4,049 matches
-
a doua. La fel s-a întîmplat și în campania prezidențială din 1960, cînd s-a generalizat practica sondajelor. În Franța, introducerea tehnicilor este puțin întîrziată. Importul marketingului politic este cunoscut 33 din 1965, cu ocazia alegerilor prezidențiale, dar fără ca generalizarea acestuia să fie cu neputință de stăvilit. Dacă practica sondajelor în acest sector a fost bine stabilită, iar industria ei prospera, publicitatea politică a fost limitată, întrucît i-au fost micșorate condițiile de aplicare practică prin adoptarea unui nou cadru
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
legături coerente de cooperare, fie prin operațiuni punctuale, prin pseudoevenimente (Boorstin) care vor atrage acoperirea mediatică prin caracterul lor spectacular, fie răspîndind "mici fraze" care își vor face auzită vocea prin intermediul undelor. Vedem deci că, prin diversificarea tehnicilor și prin generalizarea utilizării lor, reglementarea campaniilor electorale s-a dezvoltat în numeroase direcții precum sondajele, publicitatea și, mai ales, întrebuințarea mijloacelor audiovizuale. Metodele folosite în campaniile electorale au fost raționalizate în cadrul pregătirii și al transpunerii practice a strategiilor. Profesionalizarea consilierii în comunicare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
în loc să adoptăm puncte de vedere asupra ei, de a avea o intuiție, în loc să facem o analiză (...) aceasta este metafizica. Metafizica este, prin urmare. Știință care pretinde să depășească simbolurile. În aceste sens, metafizica nu are nimic în comun cu o generalizare a experienței și totuși poate fi definită drept experiență integrală [s.n.]. (...) Atribuim, prin urmare, metafizicii un obiect limitat, în principal, spiritul, si o metodă specială, înainte de toate, intuiția. (...) Metafizica nu este, deci superioară științei pozitive; ea nu vine după știință
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sarcini școlare, cum să identifice diferite modalități de rezolvare a problemelor pe care să le compare și evalueze, controlând apoi corectitudinea rezolvării și atestând succesul; metode de auto-management - au reprezentat o completare importantă a training-ului de auto educare, sprijinind generalizarea comportamentelor exersate În situații naturale; intervenții prin joc - au urmărit, În principal, dar nu exclusiv, creșterea intensității și a duratei jocului, știut fiind faptul că de cele mai multe ori copilul hiperactiv manifestă neliniște când se joacă, schimbând un joc cu altul
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2184]
-
mijloc. 1.2. Caracteristicile sociologiei Sociologia are trei caracteristici de bază. Prima, sociologia este considerată o știință, una din câteva moduri posibile de înțelegere a realității. Ea este o abordare generală care pune și răspunde la întrebări bazate pe observație, generalizare și interpretare. A doua, sociologia este o știință socială; ea folosește metodele științei pentru a studia comportamentul uman. A treia, sociologia, în cea mai mare parte a ei, se referă la comportamentul social într-o dimensiune relativ largă. Cu alte
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
toate celelalte mijloace menționate mai sus de înțelegere a comportamentului uman. Știința este o metodă de obținere a cunoștințelor obiective și sistematice prin observație empirică. Ea este un mod de cercetare a realității care constă dintr-un ciclu al observației, generalizării, explicației și predicției. Știința are câteva caracteristici care o distinge de sursele neștiințifice ale cunoașterii. În primul rând, știința este empirică, adică se bazează pe observație; astfel lucrurile pot fi văzute și măsurate. Cercetătorii trebuie să fie în măsură să
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
circumstanțe. Apoi trebuie să observăm unele feluri de comportament sau consecințele acestora, care vor arăta că teoria rezistă și putem să explicăm sau să facem o predicție. Scepticismul organizat. Fundamentul abordării discutate mai înainte un ciclu al cercetării conținând observația, generalizarea, explicația și predicția este împărtășit de toate științele, atât științele naturii ca fizica, chimia, astronomia și biologia cât și de științele sociale, ca psihologia și antropologia, care studiază comportamentul uman. De asemenea, anumite principii se aplică în toate științele; unul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
curentă poate indica acest lucru. 2. Rezultatele cercetării dintr-o localitate nu sunt neapărat valabile și în alta. De aceea, în general, cercetarea la scară națională este preferabilă față de studiile locale. Oricum, întotdeauna trebuie să se dea atenție folosirii și generalizării rezultatelor cercetărilor de la sau la un domeniu local particular. Tinerețea sociologiei. În comparația dintre științele sociale și științele naturii este de menționat că primele sunt relativ tinere. Termenul de sociologie a fost creat în urmă cu 150 de ani și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sociale Sociologia are în comun câteva lucruri importante cu celelalte științe sociale: folosirea metodei științifice, presupunerea că comportamentul uman are pattern-uri și regularități și, pe această bază, credința că acest comportament poate fi studiat și înțeles prin observație sistematică, generalizare și interpretare. Este cazul psihologiei, antropologiei, economiei și politologiei. Cu toate că aceste discipline sunt considerate discipline academice distincte, într-un anumit fel ele se suprapun considerabil. Multe domenii ale comportamentului uman sunt studiate de una sau mai multe discipline de științe
