6,001 matches
-
preceptele moralei celei mai înalte și mai "dezinteresate" se reduc, în ultimă analiză, tot la această lege.) Orice semn, orice precursor al morții este oribil, și orice semn de viață intensă este încîntător. Și aceasta e o cauză pentru care gustăm și lăudăm în artă expresia vieții cât mai puternice. Dar viața împuținează viața. Materia nobilă și elastică se durifică cu vremea. Țesutul devine coajă. Pe partea sufletească - aceeași anchilozare și scleroză, și din cauze organice, și din cauza presiunii sociale care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu același fel de a simți. Și, desigur, într-o oarecare măsură e influențat de mediul în care trăiește, cum și acest mediu, la rândul său, e influențat de scrisul lui. Iar dacă nu găsește mediul prielnic, atunci nu e gustat, citit, lăudat și consacrat. Se poate însă ca, după moartea lui, să vină o generație care să-l priceapă. Atunci e dezgropat, selectat - gloria lui e postumă. 8. ... când în scriitor va răsuna ecoul nefericirii mai multorclase, când nemulțumirile îi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mereu e Tartarin: - Mă liniștește când sunt supărată, când am griji, când e bolnavă mama. În cartea asta nu-s necazuri, toți sunt fericiți. Dar numai volumul întîi. Celelalte-s exagerate, cu farse și ghidușii. Scriitorul însă pe care îl gustă mai mult este institutorul Creangă! Cu alte cuvinte, viața și limba pe care le cunoaște ea din copilărie (ca toate persoanele din clasa ei, ea nu știe bine decât țărănește și franțuzește) și observația luătoare în râs, atât de naturală
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
oficia cu o delicată stângăcie acest ritual, în care era cu totul novice. În jumătatea de oră petrecută acolo, prin băcănia istorică s-a perindat o mulțime de lume, cea mai mare parte vilegiaturiști de la Văratic, Agapia și Neamț, cercând, gustând, întrebînd de preț, bărbații - calm, femeile - agitat, mirîndu-se ori indignîndu-se de prețuri, afirmând la fiecare articol că "la Iași" ori "la Botoșani" toate sunt pe jumătate mai ieftine, plătind la urmă prețul cerut. Când ne pregăteam să plecăm, își făcu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dreapta și la stânga, și șorțul încheiat la spate îi strângea talia, accentuîndu-i rotunzimile. Eram comic în laboratorul acesta improvizat și între femei, dar ce importanță are mai mult ori mai puțin comic? Cu orgoliu de autor, mi-a dat să gust dulceața dintr-o farfurioară. Era opera ei! I-am adus elogii, mințind, căci conștiința n-a putut lua act de nimic: Adela era prea aproape de mine, încălzită, cu câteva perle fine pe albul secret de forma unei inimi. După ce a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
venise acest Extraterestru, care nu avea nimic straniu În Înfățișarea lui, ci arăta ca un om obișnuit, Însetat și prăfuit de atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică de scrumbie și să-și ude gâtlejul selenar cu un strop de agheasmă. Babulea mai pomenise și de Increat, de șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de apostoli ce vor umbla bătând din poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de surescitare vecină cu isteria. De mult timp Mașa nu mai râsese atât. Simpla prezență a Extraterestrului o făcea să uite pe moment de toate necazurile și să se simtă În largul ei. Oaspetele, În schimb, se manifesta destul de ponderat. Gusta giumbușlucurile Mașei, și nu prea. - Nu glumi cu asemenea lucruri, spuse Extraterestrul. De-ai ști ce se Întâmplă acolo sus, te-ai Îngrozi. Ai văzut tu, vreodată, Mașa, un tablou electronic de comandă la o mare uzină? - Am văzut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ba scoțând apa din fântână, ba adunând ciuveile din curte sau ridicând capacele de pe cratițele ce fierbeau pe aragaz și degustând mâncarea. Nu era de mirare că uneori bucatele ieșeau atât de pipărate și atât de sărate, Încât dacă le gustai, Îți lua pur și simplu gura foc. Bătrâna arunca În oale piper și coliandru și sare cu nemiluita. Uneori, În loc de sare, ca și Înainte de a-și da obștescul sfârșit, punea zahăr În mâncare sau bicarbonat sau chiar cenușă adunată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
