4,229 matches
-
plac prezicătorii. De ce? Uriașul plecase de la barele celulei și se rezema de peretele de sub fereastră. - Faci mișto? zise. În ochi îi apăru o umbră dezagreabilă și veni din nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu. - Sunt niște nemernici, zise brusc Jurig. Pot să prevadă viitorul și sunt fără milă. - Acesta nu pare deloc urât, admise Gosseyn. - Sunt cu toții niște scârbe! explodă Jurig. Se opri și o înghiți.) Fac din oameni niște sclavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Am un motiv foarte special pentru a cere crearea unui stat universal. Gosseyn își aminti cu neplăcere că mai auzise asta. Încremeni. - Cu prețul a o sută de miliarde de morți. zise. Nu, mulțumesc. - Presupun că ești un non-A, glumi celălalt. Nu avea rost să nege. Discipolul avea cunoștință de existența lui Venus, de amplasarea ei și putea foarte ușor să ordone distrugerea ei oricând. - Sunt non-A, recunoscu Gosseyn. Discipolul spuse: - Și dacă ți-aș spune că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
roșie cu panglicuțe colorate, ornamentate pretențios, apărând în fiecare zi pe alt trup. Mă indignam când vedeam că Irina lasă să i se schimbe hainele în felul acesta. "Dacă mi le iau ele, ce vrei să fac!" Băieții se îmbătau, glumeau grosolan și țineau la mese interminabile discursuri. Unul din ei păruse Irinei bine. "Cel mai bine după tine!" Iar deoarece eu, la început, mă jenasem să stau numai cu dânsa, Irina se împrietenise cu celălalt. A trebuit să-i arăt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
apărea Irina tulbure și neînțeleasă. Zbuciumul ei era așa de spontan că nu-l bănuiesc nesincer. Într-o zi vorbeam, bătîndu-mi joc de fetele bătrâne și, ca s-o chinui, am adăugat, fără vreo schimbare a vocii, ca să creadă că glumesc sau că sunt numai răutăcios și astfel să-și pregătească un răspuns: "Tu ai să rămâi fată bătrînă" - "Asta pentru nimic în lume!" La o nouă întrebare, de data asta sinceră, căci eram prea îndurerat ca să nu fiu sincer: "Dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și mai aplecat ca de obicei, ca să-și facă o țigară. Ne uitasem la scenă și ne gândeam la noi, apoi Irina începu să se jeluiască. - Ai văzut? Ea îl iubește și el nu! Cum se uita la el, cum glumea cuel, cum se alipea de el, și el plictisit! Și cum îi părea rău la despărțire! Și ce încredere avea în vorbele lui! Cum îi asculta puținele lui exclamări, căci el nici nu binevoia să vorbească pe de-a-ntregul! Cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că aș avea trecere la fată, numai dintr-o ușoară vanitate, și să joc măcar o aventură pe care aș fi vrut să o trăiesc. (Ce probă de neputință!) Nu mă așteptam la efectul teribil produs, căci n-aș fi glumit și nu ar fi trebuit să mă umilesc mai târziu ca să explic de o sută de ori că totul n-a fost decât o glumă. Izbucnirea Ioanei a găsit o ocazie care a complicat încă: din pricina unei timidități stupide, am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Dacă aș fi știut că ești în stare s-o faci, nici n-aș fi plecat, nu din frică, ci din satisfacția că mă iubești. - Nici așa n-aș fi demonstrat mare lucru... - Măcar atîta! r, r, r... - Eu nu glumesc deloc. - Nici eu. - Totuși, te pricepi să ridiculizezi această discuție. - Ți se pare. - În orice caz, r mă enervează. - Vreau să-l învăț și, cum sunt tot timpul cu tine, e fatal să-l suporți îndeosebi. - Dar și fără r
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
amuzante chiar, parcă imitație după cine știe ce pagină de satiră a lui Moliere împotriva medicilor. Dar pe un pat zace de o săptămână Viky între viată și moarte, fără măcar ca să știm ce să facem ca să-i venim în ajutor. Putem glumi? De-abia pe la 11 noaptea, sub un cer superb, ne reluăm drumul spre port. Încep: - Nesiguranța este oribilă. Poate că numai eu am nenorocul că orice mi se întîmplă, rău sau bine, să-l aflu în etape, să am în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
