16,377 matches
-
Road arăta neîngrijită și dărăpănată. Mi-am parcat mașina pe un covor de frunze putrezite și am zăbovit puțin în fața casei, aducându-mi aminte cum am văzut-o cu câteva săptămâni înainte, muzică și lumini și voci revărsându-se pe geam, bătrână și senilă, dar totuși foarte vie. Acum părea o țintă pentru squat-eri. Spiritul comunității se dusese de râpă. în fața ușii era o ladă galbenă din plastic plină cu sticle de bere. Pisica stătea pe ea, mieunând patetic. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Traficul era îngrozitor și când am ajuns la Randolph Terrace strada era plină ochi de mașini parcate. Când am trecut pe lângă numărul paisprezece, căutând un loc de parcare, m-am uitat în sus și l-am văzut pe Walter la geam. Se sprijinea de geam, cu mâinile atârnând pe lângă corp, cu fața distorsionată de spaimă. Credeam că se uită după mine și am frânat, intenționând să deschid fereastra și să îi fac cu mâna. Dar nu îmi mai rămăsese nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
când am ajuns la Randolph Terrace strada era plină ochi de mașini parcate. Când am trecut pe lângă numărul paisprezece, căutând un loc de parcare, m-am uitat în sus și l-am văzut pe Walter la geam. Se sprijinea de geam, cu mâinile atârnând pe lângă corp, cu fața distorsionată de spaimă. Credeam că se uită după mine și am frânat, intenționând să deschid fereastra și să îi fac cu mâna. Dar nu îmi mai rămăsese nimic de făcut, nimic ca să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nimic de făcut, nimic ca să îl pot salva. A durat practic două secunde, poate mai puțin, dar am avut senzația că totul a rulat cu încetinitorul. A părut cel mai ușor lucru din lume, ca și cum doar s-a sprijinit de geam până când a trecut prin el pe partea cealaltă. Mai întâi cu capul, spărgând geamul de parcă ar fi fost o fereastră artificială, pentru cascadorii, o foiță subțire, apoi a urmat restul corpului. Am auzit sunetul întâi, cum crapă, cum se sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai puțin, dar am avut senzația că totul a rulat cu încetinitorul. A părut cel mai ușor lucru din lume, ca și cum doar s-a sprijinit de geam până când a trecut prin el pe partea cealaltă. Mai întâi cu capul, spărgând geamul de parcă ar fi fost o fereastră artificială, pentru cascadorii, o foiță subțire, apoi a urmat restul corpului. Am auzit sunetul întâi, cum crapă, cum se sparge, dar părea cu totul deconectat de realitate. Apoi întreg corpul s-a aruncat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cascadorii, o foiță subțire, apoi a urmat restul corpului. Am auzit sunetul întâi, cum crapă, cum se sparge, dar părea cu totul deconectat de realitate. Apoi întreg corpul s-a aruncat în aer, direct de la etajul al treilea, bucăți de geam curgând în jurul lui ca niște bucăți de gheață spartă, strălucind când prindeau lumina lămpilor de pe stradă. A căzut în fața casei ca un manechin împăiat într-o acrobație pentru film. Timp de câteva secunde m-am îndoit că ar fi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că ar fi el. Părea să fie o glumă, mâinile și picioarele rășchirate în aer, corpul greu ca plumbul, nici urmă de luptă împotriva inevitabilului. Zgomotul pe care l-a făcut când a atins pâmântul era nimic în comparație cu cel al geamului spart. A fost un sunet înfundat și nenatural. Câteva bucăți de geam fuseseră mai încete decât el. Căzuseră deasupra cadavrului ca o explozie de confetti, scoțând câte un clinchet când atingeau pământul. Ajunsesem prea târziu. Am rămas în mașină, paralizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rășchirate în aer, corpul greu ca plumbul, nici urmă de luptă împotriva inevitabilului. Zgomotul pe care l-a făcut când a atins pâmântul era nimic în comparație cu cel al geamului spart. A fost un sunet înfundat și nenatural. Câteva bucăți de geam fuseseră mai încete decât el. Căzuseră deasupra cadavrului ca o explozie de confetti, scoțând câte un clinchet când atingeau pământul. Ajunsesem prea târziu. Am rămas în mașină, paralizată, fără să îmi vină să cred, cu piciorul încă pe pedala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a sinucis. în fața mea era un taburet din brocart, cu picioare aurite și bondoace. Mi-am proptit