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a cercetării calitative și a celei cantitative. Cercetarea interpretativă ori investigația calitativă folosesc o abordare naturalistă care caută să înțeleagă fenomenul în contextul situațiilor specifice. Pozitivismul cu variantele sale sau investigația cantitativă folosesc metode experimentale și măsuri cantitative ca să testeze generalizarea ipotezelor. Fiecare din cele două abordări majore reprezintă o paradigmă de cercetare fundamental diferită și acțiunile cercetătorului sunt întemeiate pe asumpțiile de bază ale fiecăreia în parte. În timp ce cercetătorii cantitativiști caută determinarea cauzală, predicția și generalizarea descoperirilor, cercetătorii calitativiști vizează
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
măsuri cantitative ca să testeze generalizarea ipotezelor. Fiecare din cele două abordări majore reprezintă o paradigmă de cercetare fundamental diferită și acțiunile cercetătorului sunt întemeiate pe asumpțiile de bază ale fiecăreia în parte. În timp ce cercetătorii cantitativiști caută determinarea cauzală, predicția și generalizarea descoperirilor, cercetătorii calitativiști vizează descrierea fenomenului social, înțelegerea acestuia și extrapolarea rezultatelor la situații similare. De aici, se consideră că cercetarea calitativă conduce la tipuri diferite de cunoaștere decât cele proprii cercetării cantitative. În mod tradițional, științele sociale au luat
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sunt clasificate după frecvența și distribuția acestora. * Designul cercetării (eșantionarea, metodele și procedurile alese etc.) exclude influența cercetătorului cât mai mult posibil. Afirmațiile generale sunt făcute cât mai independent posibil de cazurile concrete studiate pentru ca ansamblul cercetării să conducă la generalizarea rezultatelor și la formularea legilor generale. În ultimele două-trei decenii, metodele cantitative au fost abordate din perspective critice variate, care au arătat limitele acestei abordări majore a socialului: scoaterea din contextul social a variabilelor studiate, eludarea procesualității fenomenului, ignorarea interpretării
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
uneia sau mai multor strategii de cercetare. Pe scurt, patru strategii majore de cercetare (inductivă, deductivă, retroductivă și abductivă) asigură în modalități diferite răspunsul la întrebările cercetării. Strategia de cercetare inductivă începe cu colectarea datelor și apoi procedează la derivarea generalizărilor folosind așa numita logică inductivă. Ținta este să determine natura regularităților sau rețelele regularităților din viața socială. Odată ce acestea sunt stabilite, pot fi utilizate pentru explicarea producerii evenimentelor specifice prin localizarea lor într-un pattern al regularităților determinate. Această strategie
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
mai pură, strategia cercetării abductive implică o postură joasă deoarece aceasta dezvoltă concepte tehnice și propoziții teoretice din relatările provenite din limbajul comun. Conceptele tehnice generate în acest fel sunt destinate să fie mult mai abstracte și mai capabile de generalizare decât este posibil cu conceptele comune. Grounded Theory, pe de altă parte, este mai mult un proces al cercetătorului care inventează și impune concepte datelor; acesta adoptă o postură înaltă. Variatele forme de codare folosite (deschisă, axială) sunt o cercetare
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Cantitativ formal Toate cele trei tipuri de interviu au avantaje și dezavantaje. Cercetătorul care folosește interviul structurat beneficiază de aceleași oportunități ca și cum ar utiliza chestionarul, adică instrumentul de cercetare va produce date cantitative care vor fi în măsură să facă generalizări. Desigur că el va obține o rată a răspunsurilor mai bună prin intervievarea respondenților decât prin autoadministrarea chestionarului de către aceștia, iar problema ambiguității va fi înlăturată prin intervenția lui oportună pe timpul desfășurării interviului. Datele provenite de la interviurile structurate, spre deosebire de cele
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
reale care pot conduce la noi descoperiri. Colectarea acestor date cere o bună abilitate și poate produce informații deosebite. Oricum, datorită naturii informale a interviurilor nestructurate, trebuie să luăm în considerare dacă intervievatorul a influențat respondentul fie conștient fie inconștient. Generalizări nu pot fi făcute de la informațiile colectate prin interviul nestructurat, lucru ce explică de ce unii cercetători optează pentru interviuri semistructurate, care combină atât întrebări cantitative cât și calitative de colectare a datelor, permițând astfel unele generalizări dar și obținerea unor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
