KorAP: Find »[drukola/base=ger & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...142 143 144 ...167 >

4,151 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438

în lumea visului meu și mi-ai înlocuit absența cu poemele mele. Ce mai pot să fac în acestă minciună în care zidul dragostei e un secol de ardere? Goliciunea sensului e universul pustiu, iar sintagma veșniciei e umbrită de geruri. Despletită în lumea de timp, caut oasele dragostei prin putrefacția înnoptărilor unde am rămas în iubirea de tine. UN FEL DE A IUBI Timpul a trecut și a luat cu el multe iluzii în care mi vedeam înfrântă ființa si

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
spadasinului epuizat de amintiri, unde nici somnurile nu și-au dezvelit chipurile. Ele, erau ca niște regate de nopți prin sufletele nuntite în cuvintele cerului. Plecarea din atmosfera stăpânită a haosului, unde iubirea zăcea în adevăr, unde lacrimile îngropate de gerul flămând își duceau nemurirea de vieți pe drumurile fără întoarcere. Plecarea din țipătul sanctuar al omenirii, ce cu o nebunie de nori răvășiți mă împart pe mine în această chemare din urmă, unde nici un sărut nu ar putea să liniștească

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
de laș înapoi și îți dăruiesc toată iubirea de noapte, prin această idilă de secol înzăpezită pe visurile mele unde numai sufletul meu, știe de ce nu îngheț în toate spulberările ispitei. VÂNTUL SUBSTANȚELOR ALBE În sălbăticia aerului am parcurs distanțele gerului prin imposibila baricadă a visului. La capăt de vieți am sângerat în acea durere a hăului unde toate înnoptările au devenit clipe de trecere dintr-un tărâm în celălalt. Oricâtă putere de dragoste în grabnica privire a umbrei nu pot

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
cu dimensiunea unui sens paralizat la cele două distanțe. Una mirifică ce îmi dă, absolută putere de a rămâne o veșnică îndrăgostită de un CHIP desprins din CERUL DURERILOR ALBE, iar cealaltă îmi dă iluzia dezbrăcată pe o platformă de ger, unde lacrimile dorurilor sunt spume de voci răgușite în IPOSTAZE DE VREMI. Dar totul mi se pare sincer și parcă aud glasul din tăcerea ce ne desparte, parcă aud freamătul dragostei din acele clipe, unde nemărginirile ce-mi respiră trupul

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
sau nu ești; REALUL DIN NOAPTE, când iluziami doarme, și speranța îmi plânge prin brațele mele înfrigurate ale unui MAESTRU DE SOARE, și culorile universului ce uneori evadează din mine, spre miandre de nopți cu lună ce-n lacrimi de ger ușor trupul mi-l frânge. Dar chipul maestrului nu l-am văzut de câțiva ani. Bătăile inimii îmi duceau înspre raze de soare, și el alerga prin toate orașele visului cu ochii lui obosiți. Avea un destin de lumină și

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
întinsă prin ceruri cu pletele albe, cu strae de lună în stele de ani prin vieți mormoroase, vieți de furtună și atunci, voi culege în treacăt un fulg de zăpadă zdrobit de-un firav dor suferind cu trupul lui de ger și furtună să-mi țină loc de iubirea-mi flămândă: Șiatunci cine să-mi știe, că dragostea-mi-e arsă, în cunună de stele, cu genele nopților, pe-un trup ce e vers și m-apasă prin țărâna de dragoste vie, sub

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
să te știu iubire prin frumoasa poveste de dragoste vie, într-o continuă viețuire. Departe, e noaptea în care ai plecat de nu te-aș fi iubit, iubire, Răcnetul, violet și sculptat s-ar fi stins, pe o noapte de ger în ciudățenii de clipe, printr-un alint în mister, unde se odihnește uitarea, când gurile cerului îți recheamă privirea ochilor tăi pe o imensitate albastră de gânduri. IUBIRE STELARĂ IUBIRE STELARĂ După ce m-am trezit din congelarea sufletului ucis în

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
dezordine a EȘECULUI. De unde să știu că din UNIVERSUL MEU DE IUBIRE, mă poate respira o viață de noapte, mă poate condamna o viață de noapte, și mă poate face să visez încă o distanță de lumi și cuvinte, unde GERUL mă lovește, mă arde, mă vinde. Dar COPACII cu florile lor de zăpadă, mă ia în brațe, mă strivește prin zile, mă face să înțeleg că nu am obosit și apoi mă poartă prin formele lor de trupuri, congelate să

