7,001 matches
-
se întîmplase, gardianul a scos un briceag, a pus țigara pe masă și a tăiat-o în două. A vrut să-mi întindă și mie o jumătate de țigară; pe urmă s-a răzgândit. ― Nu, deținuții n-au voie să fumeze în biroul directorului, mi-a explicat el. Neavând ce face, m-am uitat pe fereastră. Am zărit aceiași pietoni care treceau, tresăreau și se duceau pe celălalt trotuar. În depărtare se vedea capătul unui parc. Un măturător de stradă culegea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
așteptat să treacă singure. Și, ca să le ascund, ieșeam foarte rar din cameră. Stăteam trântit în pat, cu ochii în tavan, cu capul golit de gânduri sau, când și când, năpădit de amintiri. Mă revedeam uneori la școala de corecție, fumând prin closete, sau la închisoare îndesînd cârpe între bocanci și pielea jupuită. La Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă mă încăpățînasem să pretind că orice sculptor ar trebui să sufere de agalmatoremafobie, adică de teama că statuile vor vorbi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-a privit prin ochelari fără smerenia de altădată, întrebîndu-mă cu răceală: "Ce dorești?" Era prima oară că mă tutuia. Arăta foarte sigur de sine și mulțumit, ca în sala cu oglinzi. Mi-a încolțit o bănuială: "Nu cumva...?" Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un cer sumbru și rece. M-am sculat să-mi pregătesc ca de obicei un ceai. Îmi tremurau însă mâinile încercînd să aprind lampa cu spirt, m-am enervat și am luat o țigară fără să ană mai sinchisesc că, fumând pe stomacul gol, îmi zgândăream ulcerul. Numai gustul rău al țigării m-a silit să renunț. M-am întors în pat. Tremuram de frig, poate din cauza febrei, și am tras, grăbit, pătura peste mine. Deodată am avut sentimentul ciudat că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
DOCTORUL SE ÎNCRUCIȘEAZĂ PE SCARĂ CU UN OM ÎNCĂ TÂNĂR, CU STATURA GREOAIE, CU CHIPUL MASIV ȘI BRĂZDAT, TĂIAT DE SPRÂNCENE GROASE. ÎI MAI ÎNTÂLNISE DE CÂTEVA ORI LA DANSATORII SPANIOLI CARE LOCUIAU LA ULTIMUL ETAJ AL IMOBILULUI. JEAN TARROU FUMA CU POFTĂ O ȚIGARĂ, CONTEMPLÂND ULTIMELE CONVULSII ALE UNUI ȘOBOLAN CARE MUREA PE O TREAPTĂ LA PICIOARELE SALE. EL RIDICĂ ASUPRA DOCTORULUI PRIVIREA LINIȘTITĂ ȘI PUȚIN STĂRUITOARE A OCHILOR SĂI CENUȘII, ÎI DĂ BUNĂ ZIUA ȘI ADAUGĂ APOI CĂ APARIȚIA ACEASTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
port și Garcia i-a întrebat pe cei doi ce voiau de la el. Cottard îi spune că nu tocmai pentru afaceri voia să i-l prezinte pe Rambert, ci numai pentru ceea ce numea el "o ieșire". Garcia mergea drept înainte, fumând. Punea întrebări, spunând "el" când vorbea despre Rambert, fără să pară a observa prezența acestuia. \ Cu ce scop ? spunea. Și după un timp: \ Ce meserie are ? \ Ziarist. \ ESTE O MESERIE ÎN CARE SE VORBEȘTE MULT. Rambert tăcea. \ E un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
RAMBERT A INTRAT PENTRU A DOUA OARĂ ÎN RESTAURANTUL SPANIOL, EL A TRECUT PRIN MIJLOCUL UNUI GRUP DE BĂRBAȚI CARE SCOSESERĂ SCAUNE ÎN FAȚA INTRĂRII ȘI SE BUCURAU DE SEARA VERDE ȘI AURIE ÎN CARE CĂLDURA DE-ABIA ÎNCEPEA SĂ SLĂBEASCĂ. FUMAU UN TUTUN CU UN MIROS ÎNȚEPĂTOR. ÎNĂUNTRU, RESTAURANTUL ERA APROAPE PUSTIU. RAMBERT S-A DUS SĂ SE AȘEZE LA MASA DIN FUND LA CARE ÎL GĂSISE PRIMA OARĂ PE GONZALES. I-A SPUS CHELNERIȚEI CĂ ARE SĂ AȘTEPTE. ERAU ORELE NOUĂSPREZECE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
AȘTEPTA. A FOST APRINSĂ LUMINA. NIȘTE CLIENȚI NOU VENIȚI S-AU INSTALAT LA MASA LUI. ȘI-A COMANDAT CINA. LA ORELE DOUĂZECI ȘI TREIZECI, ISPRĂVISE DE MÂNCAT, FĂRĂ SĂ-L FI VĂZUT PE GONZALES SAU PE CEI DOI TINERI. A FUMAT CÂTEVA ȚIGĂRI. RESTAURANTUL SE GOLEA PE NESIMȚITE. AFARĂ NOAPTEA CĂDEA FOARTE REPEDE. UN SUFLU CĂLDUȚ CARE VENEA DINSPRE MARE MIȘCA UȘOR PERDELELE UȘILOR CU GEAM. CÂND S-AU FĂCUT ORELE DOUĂZECI ȘI UNU, RAMBERT A BĂGAT DE SEAMĂ CĂ LA MESE NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o tavă de plastic, pe care erau două pahare de ceai fierbinte de mentă, pentru ea și pentru însoțitorul din marină. Maggie mai văzuse când urcase vreo cinci sau șase bărbați ca el pierzând vremea ca niște taximetriști la dispecerat, fumând, bând cafele și ceaiuri. Presupuse că făceau parte din „securitatea“ oficială. În realitate făceau parte din genul acela de grup pe care îl văzuse peste tot în lume: trântori care au avut noroc de un cumnat sau de un văr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
