor doi tineri Întinși lîngă ea. Frămînta cu ulei mușchii supradimensionați, fără să ia În seamă murmurele Îndurerate, ca și cum ar fi ferchezuit o pereche de ogari de curse cu blana lucioasă. — Doamna Shand a spus că vă poate primi acum, spuse Sonny Gardner, care mă aștepta lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]