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
obosit și apoi mă poartă prin formele lor de trupuri, congelate să pot uita de AMURGUL DIN MINE, prefăcut în scrum să pot uita că de mult nu mai sunt fată că de mult nu mai sunt fum în vertebrele gerului și de fapt sunt doar SPIRIT INVENTAT, de un timp inventat, într-o frumoasă poveste ce cutremură chiar și stelele cu sufletu-i și el de gheață. Și de ce, să nu recunosc că l-am iubit cu atâta disperare, că

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
banalul din viață rămâne un INFERN GLACIAL, ce nu va mai veni la mine în suflet și nici în viețile mele de ANI, Eu știu că amiezile îmi dau puterea infinitului îmi dau viața liniștită a lumii eterne, unde nici gerul nu mai poate lovi în trupul meu și sufletul meu de ființă stelară. Eu, mai știu despre mine, că nu am avut o viață ușoară, Că, Ea, a alergat dintr-un anotimp în altul, dintr-o noapte în alta, dintr-

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
o noapte în alta, dintr-un ținut în altul, dintr-o iubire în altă iubire, dar astăzi unde va trebui să alerg, dacă totuși sunt vie și am scăpat așa de greu de la moartea geroasă a acestui timp sfidător de geruri sfidătoare. Doamne , în mine, mi-e frig și trupul îmi arde, mă doare. Dar poate va veni noaptea să-mi alunge tăcerea, să-mi alunge visul în alt vis, dorul în alt dor, și de ce doamne să nu mă prefacă

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
a lăsat peste sufletul universului în care dragostea a șchiopătat prin spărturile cerului. Dimensiunea albastrului, adâncea rana stelară prin gusturi divine. Umbrele gălăgioase ale somnambulilor ce au hălăduit prin dezgusturi carnale și-au tras ochelarii unui anotimp congelat în care gerul ucide inexistenta clipă a unui hazard suferind, De care baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
să-mi pansezi rănile ce mi le-au făcut DUȘMANII mei știuți și neștiuți, FACĂ SE VOIA TA Doamne Dumnezeule CERESC. LACRIMILE RĂNILOR Mi s-a uscat sufletul și mângâierile tale demult s-au ofilit, gesturile tale mai rezistă prin geruri. Arderile-mi rămân flăcări pe ruguri... Ar trebui să-mi fie rușine de felul în care visurile mă macină prin ceruri de dragoste - nostalgie albă a speranțelor mele unde conștiința se sfâșie înăuntru și moare în trupul durerii. Ar trebui

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
de atâtea ori înecat. Prin mâluri albastre de Zări, prin mâluri de nopți cu un poem Hărțuit. O liniște rece îmi sărută timpul. O liniște a nopților a încercat să decanteze albăstritele nopți. Din steaua universului la o noapte de ger, îmi surâde El și Ea, poemul de timp născut din înseratele vieți de boeme și amestecat în tăcerile calme de Sorți. O unduire răcnește, Un ochi mă vinde, un ochi rămâne calm în atingerea apogeului ucis, nu e nici o înserare

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
toate aceste rugăminți te rog, să-mi păstrezi întregul univers al iubirilor absolute ce le-am consimțit în deplină libertate de gând. E-ul stelar e o deziluzie în CEAȚA DEASĂ A DRAGOSTEI, unde noaptea îmi plânge prin plete de ger. SOMNUL e un ASTRU pierdut printre gene și suferind în tăceri, Oprește Doamne Umbra ce mi se ridică la CER, o umbră flămândă de soare, O umbră flămândă-n mister. Culoarea, ce-mi razimă CETATEA ALBASTRĂ DE DOR, Din mine

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-ți întorci privirea rece și calmă a mânjitelor vieți. Nu vei înțelege, că poți fi dacă vrei, un PĂMÂNT DE SENTIMENTE SFÂȘIETOARE, peste o IUBIRE STINSĂ, într-o viață aproape ruptă din legendarele nopți de iubiri imposibile. GLASUL NOPȚILOR DE GERURI Domnul meu din acea noapte tristă, când cineva mi-a distrus iubirea, Eu am rămas cu o rază de lună plânsă căutându-te. Dat tu mi-ai lipsit, ai stat în universul tău de idee, cu cifre exacte de dor

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
peste alintul din țipetele demonilor care mi-au furat, un CD al nemărginirilor terestre, cu toate că în El, eu am zidit vieți și lumi inventate pentru o nouă cunoaștere a CĂUTĂRILOR, când și ele rămân ființe vii în GLASUL nopților de GERURI. ZIDURI UMBROASE DE SORI (celei ce se vinde) Cine mi-a furat iubirea și mi-a ascuns-o după soare, Cine mi-a furat dorul și mi l-a îngropat în SUBSOLURILE DE LUNĂ. Cine mi-a furat inima celui