cizmele pe el și m-am aplecat spre ea. — Deci nu erai cu el în apartament? Nu, mergeam către casa lui. Am auzit geamul spart și l-am văzut cum a zburat... A făcut o pauză. Puteam să jur că o face intenționat. M-am întors imediat și am început să merg pe drumul pe care venisem. Am chemat aproape imediat un taxi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am spus, și dintr-o coincidență, la fel și soția ta. E bine că avem ceva în comun. — Ce înseamnă asta? S-a întors imediat către Catherine. Ce s-a întâmplat? Ce căutai tu acolo? —Walter s-a aruncat pe geam, a spus cu grijă. M-a sunat să vin să-l văd. Nu am apucat să ajung. Eram în stradă. — Și domnișoara Jones unde era? Amândoi s-au uitat la mine. Clifford, ca un avocat care acuză; Catherine cu nedumerire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Hammond pe canapeaua ei de brocart, în halatul de mătase și pijamaua ei cu luciu întunecat. Nimic nu se schimbase. Știam că mințise. 19tc "19" Apoi, într-un final a venit dimineața, iar visele cu Walter care tot cădea de la geam, care se repetau ca o placă stricată, au dispărut în întuneric. Mi-am deschis ochii în lumina clară a dimineții. Nat era ghemuit în spatele meu, dar dormea atât de adânc încât m-am desprins din brațele lui și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acolo, doamnă Archer. L-am văzut căzând. A căzut direct în fața clădirii, ca un sac de cartofi - nu a îmbrâncit aerul și nici nu a dat din mâini ca să se salveze. Cred că era deja mort când a zburat prin geam. Cineva probabil îi rupsese deja gâtul și l-a împins pe geam, făcând ca totul să pară un accident. Ca și moartea lui Lee Jackson. Și aceea a părut un accident, nu? Laura Archer s-a făcut albă ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ca un sac de cartofi - nu a îmbrâncit aerul și nici nu a dat din mâini ca să se salveze. Cred că era deja mort când a zburat prin geam. Cineva probabil îi rupsese deja gâtul și l-a împins pe geam, făcând ca totul să pară un accident. Ca și moartea lui Lee Jackson. Și aceea a părut un accident, nu? Laura Archer s-a făcut albă ca și cămașa. Mâna care ținea țigara a început să-i tremure. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ferăstruică a cuptorului când cadavrul era ars. Mama a refuzat și datoria mi-a revenit mie. Am văzut cum corpul a fost aruncat în foc. Lințoliul s-a desfăcut, se putea spune că mortul înviase în mijlocul flăcărilor - apropiindu-se de geamul mic cu ochii holbați de groază. Uneori cădea ca să se ridice brusc, ca și cum ar fi vrut să ceară iertare. Apoi a început că danseze, semănând cu un curcan cu spatele explodat într-un evantai roșu. Când focul a devenit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
până la butonul soneriei familiei Fischer. Dudu dorea s-o vadă pe Nina. Încercase de mai multe ori fără succes, dar se încăpățânase, așteptând mereu un miracol. Și iată, se pot întâmpla chiar minuni în această lume cenușie a nordului! Prin geamul aburit al porții, Dudu o zări chiar pe Nina coborând scările sprintenă, poate pentru că nu-i plăcea liftul vechi. Era puțin cam palidă și între sprâncene îi apăruse acea cută plină de farmec, dezvăluind o neliniște din adânc. Portarul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
singurătății. M-am sprijinit de uși, blestemând Creația. Într-un colț am zărit-o, prăfuită, pe bătrâna mea Jackson Randy Rhoads, la care am însăilat mai mult în scârbă vreo trei note. Și fără să vreau m-am uitat pe geam. L-am văzut pe Bogdan pe trotuarul de vis-à-vis țintuind cu privirea o gagică superbă. I-am văzut pula sculându-i-se și apoi, ca prin vis, pentru că iar amețisem, pe el cu pula sculată îndreptându-se spre ea. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
simplu mă doare, atât de mult mă enervează prezența și culoarea lui. Mobila lui Pinocchio, adusă de însuși Zappa, mă scoate din minți. Cred că am să dezlipesc încăperea, ca pe un colant indezirabil, și am s-o arunc pe geam, cu mine înăuntrul ei, făcând în felul acesta două lucruri demne de toată lauda: primul - să scutesc în sfârșit omenirea de prezența mea cretină și cel de-al doilea - să creez primul vacuum, pe care să fiu convins că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nepermis de mult. Să se arunce din goana ambulanței direct în stradă, sperând că vreo mașină va avea bunăvoința de a-i lua viața, fie și întâmplător? N-ar fi ajuns la ușă, la cât de slăbit era. Să spargă geamul, apoi să aleagă cel mai mare dintre cioburi pentru a și-l introduce în aortă, oricare ar fi fost această venă? Prea nefericită moarte și deosebit de nedemnă pentru un om cu un destin asemeni celui pe care îl avusese el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
