4,465 matches
-
un stativ și, luându‑mi un aer nonșalant, încep să trec în revistă hainele, cu degetul. Dumnezeule, chestiile astea sunt complet țăcănite. E o pereche de pantaloni de trei metri, o cămașă simplă albă cu glugă de plastic și o fustă făcută din reiat și ziar, care e chiar drăguță - dar ce se întâmplă când plouă? — Bună ziua, spune un tip care se apropie. E îmbrăcat cu un tricou negru și pantaloni foarte strâmți - complet argintii, cu excepția zonei inghinale, care e din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din blugi și e foarte... Da. Proeminentă. — Bună ziua, spun, încercând să par cât pot de în largul meu și mai ales să nu mă uit la partea din față a pantalonilor lui. — Toate bune și frumoase? — Da, mulțumesc! Iau o fustă neagră, apoi o arunc repede, în clipa în care văd că are un penis roșu strălucitor aplicat în față. — Doriți să probați ceva? Hai, Becky. Nu fi așa pămpăloaică. Alege ceva! — Îhm... da. Ăsta! zic și înșfac un pulover mov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fi niciodată, oricâți oameni și‑ar da silința pentru asta. Și eu, cred, arăt destul de bine astăzi. Chiar foarte bine. Am citit un articol în Vogue‑ul American cum că alb‑negrul ar fi trendul momentului, așa că am combinat o fustă neagră tăciune cu o cămașă albă pe care mi‑am luat‑o de la reduceri zilele trecute și pantofi negri cu toc, absolut superbi. Am fost foarte încântată de dimineață când m‑am văzut în oglindă. Însă acum că Elinor mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
m‑am văzut în oglindă. Însă acum că Elinor mă scrutează atent, îmi dau brusc seama că am o unghie ușor ciobită, pantoful are o mică pată într‑o parte - și, o, Dumnezeule, ce e aia care îmi atârnă de la fustă, o ață? Să încerc s‑o rup repede? Îmi pun mâna în poală cu un aer firesc, pentru a acoperi ața. Poate n‑a văzut‑o. Nu e chiar atât de vizibilă, nu? Dar Elinor, fără o vorbă, caută ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
gin. Cineva a vrut gin tonic. — N‑avem timp pentru asta! urlă. Și‑așa avem criză de personal! Trebuie să punem mâncarea pe masă! Criză de personal? Mă holbez la el. Apoi, în clipa în care îmi cad ochii pe fusta neagră și am o revelație subită, izbucnesc într‑un râs uimit. — Nu, eu nu sunt... adică, eu sunt, de fapt, una dintre... Cum să‑i spun asta, fără să‑l jignesc? Sunt sigură că meseria de chelner e o meserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fiu practică și să mă hotărăsc la o îmbrăcăminte pentru mâine. Mă gândesc la o jachetă, ca să am autoritate - dar trebuie să fie jacheta potrivită. Nu prea sportivă, dar nici prea rigidă... însă vreau o croială simplă. Și poate o fustă. Sau ia uite la pantalonii ăia. Mi‑ar sta fantastic cu ei, dacă aș avea pantofii potriviți... Mă plimb fără grabă de jur împrejur fiecărui etaj, făcându‑mi însemnări mentale despre fiecare haină, apoi cobor iar la parter și încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dacă aș avea pantofii potriviți... Mă plimb fără grabă de jur împrejur fiecărui etaj, făcându‑mi însemnări mentale despre fiecare haină, apoi cobor iar la parter și încep să‑mi adun toate variantele posibile. O jachetă Calvin Klein... și o fustă... — Scuzați‑mă... O voce mă întrerupe tocmai când iau o bluză fără mâneci și mă întorc mirată. O femeie în costum negru cu pantalon îmi zâmbește. Aveți cumva nevoie de o mână de ajutor? O, mulțumesc! zic. Dacă ați putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
interesante aici... Își lovește dinții ușor cu pixul. Mă gândesc... că avem o jachetă cambrată foarte drăguță de la Moschino, cu trandafiri pe guler... — O știu! zic încântată. Și eu mă gândeam la ea! — Pe care s‑o combinăm cu... o fustă nouă din colecția Barney’s... — Cea neagră? spun. Cu nasturi până aici? Da, și eu m‑am gândit la ea, dar e un pic cam scurtă. Mă gândeam la cea până la genunchi. Știți, aia cu panglică în jurul tivului... — Vedem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cireașa. — Așaaa! Erin s‑a întors în cabină, trăgând după ea un stativ pe rotile plin cu haine. Îmi plimb privirea rapid peste ele și remarc destul de multe dintre lucrurile pe care mi le alesesem și eu. Dar unde‑i fusta până la genunchi? Și costumul ăla incredibil de culoarea vinetei, cu pantaloni și cu guler de catifea? — Deci, puteți proba jacheta... și fusta... Iau hainele de la ea și mă uit neîncrezătoare la fustă. Știu sigur că o să‑mi fie scurtă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