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
Visul mi s-a făcut pârtie de iad, unde lupii s-au ascuns în tranșee de nori, m-au căutat să mă ningă prin timp, dar n-au găsit decât sufletul meu prea alb de iubire. Orașul oftează în muzica gerului, poeții sunt triști în blesteme, mi-adun pribegia și lacrimi îmi cad la ușa înghețată unde iubitul meu nu o va putea deschide niciodată. Geamurile au florile dragostei despletite una câte una. Mi s-au lungit ochii în fulgii cețoși

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
una câte una. Mi s-au lungit ochii în fulgii cețoși. Ei m-au sărutat în ziua din urmă și mi-au spus pe un ton dureros: Ai grijă de sufletul tău, poetă, și nu-l amesteca în foamea de ger, lupii au licărul lunii, te cuprind și te macină-n cer. Ah, câte cuvinte aș dori în noaptea asta să le arunc pe fereastră, dar e atât de târziu... numai o adiere mă sărută și pleacă, mă rezem în zidul

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
au fost ele singurătățile cu mine, nu ele m-au rănit, nu, doar el norul întunecat ce vroia să mă ningă din nou. Am încercat să întind brațele spre el, dar fereastra mi l-a dezvelit în toată noaptea de geruri. Au rămas numai hainele stelelor să aștepte prin camera albă. Atât de noapte e în iubireami plecată, singură încerc să mai scriu ultimele versuri despre acel ce sunt sigură că nu se va mai putea întoarce. Nici ușa și nici

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
pășea pe gânduri în căutarea inexistentului pentru a întineri soarele din țărmul unde zăcea o inimă zăvorâtă de zăpadă. Oricât aș fi înghețată-n troienele visului mi-am luat cu mine supremația cerului unde viitorul e mult mai ascultător decât gerul. El mi-a privit anii și mi-a spus că nu mai e nimic de făcut. Nu e atât de simplu să fii singură-n iarna ce aleargă spre veșnicia iubirilor. Vaslui, 1994 NEVINOVĂȚIA SUFLETULUI lui Mihai Eminescu - Muzica oaselor

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
Și-ai odihnit simfonii prin rodii de zări. Orașul suspina prin vechea tavernă Și lumile de AER se contopeau în Zori, Ca o prințesă rănită-n timpul legendă Adormeam prin ploaia născută din sori, Dar ai plecat ca vântul printre geruri Șă lovești în CARNEA din Viața-mi astrală Neștiind că sunt DIAMANTUL venit pe un NOR Să-mi apăr destinul din viața-mi banală. Unde nimicul mai doare prin cei ce urăsc Nebunia din amfore uitate-n neștiute izvoare Dar

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
Și-aș vrea să zbor, cu aripi de pescăruș REGESC; Prin Zgura de iubire și nevăzute lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007, 2210h GERUL DIN VERTEBRE Din nopți însingurate, eu tânăr -am rămas, Jertfindu mă în taină ca un luceafăr blând. Și din tăceri durute eu am trecut în AZI; O adiere sfântă, pe un PĂMÂNT DE GÂND. Și port în suflet dorul de-

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
Părea o amintire prin viața-mi arsă, faldă, Și-n plânsul timpului un cântec în decor. O, tu, nebun din clipe sfărâmate, Ce mă iubești și pari venit din stele, Tresari prin sărutări din vieți uitate Și-n clipele de geruri ești un REFREN DE ERE. Dar noaptea doare, pe un nor de ceață Și în surâsul ei doar trecători de sori Ca un luceafăr porți surâsul tău pe față Și mă strivești cu vise, prin ARDEREA DE ZORI, Tu ești

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
porți surâsul tău pe față Și mă strivești cu vise, prin ARDEREA DE ZORI, Tu ești frumos și vii din POEZIE, Un prinț rătăcitor prin stele, Păstrează-mi dorul veșnic în a ta privire Și de mă poți iubi, fii gerul din VERTEBRE. Ca o frumoasă clipă de iubire Tu fii PRIETENUL DE DRAGOSTE ȘI GÂND Și-n lumi de aer voi fi o nemurire Și din cuvânt, o viață arsă-n vânt. 25-11-2007, 2320h AERUL SFIDAT Îmi plânge noaptea pe-

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]