potrivește deloc grațioasei Viky, care niciodată nu și-a pus întrebări prea profunde. Cu silueta ei delicată, îmbrăcată cu cel mai bun gust, cu nasul puțin în vânt, cu râsul frumos, care îi luminează întreaga față, mereu în tovărășia băieților, glumind cu toții, dar știind cum să păstreze distanțele, așa am știut-o pe Viky! și acum, deodată, s-o imaginez țeapănă, galbenă, plecând în călătoria fără capăt, singură, descifrând taine sau strecurîndu-se, strigoi, printre umbrele nopții. Acum, altă Viky, și la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ochii luminoși și fruntea fără nici o cută, ca cineva care nu cunoaște ce e supărarea, continuând discuțiile ei neînsemnate cu tot soiul de cavaleri. - Nici nu s-a vindecat complect, și ai și început s-o critici.Ioana spune asta glumind, fără intenții de a-mi face vreun reproș. - Pentru că și Viky redevine ceea ce a fost. N-am văzut-o, dar aș putea paria, căci în toate cazurile se petrece la fel. Boala și apropierea morții n-au învățat-o nimic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în fața fiecărui nou hotel îmi spunea că: "Aici nu putem intra, dar mai avem puțin". În sfârșit, în fața unui hotel nou i-am pus condiția: "Acum ori niciodată!" L-am văzut bicisnic, ezitând caraghios, încercînd încă să râdă și să glumească, și am urcat eu scara ca să întreb, lăsîndu-l pe el să aștepte în stradă până ce l-am chemat. După o jumătate de oră plecam! Eram în sfârșit calmată, aproape fericită. Se îndeplinise fapta scârboasă, situația se clarificase, începeam în sfârșit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în mormânt, clipă cu clipă. Iar eu voi cugeta asupra morții, a dezastrului iremediabil al tuturor planurilor și la ceea ce mi se pregătește mie. Și unul și celălalt vom exploata pe Viky. Pe cer, un șirag de berze. Madame Pitpalac glumește: "A venit toamna, se duc sezoniștii!" Preocupați cu boala lui Viky, care ne ține jumătate din fiecare zi la Cavarna, Ahmed nu mai are pentru noi importanța de odinioară. Noaptea ne întoarcem obosiți, copleșiți de soarta lui Viky și de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fugind cu coada în vânt prin ungherele camerei. Acum nu se mișcă de la locul lui (cînd mă îmbrăcam totdeauna mi se încurca printre picioare), nu toarce dacă îl mângâiem, nu atinge laptele pe care i-l întindem, ne privește nenorocit. Glumesc, dar numai pe jumătate: - Trebuie sa chemăm pe doctorul Petroff să-l examineze. - Pățește ca și Viky. - Ce importanță ar avea pentru noi boala lui, dacă Viky ar fi sănătoasă! Și acum de-abia avem timpul să-l observăm. Ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ida nu mai erau decât două cochilii goale. — Am înaintat spre Ina și abia dacă am găsit un soldat inamic care s-o apere. Acesta era raportul pe care-l primise Nobugana la intrarea în Kiso. Acolo, de asemenea, soldații glumiseră între ei că avansarea era aproape prea ușoară ca să-i satisfacă. Ce anume făcuse clanul Takeda să devină atât de fragil? Cauza era complicată, dar răspunsul putea fi exprimat în termeni simpli. De astă dată, clanul Takeda n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mii de oameni se strânseră la un loc, aproape că nu se mai putea distinge culoarea pământului de cea a oamenilor. Îndemnați parțial de stingherire, oamenii înnegriți înaintau ca un val. Totuși, nu-și pierduseră curajul prefăcut și cotinuau să glumească și să se grozăvească. Dintr-o dată, mulțimea tăcu, când Hideyoshi se apropie de scaunul pus lângă steag. La stânga și la dreapta lui stăteau solemni, cu un pas mai înapoi, pajii și vasalii. Războinicul-demon, Kuroda Kanbei, care era ținta răutăților ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adevăratelea, un zilier sărac ca mine nu le poate da de mâncare la nevastă sau copii. — Un sho de orez și o sută de mon-i nu înseamnă un trai mult mai bun decât câștigați de obicei? — Nu se cade să glumiți, Înălțimea Voastră. Nu suntem cai sau vaci și, dacă am munci așa tot anu’, s-ar zice cu noi. Acuma, putem noi munci și peste măsură, dacă ni se împlinesc voile până la capăt, și cu gândul că, pe urmă, putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de care vă ocupați, aș dori să vă însoțesc împreună cu Sotan, oferindu-vă o călătorie pe cinste. — Hai s-o facem! De mult îmi doresc lucrul acesta. Dar, Soshitsu, vei trăi atât de mult? În timp ce un paj turna vinul, Nobunaga glumea cu bătrânul, dar nici Soshitsu nu se lăsa. — Ei, în loc de a vă face griji pentru asta, mă puteți asigura că veți pune totul în ordine înainte să mor eu? Dacă dumneavoastră încetiniți prea mult, s-ar putea ca eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