fie conștient fie inconștient. Generalizări nu pot fi făcute de la informațiile colectate prin interviul nestructurat, lucru ce explică de ce unii cercetători optează pentru interviuri semistructurate, care combină atât întrebări cantitative cât și calitative de colectare a datelor, permițând astfel unele generalizări dar și obținerea unor informații detaliate. Modul cel mai tipic de realizare al unui interviu este cel individual, prin contact direct, "față în față". Interviul poate avea loc și telefonic, prin scrisori sau prin autoadministrarea întrebărilor, dar evident se sacrifică
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a deciziilor, încurajarea gândirii și soluțiilor creative. Cele două stiluri de conducere care se realizează în grupuri, organizații și instituții se află în strânsă legătură cu natura sistemului social. Prin acesta caracterul democratic sau autocratic al unui regim politic stimulează generalizarea stilului corespunzător de conducere în toate instituțiile statale, în celelalte instituții sociale și chiar în întreprinderile economice din țara dată. (Andrei Roth, 1986, p. 209) Este lesne de concluzionat că pentru fostele state comuniste stilul de conducere generalizat era cel
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
discuta, ce-i drept, asemenea vederi, dar întotdeauna doar pentru a arăta că ele se sprijină pe neînțelegeri, că sunt cu totul altfel decât simple, că întotdeauna există alte cazuri, exemple sau puncte de vedere care nimicesc din nou toate generalizările filozofice deja dobândite. Ne instruia astfel în maniera scepticului clasic; va trebui să ne eliberăm de orice generalizări, să încercăm să fim onești și să dăm socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că sunt cu totul altfel decât simple, că întotdeauna există alte cazuri, exemple sau puncte de vedere care nimicesc din nou toate generalizările filozofice deja dobândite. Ne instruia astfel în maniera scepticului clasic; va trebui să ne eliberăm de orice generalizări, să încercăm să fim onești și să dăm socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere, atât afirmarea, cât și negarea unei poziții filozofice sunt, în egală măsură, condamnate eșecului.“ Toulmin adăuga: „El nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
permanentă suferință.“116 Wittgenstein mai credea că dacă nu este bine înțeles asta e urmarea faptului că modul lui de a gândi nu este în spiritul timpului. Un spirit dominat, în mod nefericit după părerea lui, de acel prestigiu al generalizărilor și al gândirii teoretice pe care îl consacraseră realizările științei. În vara anului 1947, Wittgenstein l-a înștiințat pe vicecancelarul Universității că a decis să și părăsească înainte de termen catedra. A fost o decizie nu ușor de luat și deoarece
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pretinde o responsabilizare a trăirilor sufletești, fapt care echivalează cu o apropiere a lor de valorile de „adevăr”, de „bine” și de „frumos”. Recunoștință - nerecunoștință, ingratitudine „Totdeauna cel care a fost salvat e nerecunoscător din fire.” (Menander) Credem totuși că generalizarea este forțată, deși se poate observa că este destul de cuprinzătoare categoria celor care, din orgoliu, nu recunosc binele care li s-a făcut, simțindu-se parcă rușinați că acest bine i-a făcut să fie Îndatorați față de alții. Nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
țin să afle pentru care afacere «foarte serioasă» a venit În capitală munteanul lor” (I.L. Caragiale). În lucrările de lingvistică, se obișnuiește ca sensul unui cuvânt să se dea Între ghilimele: Unele neologisme intrate În limba română nu au șansa generalizării: a acușa („a naște”) sau a badina („a glumi”). Nouă ni se pare mai sugestivă varianta: a acușa („a naște”). Se Întâmplă uneori ca În interiorul unui citat să apară un alt citat. Recomandarea este ca, În asemenea cazuri, să se
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
al autorilor, nu s-a făcut inversarea nume + prenume: Félix Gaffiot, Dictionnaire latin-français. Nouvelle edition revue et augmenté sous la direction de Pierre Fobert, Hachette-Livre, Paris, 2000. Ion Iscrulescu, Gheorghe Ispășoiu, Vasile Petrescu, Sistemul internațional de unități de măsură (SI). Generalizarea aplicării sale, Editura Tehnică, București, 1970. 5. Cuvântul editură nu a fost generalizat, folosindu-se doar acolo unde exista mențiunea ca atare pe foaia de titlu: Univers Enciclopedic, Humanitas, Cartier, Meteor Press, Logos, dar Editura Universității din București, Editura Enciclopedică
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
se exprima și de a fi încredințat că partea opusă îl va asculta integral. În această etapă, mediatorul poate interveni, poate pune întrebări pentru clarificări, repetă el însuși, îi roagă pe participanți să repete anumite idei/păreri. El formulează unele generalizări. Mediatorul îndeamnă părțile și le ajută să înțeleagă și să aprecieze poziția celeilalte persoane aflată în conflict. d. Medierea sub formă de dialog. După ce s-a produs o corecție necesară a relațiilor lor reciproce și au fost defășurate tablourile subiective
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]