plec. - Credeam, spuse nu știu de ce Mașa, că dumneavoastră călătoriți pe Întuneric și că lumina zilei nu vă prea priește... Oaspetele surâse cu tristețe. - Lumina voastră pentru mine-i Întuneric. De aceea mă și grăbesc să plec. - Dar n-ați gustat nimic. Am la frigider niște caș și o bucățică de salam. Mai sunt și măslinuțe, spuse Mașa, bucurându-se În sine ei că oaspetele pleacă În sfârșit În lumea din care a coborât. Femeia voia Însă ca la despărțire musafirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rămăsese În mare neatins. „Ei, și dacă ar fi mâncat?“, făcu el pe eroul. „Totuși, Își continuă el firul gândurilor, un lucru mi se pare destul de ciudat: deși depozitul e plin de șobolani, aceștia nu au mâncat salamul, dar au gustat din murături...“ Și atunci lui Ippolit Îi trecu prin cap că poate șobolanii erau la fel de mahmuri ca și el și că, În loc să se repeadă la resturile de mâncare ce zăceau pe masă, s-au apucat să roadă acriturile. Ideea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
masa, aducând tot felul de preparate culinare, unele mai arătoase și gustoase decât celelalte, cu unele denumiri ce-ți punea la grea Încercare cunoștințele În legătură cu preparatele bucătariei executate cu măiestrie de unii specialiști. Copleșită de un așa grandios festin, sărbătorita gustă din fiecare fel de mâncare foarte puțin, oferind de lucru ospătarului să le care Înapoi. Nu se putu apține să nu comenteze: „O să te coste mulți bani...!” Tony Pavone protestă: „Ce importanță au banii...? Valorile materiale dispar În fața unei adevărate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cum l-a numit simpaticul coleg al dumitale...” Suficient confuz de cele ce aveau să urmeze, Gică Popescu potrivi paharul la cana, umplându-l cu un fel de lichid incolor, Încercând să aprecieze. „Îmi pare rău, oricât m-ași strădui...!” „Gustați, domnule Gică Popescu, gustați cu Încredere...! Nu-i nimic otrăvitor, Încă...!!” Ne având cale de ales, Gică Popescu sorbi, vântură conținutul prin cavitatea bucală, exclamând. „E apă... Apă chioară...!!” „Sigur ... Ce altceva poate fi...? Acum puțină atenție, vă rog...!” În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
simpaticul coleg al dumitale...” Suficient confuz de cele ce aveau să urmeze, Gică Popescu potrivi paharul la cana, umplându-l cu un fel de lichid incolor, Încercând să aprecieze. „Îmi pare rău, oricât m-ași strădui...!” „Gustați, domnule Gică Popescu, gustați cu Încredere...! Nu-i nimic otrăvitor, Încă...!!” Ne având cale de ales, Gică Popescu sorbi, vântură conținutul prin cavitatea bucală, exclamând. „E apă... Apă chioară...!!” „Sigur ... Ce altceva poate fi...? Acum puțină atenție, vă rog...!” În colaborare cu lucrătorii introduse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de „Sodă Caustică”...!!” Procesul de producție al vinului alb fiind terminat, Directoarea Tatiana oferi un pahar plin lui Gică Popescu, făcând mențiunea. „Gustați...Sunt curioasă dacă pot căpăta o notă bună...?” Evident pesimist În ce privește compoziția din paharul oferit, Gică Popescu gustă o picătură, apoi alta. Alchimia se dovedi a fi la Înălțime iar el contrariat, ar fi băut tot paharul dacă nu-i cunoștea compoziția...!! „Incredibil, suspină el - adresându-se celorlalți. Nici o deosebire Între vinul din struguri și acest produs. Mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Într-o schemă nesigură, mai degrabă decorativă sau ingenioasă. Desigur, În momentul lansării de pe această planetă către o alta ceva era Încheiat, se cereau finalizări, rezumate. Toți păreau să simtă această nevoie. În mod unanim și fiecare În felul propriu gustau din savoarea sfârșitului lucrurilor așa cum se știau. Și prin intermediul unui rezumat, poate, fiecare Își scotea mai puternic În evidență propriul stil subiectiv și practicile prin care era cunoscut. Astfel, Wallace, În ziua care marca destinul tatălui său, vuia și huruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
studiat tamburina... — O, nu, a zis Sheba. Nu există cântăreți la block-flöte cu faimă mondială, ca și cântăreții la violoncel și tot așa? Sue s-a încruntat. — Bine, da... Tocmai venise chelnerul, cu supele noastre. — E delicioasă! a zis Sheba, gustând din a ei. Ce idee bună ai avut, Barbara! Pe partea cealaltă a mesei, o simțeam pe Sue uitându-se urât la mine. Am zâmbit, am dat din umeri și am suflat în supă s-o răcesc. Începeam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