peste ele și remarc destul de multe dintre lucrurile pe care mi le alesesem și eu. Dar unde‑i fusta până la genunchi? Și costumul ăla incredibil de culoarea vinetei, cu pantaloni și cu guler de catifea? — Deci, puteți proba jacheta... și fusta... Iau hainele de la ea și mă uit neîncrezătoare la fustă. Știu sigur că o să‑mi fie scurtă. Dar, în fine, ea e experta... Mă schimb repede în fustă și jachetă, apoi vin și mă așez în fața oglinzii, lângă Erin. — Jacheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mi le alesesem și eu. Dar unde‑i fusta până la genunchi? Și costumul ăla incredibil de culoarea vinetei, cu pantaloni și cu guler de catifea? — Deci, puteți proba jacheta... și fusta... Iau hainele de la ea și mă uit neîncrezătoare la fustă. Știu sigur că o să‑mi fie scurtă. Dar, în fine, ea e experta... Mă schimb repede în fustă și jachetă, apoi vin și mă așez în fața oglinzii, lângă Erin. — Jacheta e senzațională! zic. Și‑mi vine la fix. Mor după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu pantaloni și cu guler de catifea? — Deci, puteți proba jacheta... și fusta... Iau hainele de la ea și mă uit neîncrezătoare la fustă. Știu sigur că o să‑mi fie scurtă. Dar, în fine, ea e experta... Mă schimb repede în fustă și jachetă, apoi vin și mă așez în fața oglinzii, lângă Erin. — Jacheta e senzațională! zic. Și‑mi vine la fix. Mor după croiala asta. Nu vreau să zic nimic de fustă. Nu vreau s‑o jignesc, dar îmi stă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în fine, ea e experta... Mă schimb repede în fustă și jachetă, apoi vin și mă așez în fața oglinzii, lângă Erin. — Jacheta e senzațională! zic. Și‑mi vine la fix. Mor după croiala asta. Nu vreau să zic nimic de fustă. Nu vreau s‑o jignesc, dar îmi stă ca naiba. Haideți să vedem, spune Erin. Stă cu capul înclinat ușor într‑o parte și mijește ochii la reflexia mea din oglindă. Mă gândesc că, totuși, parcă ar arăta mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
s‑o jignesc, dar îmi stă ca naiba. Haideți să vedem, spune Erin. Stă cu capul înclinat ușor într‑o parte și mijește ochii la reflexia mea din oglindă. Mă gândesc că, totuși, parcă ar arăta mai bine cu o fustă până la genunchi. — Ca cea despre care v‑am spus! zic ușurată. E la etajul șapte, chiar lângă... — Se poate, spune cu un surâs. Dar mă gândesc și la alte variante... — Sau cea de la Dolce & Gabanna, de la etajul trei, adaug. M
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de la DKNY. — DNKY? zice Erin, încrețindu‑și fruntea. Nu cred că... — Sunt noi, îi spun. Cred că au venit ieri. Sunt atât de drăguțe. Ar trebui să le vedeți! Mă întorc și mă uit atent la îmbrăcămintea ei. Știți ceva? Fusta mov de la DKNY ar arăta foarte bine cu bluza pe gât pe care o aveți. Și ați putea să le combinați cu cizmele alea noi de la Stephane Kélian, cu toc ascuțit. Le știți? Le știu, spune Erin încordată. Cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ascuțit. Le știți? Le știu, spune Erin încordată. Cele din piele de crocodil și cele din antilopă. Mă uit la ea surprinsă. — Nu, nu acelea. Cele noi. Cu cusătură la spate. Sunt demențiale! De fapt, ar merge foarte bine cu fusta până la genunchi... — Mulțumesc, zice Erin tăioasă. Am să țin minte. Pe bune. Ce‑i așa stresată? Îi vând doar niște ponturi. Credeam că o să fie încântată că magazinul ei mă interesează atât de tare! Deși, sinceră să fiu, nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cunoască prea bine. Bună ziua! aud o voce de după ușă și femeia cu ochelari de baga se reazemă de tocul ușii, privindu‑mă cu interes. E vreo problemă? Nu, mulțumesc! zic, radioasă. — Deci, spune femeia, uitându‑se la Erin. O să aduci fusta până la genunchi pentru clienta noastră. Da? — Da, zice Erin zâmbind ușor forțat. Mă duc să o aduc. Dispare și nu rezist să nu ies să mă uit la stativ, să văd ce haine mi‑a mai adus. Femeia cu ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cumpărat. Știu că m‑am dus să‑mi cumpăr un singur rând de haine pentru testul video. Dar, până la urmă... Bine, cred că am cam... exagerat un pic. Așa că lista mea finală de cumpărături sună astfel: 1.Jachetă Moschino 2.Fustă Barney’s până la genunchi 3.Lenjerie Calvin Klein 4.O pereche de ciorapi noi și... 5.Rochie de cocktail Vera Wang OK, bine. Dar... înainte să spuneți ceva, știu că nu era cazul să cumpăr o rochie de cocktail. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și facă mâine nevoile un milion de câini. Din nu știu ce motiv, mă face să râd de fiecare dată când îl aud. Așa că rămân aici, pe jumătate plângând, pe jumătate râzând și las să se adune o baltoacă la lacrimi pe fusta mea, fără măcar să mă obosesc s‑o șterg. O, Doamne, vreau acasă. Stau vreme îndelungată pe podea, legănându‑mă înainte și înapoi și lăsându‑mi gândurile să mi se rotească în minte. Revăd mereu totul în minte, iar și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că arma cea mai de preț la negociere este propria ta înfățișare; așa că trebuie să‑mi aleg cu mare grijă vestimentația cu care să mă prezint la John Gavin. Ne ducem direct la șifonierul meu și, până la urmă, alegem o fustă simplă neagră și o jachețică gri, care, după părerea mea țipă „frugală, sobră și de încredere“. După care trebuie să își aleagă și ea costumația de „prietenă rațională și de nădejde“ (pantaloni bleumarin și cămașă albă). Și suntem aproape gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care am aruncat din chestii, m‑au sunat cei de la Hadleys cu o ofertă. Hai, Bex. Un pic de debarasare o să‑ți facă foarte bine. Deschide șifonierul și începe să‑mi caute prin haine. — Uite la asta, zice, scoțând o fustă albastră de antilopă, cu franjuri. Când ai purtat‑o ultima oară? — De curând, spun, cu degetele încrucișate la spate. Am cumpărat fusta asta de la o tarabă de pe Portobello Road, fără s‑o probez și, când am ajuns acasă, era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
facă foarte bine. Deschide șifonierul și începe să‑mi caute prin haine. — Uite la asta, zice, scoțând o fustă albastră de antilopă, cu franjuri. Când ai purtat‑o ultima oară? — De curând, spun, cu degetele încrucișate la spate. Am cumpărat fusta asta de la o tarabă de pe Portobello Road, fără s‑o probez și, când am ajuns acasă, era prea mică. Dar nu se știe niciodată, poate la un moment dat am să slăbesc o tonă. — Și astea... și astea... Se încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a plesnit și din ea au început să sară pulovere, și asta le‑a împins afară și pe celelate. Apoi s‑a mai spart încă una, și încă una. Plouă cu haine. Suze e complet acoperită de bluze mulate. O fustă cu paiete aterizează pe abajur. Un sutien zboară prin cameră și lovește fereastra. Suze țipă și râde în același timp, iar eu îmi deschid disperată brațele, zbierând „stop! stop!“, ca regele Canute. Și, o, nu! O, nu! Vă rog, opriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ce mai, a devenit francez! Lionel aruncă punga cu resturile de cărămizi la ghenă. Închide ușa de la ghenă și se întoarce spre lift. În raza privirii îi apar două picioare de femeie. Ridicându-și încetișor privirea, vede mai întâi o fustă de piele demodată, o curea subțire și puțin roasă, un bichon frisé care obturează o pereche de sâni la limita observabilității, o pereche de ochelari de vedere severi și, în cele din urmă, pe Liliane, posesoarea picioarelor, fustei, curelei, cățelușului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întâi o fustă de piele demodată, o curea subțire și puțin roasă, un bichon frisé care obturează o pereche de sâni la limita observabilității, o pereche de ochelari de vedere severi și, în cele din urmă, pe Liliane, posesoarea picioarelor, fustei, curelei, cățelușului, sânilor și ochelarilor. Liliane e vecina de palier a lui Lionel. În cei cinci ani de când sunt vecini, au schimbat între ei câteva sute de „bună ziua“, câteva zeci de „bună seara“ și, la sfârșitul fiecăreia din aceste conversații
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]