3,763 matches
-
Mai ales, însă, ea cuprindea cîteva cuvinte tari la adresa lui Titu Maiorescu...". Supărat pe idolul său pentru că "putea fi uneori teribil de violent, în corespondență, ca și verbal", Șerban cel Rău îi împrumută vocabularul, numindu-l fire de oriental indolent și genial măscărici, descoperindu-i și alte tare: prin temperamentul său antipoetic, n-a înțeles nimic din spiritul nou al simbolismului, cu eclipse surprinzătoare în acele rare momente de paroxism negativist, cînd nici un om și nici un lucru nu-i mai satisfăceau exigențele
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și o repetă în contexte care îi marchează și mai mult grosolănia: după ce în textul poeziei Excelsior ce îi este dedicată, se introduce deviza "Nihil sine Hasdeo", Cargiale se intreabă retoric și ipocrit "în ce parte să fie mai tare genialul autor: în istorie sau în limbă" pentru ca în Olga și spiriduș tema să fie dezvoltată chiar si pe înțelesul școlarilor lui Marius Chicoș Rostogan: după ce decade din postura de filosoful Blagomirea, "bătrînul și neobositul limbist" devine un hîtru unchiaș care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ar putea aprecia că în opera celor doi Caragiale, nomen devine cognomen, supranume aflat într-o indestructibilă relație cu purtătorul său, așa cum în mediul popular-folcloric se întîmplă cu porecla ce reușește să redea chintesența ființei așa cum o receptează colectivitatea. Pentru genialul dramaturg, "un tic, un nume potrivit sau un gest valorează mai mult decît o pagină întreagă de descrieri" (mărturisire către fiica sa, Ecaterina) iar în legătură cu propriul său dicționar de nume îl încredința pe Horia Petra Petrescu: "Vezi, de aici îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lui Ștefan a Petrei (sintagmă denomitativă cu valoare de biografie și încadrare în neam și spiță), Goe apare ca un nume suspendat, D-l în chestie neavînd un model patern, biet Hamlet în pantaloni scurți într-o lume a femeilor; genial este intuită și funcția numelui Mitică indicînd lipsa de individualitate și manifestînd parcă tendința de a deveni substantiv comun; soțul care profită senin de expedițiile erotice lucrative ale consoartei (Mici economii) este Iancu Verigopolu, substantivul verigaș fiind sinonim cu proxenet
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
care își recita știrile în ritmul bătăilor de tobă... Smărăndița (Roman modern) parodie după o proză a lui Delavrancea, pune în enumerare numele a șapte vaci, fiecare născută în altă zi a săptămînii: Lunaia, Mărtica, Miorcana, Joiana, Vinerica, Sîmbotica, Dumana. Genial manevrează Caragiale numele proprii derivate de la cele comune prin cel mai fecund sufix românesc escu, inclusiv pentru a înfățișa un fenomen social specific epocii: pătrunderea în viața socială și politică a unor descendenți de diaconi și preoți, favorizați si de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
proprii ciudățenii scatologice precum Bravul Cufurenko și Măcufurescu. Se află în acest celebru repertoriu un inventar onomastic impresionant pe care autorul a avut intuiția să-l păstreze în rezervă și care ar putea demonstra că, chiar în cazul unui autor genial, o calitate exagerată peste măsură produce în chip necesar și rebuturi; iată cîteva: Bălăbănescu, Broscovski, Bojoc, Catrafusea, Cotonog, Drâmboteanu, Tarquinius Frișcă, Cicerone Mazăre, Horațiu Fleașcă, Vică Poponaciu, Tănase Teleleu Atanasiu, Găinață, Haihuiu, Lulete Măcufurescu, Miștoc, Paparudi, Tulumbache, Flecărescu, Palavrescu, Hapurian
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
alt Caragiale, grav și profetic" cel din articole, note și însemnări, ceea ce i-a grăbit pe unii comentatori să-l promoveze ca... futurolog. Vremea noastră, a celor care am fost strămutați într-un alt secol și mileniu a fost intuită genial în dimensiunea ei înfricoșătoare și paralizantă. Noi am început cu veselie și sfîrșim cu mîhnire" mărturisea Caragiale despre propria sa generație, profețind apoi cu adîncă amărăciune despre a noastră: Nebunie va fi odinioară starea normală a minții omenești. Planeta noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
caracterizat cele mai multe lucrări, ci o monotonă, morocănoasă mediocritate. Un stil școlăresc, cu stîngăcii de topică specifice unor oameni care n-au obișnuința scrisului. O scleroză intelectuală adîncă. Deși îl trec în "galeria marilor clasici" alături de "Luceafărul poeziei românești" și de "genialul povestitor din Humulești", profesorii ce doresc eternizarea pe post nu cunosc, de fapt, opera lui Caragiale. Și-atunci, ce le predau ei elevilor? E simplu: îi fac să treacă pe lîngă frumusețea literaturii, ca niște orbi ce călăuzesc alți orbi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