al planetei Pământ. Ne vine să credem sau nu, dar, da, iată, bănuielile noastre se adeveresc, este vorba despre același băiat răsfățat toată copilăria cu prăjiturele. Destinul său s-a împlinit însă aproape în totalitate, iar acum privește mândru pe geam, din înălțimi, la minunatul tărâm de aburi pe care îl conduce: Ionescu Land. Deodată, din partea opusă celei în care ne aflăm, se aude un zgomot ciudat, ceva ca un piuit însoțit de un strănut de pisică și un icnet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
moment. Vă conduc? În scurt timp, cei doi se depărtară, ieșind pe o ușă. Exact în acea clipă, una dintre secretarele aflate în încăpere observă că se făcuse întuneric, mult prea întuneric pentru ora respectivă a zilei. Întoarse capul spre geam pentru a vedea ce se întâmplă. Nu mai apucă să înțeleagă însă despre ce era vorba. Asteroidul care intrase pe orbita Terrei în urmă cu câteva minute, ca pentru a sublinia accidentalitatea existenței, era mult prea mare pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de Reparat Garnituri de Tren, stimabilul domn Michael Berzelius Clossettino, răsuci de nouă ori cheia în broasca ușii biroului său, după care intră, precaut. Adulmeca ceva ce nu-i dădea liniște, deși aerul proaspăt ce îi intra în birou prin geamul larg deschis nu putea decât să-l bucure. Altceva îl deranja. Craniul său pleșuv părea liniștit, într-adevăr, dar nu era deloc. Îndărătul lui, unde puteau foarte bine zbura Robert și ai săi, căci cu nimic diferită de nemărginirea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de care avea nevoie pentru a-și îndeplini planul. Lucrurile trebuiau făcute cu hotărâre, exact așa cum făcuse și ea renunțând la el. Calm, hotărât până la nebunie, apăsă în sfârșit trăgaciul, zguduind clădirea cu un zgomot infernal. Glonțul ieși însă pe geam, lovind o cutie de conserve aflată pe un acoperiș, clipă în care omul nostru se ridică și ieși. Speranța izbândise, ca întotdeauna. Sau poate pur și simplu zeița Kaly veghea asupra omului nostru, cu dragostea ei totală, plină de mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
intra. Încăperea avea, din câte puteam să-mi dau seama, o înălțime de aproximativ opt metri și o suprafață de, să zicem, tot cu aproximație, o sută de metri pătrați. Perdele masive și mov, pline de praf, aproape că acopereau geamurile la care mă tot holbasem în vreme ce încă mai șovăiam în fața clădirii, astfel că foarte puțin din lumina naturală putea pătrunde în interior. Un candelabru asemănător celui din încăperea precedentă, numai că aprins, era motivul pentru care acești oameni se prelingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fi fost îndeajuns de uluiți, pe măsură ce tocmai rostea ultimele cuvinte, Giordano se răsuci fulgerător, năpustindu-se cu o viteză incredibilă exact în direcția opusă. Trecu peste masă, apoi peste John Euripide, călcându-l pe cap, după care se aruncă prin geam, prăbușindu-se într-o mare de cioburi și bucăți ascuțite de lemn din ramele ferestrelor. Zgomotul de sticlă spartă era asurzitor și dură mai bine de un minut, atât de violent fusese impactul. Uriașele perdele mov, acum sfâșiate, se încolăciseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
totul și cu totul străin de lumea aceasta. Ce poate fi, pentru Dumnezeu, de ce nu pot muri liniștit? Pentru că iată, o lucire colosală și absolut nefirească, a cărei strălucire pare să întreacă până și cei mai falnici sori, pătrunde prin geamul murdar al camerei acesteia, umplând genunea salonului în care mă aflu cu aurul luminii, deranjându-mă astfel cumplit. O asemenea întâmplare surprinzătoare nici că-mi puteam imagina, ba chiar mă face să cred încă o dată că am fost predestinat evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]