expoziție de pe strada Bond, simți același fior de plăcere pe care îl încerca de fiecare dată când sosea o încărcătură cu adevărat specială. Era ceva aproape sexual, o săgetare a șalelor, pe care o cunoscuse prima dată în adolescență, când fumase pe ascuns o țigară cu marijuana la internat. Deschise capacul cu ranga, fiind atent să evite așchiile de la aceste lăzi de ceai, cu care te puteai înțepa la degete. Iar în mintea lui încolți acea întrebare încântătoare pe care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
într-o zi încărcată cu manifestația tinerilor, o dezbatere la televizor în cursul serii și o întâlnire strategică cu Shapira și consiliul imigranților în intervalul dintre acestea. Se uită la ceas. Înțelept ar fi să meargă la o cafenea, să fumeze o țigară și să-și reîncarce bateriile. Dar Guttman se hotărî să-și facă un cadou rar. Se va duce în cu totul altă parte. O vizită scurtă nu-l va întârzia prea mult. Trecând prin poarta Jaffa, ignorând copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trebuiau să dezvăluie lumii acest lucru. Că va fi cel mai glorios moment al frontului naționalist! Kishon se întreba dacă acest vechi prieten nu delira. Dar mai întâi trebuie să-i spunem lui Kobi, spunea Guttman. —Kobi? —Prim-ministrul. —Ai fumat din hașișul lașului de fiu-tău? Nu, nu, insista Guttman, era perfect lucid. Când Kishon l-a întrebat unde era acum tăblița, Guttman a început să respire greu, spunând că a stabilit o întâlnire cu cineva la Geneva. Că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bălți deoparte în amurgul rece. În bar mai intraseră câțiva clienți, un bărbat care își trecea degetele peste un formular de curse, o blondă prost dispusă care părea să aibă o anumită legătură cu barul și un tânăr elegant care fuma Salem, aprinzând țigară de la țigară și sorbea lacom daiquiri cu gheață. — Ignatius, hai mai bine să plecăm, îl îndemnă doamna Reilly, râgâind. — Cum? urlă Ignatius. Trebuie să rămânem ca să privim corupția. A început deja să se instaleze. Tânărul elegant își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o violez. E gata să s-arunce pe fereastră cu fundu’ ei de bunică cu tot. Ăău! Zău că n-am de gân’ să violez pe nime’.“ Se îndepărtă discret de femeie, încrucișându-și picioarele și regretând că nu poate fuma în autobuz. Se întreba cine poate fi mârtanul gras cu șapcă verde care părea să bântuie în tot orașul în ultima vreme. Și maică-sa cea grasă, unde avea să se mai ivească oare din nou? Tipul acela ciudat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
micul radiator pocnea și trosnea din cauza căldurii care îl făcea să se dilate. Ascultând în mod inconștient toate aceste sunete cu care își începea ziua de douăzeci de ani încoace, își aprinse prima dintre cele zece țigări pe care le fuma în fiecare zi. După ce o fumă până la filtru, o stinse și goli scrumiera în coșul de gunoi. Îi făcea plăcere să-l impresioneze pe domnul Levy cu ordinea de pe masa lui de scris. Alături de locul său era biroul cu capac-rulou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
căldurii care îl făcea să se dilate. Ascultând în mod inconștient toate aceste sunete cu care își începea ziua de douăzeci de ani încoace, își aprinse prima dintre cele zece țigări pe care le fuma în fiecare zi. După ce o fumă până la filtru, o stinse și goli scrumiera în coșul de gunoi. Îi făcea plăcere să-l impresioneze pe domnul Levy cu ordinea de pe masa lui de scris. Alături de locul său era biroul cu capac-rulou al domnișoarei Trixie. Sertarele pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de hârtie, umplută cu resturi vechi de stofă, iar scaunul era ocupat de un ghem de sfoară. Scrumiera era înconjurată cu mucuri de țigară. Era un mister pe care domnul Gonzalez nu reușise să-l dezlege, căci domnișoara Trixie nu fuma. O întrebase de mai multe ori, dar nu primise niciodată un răspuns deslușit. În jurul domnișoarei Trixie părea să existe un fel de câmp magnetic. Atrăgea toate gunoaiele care erau în birou, iar când dispărea vreun stilou, o pereche de ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