trăim mult și bine? în lumea lui Caragiale, la Mateiu limitîndu-ne doar a visa. Că slova mateină ar fi avut parte de cea mai neatentă lectură (O. Cotruș) mi se pare imposibil de dovedit din moment ce, chiar de la debutul poetic, un genial artist al cuvîntului și un mare critic (I. L. Caragiale și G. Ibrăileanu) au susținut publicarea sonetelor în care Panait Cerna, el însuși poet, intuia valori străbătătoare ale timpului: "Băiatul dumitale e un talent remarcabil [...]. Trecutul nostru tot înviat în cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
să o faceți. Veți fi pregătiți și capabil să vă motivați oamenii pentru a da ce au mai bun. Veți avea starea de spirit necesară, instrumentele potrivite și veți putea exersa tehnicile eficiente oferite de această adevărată comoară de idei geniale. Jerry a transmis la mii de oameni sfaturile sale, entuziaste, autentice și inspirate despre cum să-i motivezi pe ceilalți - iar acum este rândul dumneavoastră! Citiți cartea și priviți cum visele dumneavoastră devin realitate. Mulțumim, Jerry! Steve Hanes The Dale
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
să nu fragmentăm rândul; astfel, vom porni din mijlocul lui și ne vom folosi privirea periferică pentru a cuprinde cât mai mult din stânga și din dreapta. EXERCIȚIU Genialitatea Un text inspirat de Colin Turner Pregătiți cronometrul ! Start ! Toți copii se nasc geniali, spunea Albert Einstein. Fiecare dintre noi este capabil să atingă performanțe nebănuite în cel puțin un domeniu, iar ceea ce trebuie să facem este să ne descoperim prin intermediul studiului inteligențelor multiple, domeniul în care suntem “nativi” și care este direct proporțional
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2981]
-
ceea ce trebuie să facem este să ne descoperim prin intermediul studiului inteligențelor multiple, domeniul în care suntem “nativi” și care este direct proporțional cu cantitatea și calitatea modalității de a ne dezvolta creativitatea și de a stimula inteligența respectivă, vom deveni geniali. Cu cât stimulăm mai mult acea inteligență cu atât vom obține mai mult dar și reciproca este la fel de valabilă, dacă lași mintea - te lasă. Ea devine din ce în ce mai puțin performantă. De ce se întâmplă acest lucru? Există un proverb: cu cât știi
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2981]
-
mai nuanțată a personajelor, acestea nu mai sunt personaje-tip76 în sensul strict al termenului. Explicația rezidă în caracterul epocii, măi ambigua, cu valori mai confuze de sfârșit de secol. Zola îi reproșează lui Balzac caracterul hiperbolic, iar lui Stendhal caracterul genial al personajelor lor. În această ordine de idei, pertinenta ne pare observația Ninei Melic-Sarkisova că pozitivismul nu l-a împiedicat pe Zola să recunoască "excepționalitatea" [ p.66] că una dintre tendințele artei moderne, având în vedere potențialul sau constructiv, care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ca într-o înfruntare pe viață și pe moarte. Doamnele din înaltă societate a Parisului, setoase de putere, glorie și bani, sunt mânuitoare abile ale jocului de culise. Puținele victorii ale femeilor pariziene asupra ordinii prestabilite se obțin prin intrigi, geniale sau mediocre, care marchează destinul lor, dar și al altora. Studiul urmărește Pariziana ca personaj artistic, în stare să-și creeze un sistem de valori, un ansamblu de norme și o tipologie de roluri, care, pe masura ce s-au interiorizat, au
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fost doar frica de a relansa discuția? Cadrul noii discuții despre nazism și „soluția finală” evolua rapid în ultima parte a vieții lui Eliade, iar trecerea timpului nu făcea decât să crească exigențele justiției retroactive: după 1960, în special după geniala Hannah Arendt și cartea ei de răsunet, Eichmann in Jerusalem, conceptualizarea metafizică (Holocaustul ca rău radical sau ca expresie ultimă a banalității desăvârșite a răului tehnologico-birocratic, inevitabil în logica „proiectului Luminilor”, deci a modernității occidentale) și teologico-mistică (Shoah ca fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lor inamici (sau, pentru a folosi termenul comunist clasic, „gropari”). Ajuns în Statele Unite la jumătatea anilor ’50, Eliade a avut timp să-și construiască o nouă identitate: savantul puțin distrat, oarecum passé; omul afabil, chiar generos, poate ușor ridicol; esticul genial, care putea în fond avea unele bizarerii, chiar unele idei suspecte. Dosarul politic al lui Eliade rămâne deschis, încă mai așteaptă judecata dreaptă a posterității. Toate acestea fiind spuse, mă întorc la ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vii. Spre sfârșitul cărții, puțin înainte de a-l prefera lui „Grielescu” pe Céline (într-o oarecum enigmatică terminologie din baseball, obscură chiar pentru fanii americani ai acestui sport pe care i-am rugat să mă lămurească) - pe baza convingerii că genialul scriitor francez colaboraționist nu ar fi negat participarea sa la „soluția finală” -, „Chick”, vorbind