din covor și bucățica de hârtie pe care era scrisă o frază oarecum amenințătoare: Sunt multe lucruri pe care nu ți le-am spus, Samantha. Irene a auzit vocea de fetiță a lui Mary devenind din ce în ce mai sonoră pe măsură ce prietena ei gusta din ginul pe care-l furișase la bord, l-a auzit și pe Charlie care lăuda mâncarea grozavă din L.A., dar ea nu putea să facă altceva decât să se concentreze să nu vomite ceea ce ingurgitase la micul dejun. Simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu se imaginase vreodată în munți, iar dacă acum iubea locul ăsta, atunci cine știe ce altceva avea să adore ? Orășele de provincie ? Liniștea ? Anonimatul ? Niciodată nu-i trecuse prin minte c-ar putea să nu mai tânjească după celebritate. John a gustat din berea cu hamei pe care Ellis o prepara în subsolul casei, iar Mary s-a așezat lângă Irene. Alice a apărut dinspre râu. Venea înspre el cu teamă, dar Irene și-a ținut gura. Când Alice s-a prelins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tăcerile căutăm masa aducerilor-aminte joc... mă arde gelozia așteptărilor la fiecare bătaie de puls. am obosit să joc “nu te supăra frate”. zaruri aruncate la noroc, pioni depășindu-ne unii pe alții într-o zonă interzisă, din care nu vom gusta niciodată; reguli impuse de societate bolnavă. mai bine am juca ruleta rusească a sorții care ne desparte. lasă-mi mie glonțul deznădejdii ia libertatea, ia iubirea, uită amăgirea și fugi. din mine va curge uitarea... 30.01.2013 renăscută... mă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
două necunoscute am tresărit când ți-am văzut noul geamantan. de mult visai noi destinații în gândurile celuilalt. câte trenuri ai pierdut? refuzai să trezești dimineața visând începuturi în noi ecuații. unu plus unu mai fac Noi sau celălalt a gustat din miezul problemei? Acesta este orașul...(coloana a șaptea) Dintr-odată mulțimea s-a potolit. Strigătele lor se auzeau până în Cetatea îngerilor aglomerată de Conștiințele încărcate ale oamenilor Care și-au alungat privirile Senine. Ele desenau Cerul în serile de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
libret, o epopee Și-orice galeșă duduie voi o faceți semizee! Tot ce puneți pe hârtie vă citiți, ca-ntre colegi, Și așterneți în prefață bibliografii întregi, Rumegând cuvinte care ocolesc sinonimia, Propunând eseuri, teze care vă spoiesc mândria! Voi gustați doar poezie care nu se adresează Decât celor de-o anume pregătire și de-o vază; Ne impuneți în manuale ce să credem, ce să știm - Fără voi, cu siguranță, nu am ști cum să iubim! Voi sunteți aceia care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ști ce e iubirea? Oare fericirea ajunge să se împartă la toți? Toamna de anul ăsta părea mai specială. Avea atâta timp să o trăiască, să-i poarte mantia uscată din frunzele multicolore, să-i admire întreaga paletă, să-i guste tristețea, să și ascundă lacrimile după stropii de ploaie, să-i cânte singurătățile.... Cineva se apropie de ea și-i puse o mână pe umăr. Te deranjez? Ia loc lângă mine și mai spune-mi ce-ți face Creața? Face
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
69-’71) mai mult decât plăcute: discoteca de sâmbătă, excursii cu chitariști și „mag-uri”, reviste și cenacluri. Acea lume părea să fie a noastră, să poată deveni a noastră. Citeam Les poets maudits, filosofie existențialistă, romane premiate cu Goncour. Gustam deliciile prozei apusene în așteptarea celei latino-americane. Luam distanță față de cultura sumară și improvizată a generației părintești. Ne băteam cu societatea de consum în plină societate a cincinalelor în patru ani și jumătate. Nici unul dintre noi nu credea în viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am ajuns în Gare du Nord, am înțepenit. Erau prea multe culori și prea multe lumini! Nu era cenușiul și întunericul de acasă, cu care ochii mei se obișnuiseră. Așa am început eu să aprehendez Occidentul: SENZORIAL. Văzând, pipăind, mirosind, gustând, atingând. Nihil est in intelectum... știi tu povestea. Mi s-a făcut brusc frică și a trebuit să mă duc să fac pipi, ca animalele care, când sunt cuprinse de nesiguranță, încep să-și marcheze teritoriul. Două ore m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
femeile, cu mici excepții, apar după un prototip: sunt tinere, cu un sex-appeal manifest sau ușor de intuit, marcate de dorința ta de a le simți cu trupul. În definitiv, dacă îmi amintesc bine, prima experiență a copiilor este că gustă întregul ambient: strâng păturica între gingii, își mestecă mânuțele, se bucură frecându-și picioarele. Ceva din iubirea asta cosmic materială se simte în percepția ta despre femei. Îmi amintesc o inscripție superbă, de pe o cârpă de bucătărie, din cele cusute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]