primit pe chestia asta. Și biata mea tanti Boo-Boo. Avea optzeci de ani. Ținea o lumânare aprinsă pentru bietu’ ei soț mort și-a căzut de pe noptieră și-a luat foc salteaua pe care dormea. Și lumea zicea c-a fumat în pat. — Eu cred că omu-i nevinovat pân’ la proba contrarie. — Și eu tot așa cred, Claude, spuse doamna Reilly. Chiar ieri îi spuneam lu’ Ignatius: „Ignatius, eu cred că omu-i nevinovat pân’ la proba contrarie“. — Irene! Traversară St. Claude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Tuburi asemănătoare fuseseră implantate în picioarele sale de celebrul chirurg cardiovascular, Dr. Michael DeBakey. Acestea erau artere din dacron, una dintre multele invenții ale lui DeBakey și erau necesare bunicului meu din pricina răului pe care și-l pricinuise singur pentru că fumase timp de cincizeci de ani. Tubul mi-a creat o anumită impresie; nu fumez și sunt foarte atent la ultimele invenții medicale legate de modificarea existenței umane. Realizările lui DeBakey și ale altor pionieri ai lumii medicale din ultima jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Acestea erau artere din dacron, una dintre multele invenții ale lui DeBakey și erau necesare bunicului meu din pricina răului pe care și-l pricinuise singur pentru că fumase timp de cincizeci de ani. Tubul mi-a creat o anumită impresie; nu fumez și sunt foarte atent la ultimele invenții medicale legate de modificarea existenței umane. Realizările lui DeBakey și ale altor pionieri ai lumii medicale din ultima jumătate de secol au reușit într-adevăr să influențeze viața noastră, dar ele vor păli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
timp real a modului în care ardem caloriile, va indica evoluția pe care o vom înregistra. Brokerii de asigurare a stării de sănătate ne vor oferi numerar virtual și recompense pentru că vom fi reușit să slăbim, să încetăm să mai fumăm sau pentru ameliorarea stării de stress. Va exista o varietate de stimulente care ne vor fi puse la dispoziție pentru a ne menține sănătoși. Dacă vânătoarea de dinozauri este prea prăfuită, am putea opta pentru un raft trip pe albele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
până și funeraliile personajului principal. Șocat de aceste date aruncate în față, Frank începu să urmeze și programul de gimnastică recomandat de Nanette și nu mai evita să ia medicamentația prescrisă. Încetă să mai consume snack-uri și să mai fumeze. Înainte de finalizarea celor șase luni, Frank își atinsese scopul, pierduse kilogramele în plus și trebuia să cheltuiască o mulțime de bani pe haine de dimensiuni mai mici și la modă. Odată cu toate acestea, se mai confrunta și cu o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
sclipitoare, cu decolteu adânc. Era puțin supraponderală, ceea ce făcea ca impresia să fie perfectă. Vasco era cu ea de patru ani și lucrau bine în echipă. Iar în viața particulară se înțelegeau bine. Ei nu-i plăcea deloc că el fuma țigări în pat. — Se îndreaptă spre hol, spuse Dolly. Nu, se întorc. Holul principal era un pasaj oval uriaș, cu un tavan aurit înalt, lumini blânde, coloane de marmură. Făcea ca oamenii care treceau prin el să pară niște pitici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se adunaseră acum în grupuri mici, pe solul junglei, protejându-și lentilele de umezeala care picura de sus, în timp ce se uitau prin camere spre copacii de deasupra. Le spusese să păstreze liniștea și, într-adevăr, nimeni nu vorbea. Echipa franceză fuma. Deși echipa germană menținea liniștea, cameramanul își pocnea mereu degetele imperios, făcându-i semne asistentului său să facă una sau alta. Echipa japoneză de la NHK era tăcută, dar, lângă ei, echipa CNN din Singapore șoptea, murmura și schimba lentilele, zăngănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
clipa aceea, urangutanul vorbitor nu apăruse și Hagar nici nu se aștepta să apară. Prinse privirea unui membru al echipei franceze și îi făcu semn să-și stingă țigara. Tipul ridică din umeri și se întoarse cu spatele la el. Continuă să fumeze. Un membru al echipei japoneze se strecură prin grup și veni lângă Hagar. Când va veni animalul? șopti el. — Când va fi liniște. — Adică, nu astăzi? Hagar făcu un semn de neajutorare, cu palmele în sus. — Suntem prea mulți? Hagar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]