cu „Rosamund”, îl pomenește pe „tânărul prieten al lui Grielescu care fusese omorât într-o cabină din toaleta bărbaților”. „Tânărul prieten” era Ioan Petru Culianu, asasinat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tânărul inteligent, dar cu origine socială modestă, Tom Ripley (jucat de Matt Damon), ajunge să-l ucidă pe băiatul de bani gata (jucat de Jude Law) pe care trebuia să-l convingă să revină în America din Italia; Ripley, impostor genial, asumă identitatea victimei sale, iar toată oribila poveste e însoțită de muzică: muzica ușoară și jazz-ul sunt legate de victimă, opera e asociată cu asasinul, pervers și prin transgresarea barierelor de „castă”. La cel mai înalt nivel al criticii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Michael Walzer 10. Dificultatea unei definiri apofatice a comunitarismului sporește și prin prezența altor critici anglo-saxone ale liberalismului nord-american mai radical, uneori acuzat de un fundamentalism al pieței, devenit un fel de sectă justițiară și mizantropă care se reclamă de la genialii Friedrich von Hayek și Ludwig von Mises, dar pare să nu observe că lumea s-a schimbat radical în ultimii 50-60 de ani și în consecință continuă să lupte cu adversarii părinților fondatori 11. O atare atitudine respinge pe mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
înainte de comunitarismul despre care vorbesc în secțiunea următoare) este cea a lui R. Plant, Community and Ideology, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1974. 5. Nu pot intra aici în detaliile tehnice ale gândirii lui Tönnies. Un studiu serios despre acest autor genial nu există încă în limba română, deși opera sa a fost populară la noi în perioada interbelică (Tönnies a fost și membru de onoare al Institutului Social Român). Din păcate, nici marii lui contemporani nu sunt mult mai bine cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
asemenea comemorări au fost sporadice în sfera publică germană și din nefericire au fost lăsate oarecum în grija nostalgicilor nazismului. Cea mai înaltă formă de integrare a meditațiilor despre tragediile ultimei conflagrații mondiale din unghi german se găsește în opera genialului W.G. Sebald (1944-2001), german el însuși, stabilit în Anglia (unde s-a și sinucis), care a scris în limba maternă câteva dintre cele mai sfâșietoare și mai izbutite cărți pe teme mergând de la distrugerea orașelor germane de către anglo-americani prin
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ideologică îndeobște conformistă adoptată în proză e privită existența și în teatrul lui P. Acțiunea dramei Passacaglia (1960) se petrece în august 1944. Doi militari germani pătrund în casa unui profesor de muzică, evreu, al cărui fiu adoptiv, Andrei, muzician genial, tocmai interpretează la pian Passacaglia lui Bach. Unul din oaspeții nedoriți, profesor de filosofie în viața civilă, e atât de impresionat încât, îmbrățișându-l pe Andrei, afirmă că, pentru el, războiul s-a sfârșit. Se schimbă însă brusc atunci când Andrei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Jung, Paul Ricoeur, Ernst Cassirer, Paul de Man, printre alții), iar la Eminescu autoarea găsește „afinități uimitoare” cu ontologia heideggeriană, prin simplul fapt că Heidegger „a interpretat întreaga filosofie a Incidentului”, iar Eminescu s-a plasat - prin formație și intuiție genială - „pe pozițiile centrale ale problematicii care agită spiritul omenirii”. De aceea, întregul discurs consacrat Luceafărului urmărește o fenomenologie a temelor eminesciene, în care fundamentală este cea a Ființei - sacrificând voluntar, în cazul acesta, frumusețea formală -, pentru a releva „latența mitică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
ele (cele două forme n.n.) constituie două boli distincte, având drept simptom comun glicozuria” (Lecons de Clinique Medicale, Ed. Delabaye, E Lecrosnier, Paris, 1883, pg 5¬16). Prin urmare abordarea științifică a diabetului începe cu Lancereaux în 1877, a cărui genială descoperire și încadrare taxonomică au străpuns timpurile, confirmarea lor fiind deplină astăzi, ceea ce orice internist cu pretenții academice ar trebui să știe. Și atunci o întrebare de bun simț, cum rămâne cu afirmația că „reperele bibliografice fac parte din moralitatea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
meditație pentru a avea revelații lămuritoare, ceea ce un psihiatru, care presupune automat și noțiuni elementare de psihologie umană, ar trebui să știe înainte de a credita o asemenea aberație, mai ales în cazul lui Banting care putea avea orice, numai idei geniale nu. De altfel evoluția sa ulterioară a demonstrat-o din plin, pentru că biografia sa nu mai conține nimic în plan științific. Numai că miracolul domnului Manu are niște fisuri greu de surmontat astăzi când adevărul se cunoaște. Cu toate acestea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]