creșteau pe drumul dintre poarta templului și poalele muntelui. Hideyoshi nu-și făcea niciodată rondul zilnic al taberei la oră fixă, dar rareori pornea atât de devreme dimineața. În ziua aceea, părea mai bine dispus și, din când în când, glumea cu aghiotanții ca și cum totul ar fi fost absolut normal. Nimic nu sugera că știrea despre incidentul din Kyoto s-ar fi aflat, chiar și printre propriii lui oameni. După ce-și confirmă personal acest lucru, Hideyoshi se întoarse, agale, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la seppuku-ul Generalului Muneharu. La scurt timp după plecarea lui Ekei, Muneharu își anunță hotărârea. Unul după altul, toți samuraii din Castelul Takamatsu trecură prin fața seniorului lor pentru a-i cere permisiunea de a-l urma în moarte. Muneharu protestă, glumi și mustră, dar nu reuși să-i înduplece. Nu mai știa ce să facă. Dar, în cele din urmă, nu aprobă cererea nimănui. Îi ordonă unui ajutor să pregătească o barcă. Tot castelul se umplu de vaiete amarnice. Când cererile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă fixa c-o privire încruntată... Uite-așa!... Bun, am înțeles, sigur c-am înțeles de ce se uita chiorâș la mine... Nu tre' să vorbești urât în fața copilului. Dar tu m-ai înțeles mai bine decât ea. Tu știai că glumesc. Și când glumești po' să spui multe. Hai să nu zic orice, da' multe. Nu ești de-acord?... Așa că vezi tu, de toate astea nu ți-am mai amintit atunci când a venit vorba de costumul pe care ți l-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o privire încruntată... Uite-așa!... Bun, am înțeles, sigur c-am înțeles de ce se uita chiorâș la mine... Nu tre' să vorbești urât în fața copilului. Dar tu m-ai înțeles mai bine decât ea. Tu știai că glumesc. Și când glumești po' să spui multe. Hai să nu zic orice, da' multe. Nu ești de-acord?... Așa că vezi tu, de toate astea nu ți-am mai amintit atunci când a venit vorba de costumul pe care ți l-a făcut fi-miu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-i vadă foarte mult timp plecați de-acasă, ba chiar să înceapă la un moment dat să le reproșeze că sunt închiși și ursuzi acasă, în vreme ce la școală și pe stradă pot fi văzuți plini de voie bună, râzând și glumind cu colegii și cu fetele. Dar de ce nu și acasă? Și astfel ruptura dintre ele și fiii lor (și fiicele lor7) s-a adâncit și s-a tot adâncit, an de an. Mai ales că ceea ce fiii le reproșau mamelor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a auzind vorbind de ajutorul pe care copiii îl puteau da părinților oferindu-le materialele primite cadou, pentru a-și face haine, câte un costum sau câte un taior, mă rog, după preferința fiecăruia... Dar numai dacă au fost cuminți! glumea domnul cel înalt. Se auzeau în sală râsete răzlețe, un fel de mârâieli vesele, de complezență, după care domnul cel înalt de la masa cu daruri striga alt nume, un alt copil se apropia de masă cu ochi strălucitori, organizatorul făcea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și râde dezarmat. Îi răspunde lui Chițu că da, înțeleg că îți arde de bancuri și să știi că atunci când am spus că vreau să vă mai înviorez cu câte o glumă, asta înseamnă că și voi aveți dreptul să glumiți. Cu o singură condiție. Să nu spuneți tâmpenii. Ceea ce am vrut eu să vă sugerez este cum ajungi la o abstracțiune pornind de la ceva vizibil... O rază de soare cade pe sprâncenele groase, de om în vârstă ale domnului Panciu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să-l liniștească. Spunând asta, zâmbise îngăduitoare. N-a fost decât o șotie de-a lu' taică-tău. Doar îl cunoști. S-a amuzat și el un pic... Dar lui Barnoschi Vasile nu i s-a părut că poți să glumești cu asemenea lucruri. Patru ani adăugați la viața tatălui său: parcă erau patru ani scăzuți din propria sa viață (și pierduți) atâta i se furase din conștiință... Părinții tuturor celorlalți colegi de-ai săi erau născuți care în preajma Primului Război Mondial, care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]