3,770 matches
-
ha, se întinde „Iazul din Jos”. În perioada estivală este locul de cuibărit pentru câteva familii de lebede, oferind astfel locuitorilor și vizitatorilor localității o priveliște de neuitat. În preajma lacului, lângă drum crește un păr secular. Satul mai are un iaz în sus, care datorită faptului că este îngrijit este loc pentru scăldat și odihnă. Biserica „ Sfinții Voievozi” înconjurată de 8 răstigniri, a fost menționată prima dată în anul 1780, fiind atunci construită din lemn. Sfântul locaș avea icoanele necesare și
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
pîrîul Gîrla Mare și are o populație de 3.171 locuitori conformă datelor de la recensământul din 2004. Aceasta localitate se întinde pe coastele celor două dealuri ce străjuiesc valea față-n față. În partea de sud a satului, se află iazul Gârla cu o suprafață de 200 de ha și o lungime de peste 5 km., gară Scumpia și satul Scumpia. Prin preajmă satului, trece calea ferata Chișinău - Bălti. În partea de nord, în raza comunei, se găsește fabrică de zahar a
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
bărbăteasca și femeile vădane, care aveau gospodărie și copii, deoarece trebuiau să plătească impozit. Satul și moșia lui aparțineau boierului moldav Marelui Vesternic Iordache Rosetti (Росит) Roznovanu. Pe moșie erau pămînturi arabile, pășune și finețe în deajuns. Mai erau trei iazuri cu pește și 2 mori ce funcționau cu apă. Depărtarea pînă la satul Scumpia era de o oră". Satul la acea vreme avea cea mai mare populație,după tîrgul și mahalaua Foleștii, din ținutul Iași. Conform actelor din Arhiva Națională
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
de pămînt arabil, care era situat (după deal la dos) și au plătit boierilor- 1700000 de lei românești și 200 de mii lei taxe. Conform declarațiunii părților, pămîntul avea următoarele hotare: La Nord - nadelul satului Sărată Veche, la Sud, cu iazul Gărla și hotarul Almazov, la Vest- proprietatea domnului St. Goilav și la Est, cu pămîntul exproprietărit de la Leomid Stamerov. Terenul menționat a fost parcelat în modul următor:Alexsandru Cuparencu-5 ha.; Mihail Baxanu-3 ha; Simion Morariu-2 ha; Gheorghe Rărăncianu-2 ha; Constantin
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
la Nord-Vest cu comuna Cărpineni, la Sud cu satul Cneazevca, la Sud-Est cu satul Caracui și la Sud-Vest cu satul Orac. Satul Sărata-Galbenă are o așezare pitorească, este cuprins de două dealuri Rosculeasa si Ciobanca. În centrul satului este situat iazul care divizează satul in două părți: partea rusă și partea moldovenească, unde locuiește populația celor sapte minorități naționale, care trăiesc în bună înțelegere. Prima mențiune documentară a satului Sărata-Galbenă o găsim în cartea domnească de-a lui Alexandru cel Bun
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
de comună în Raionul Hîncești, Republica Moldova. De o rară frumusețe, satul e despărțit de orașul Hîncești printr-un enorm masiv de pădure seculară, de unde își croiește drum spre sud pârâul Sărata, creând, alături de șoseaua Hîncești - Leova o lungă ghirlandă de iazuri. Piscul împădurit dintre Mereșeni și Hîncești atinge altitudinea de 322 m, dând peisajului un aspect de regiune premontană. Localitatea e înconjurata cu mari plantații de vii, iar între sat și fabrica de vinificație se așterne un mare iaz cu pește
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
ghirlandă de iazuri. Piscul împădurit dintre Mereșeni și Hîncești atinge altitudinea de 322 m, dând peisajului un aspect de regiune premontană. Localitatea e înconjurata cu mari plantații de vii, iar între sat și fabrica de vinificație se așterne un mare iaz cu pește. Mai la vale încântă privirea satul podgorean Sărata-Galbenă. Savantul Ion Hâncu, în lucrarea sa "Vetre strămoșești din republica Moldova", scrie că „Arheologii au identificat la Mereșeni urmele unui sat întemeiat după cucerirea Daciei de armatele Imperiului Roman în
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
și 5 ha care începe cu Coada Broscariului apoi Huta și urmează Tăbucesca, Paltina și câteva în partea de sud a satului, unde mai sunt alte 2 lacuri mari. În plus, fiecare gospodărie din sat, situată în valea Cogîlniclui, are iaz în gradină pentru a atrage toate apele într-un singur loc, pentru că este foarte multă apă. În anul 1997, populația satului Ciuciuleni a fost estimată la 6470 de cetățeni(3). Conform datelor recensământului din anul 2004(4), populația satului este
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]
-
toate dealurile. Ei le-au schimbat, și-au adunat cotele împreună, creând în văgăuna de sub pădure un sector consolidat. Au cumpărat cîteva cote, lărgindu-și moșiile. Le-au închis de jur împrejur cu un gard din sîrmă, au săpat doua iazuri pentru acumularea apei, au făcut lucrări de drenaj, au modernizat rețeaua de irigație. Nicolae cultiva, in temei, cartofi și fasole, Vasile se specializează cu osîrdie in creșterea lalelelor. Realizează în fiecare primăvara peste 20 de mii de flori. După ce recoltează
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
Satul Lipovanca din raionul Sîngerei;<br> 5 km - distanță directă pînă la Satul Bilicenii Vechi din raionul Sîngerei;<br> 5 km - distanță directă pînă la Satul Sîngereii Noi din raionul Sîngerei;<br> 6 km - distanță directă pînă la Satul Coadă Iazului din raionul Sîngere; 7 km - distanță directă pînă la Satul Trifănești din raionul Sîngerei;<br> 7 km - distanță directă pînă la Satul Octeabriscoe din raionul Sîngerei;<br> 7 km - distanță directă pînă la Satul Pălăria din raionul Sîngerei;<br> 8
Bilicenii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305201_a_306530]
-
cu prilejul confirmării de către Ștefan Tomșa diacului Petru din Bulboci “a lui dreapta moșie cu tot venitul”, sătul Popeștii de pe apă Căinarului. La 17 aprilie 1644 Vasile Voievod confirmă lui Gavril, pîrcălab de Suceava, părți din moșia satului Bulboci, cu iazuri și cu loc de moară în apă Căinarului. Mai tîrziu satul și moșia Bulboci devin în întregime proprietatea lui Gavril, ajuns deja hatman. La 1679 moșia Bulbocilor aparținea șetrarului Vasile Mîrzac, împreună cu alte ocine de pe rîul Căinar: Petrești, Scăieni, Buciumeni
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
36 km de or. Rîșcani, și 180 km de Chișinău. În trecut a fost punct vamal, în documentele vechi mai purta și numele Buteștii lui Stavru, fost boier vestit în ocolul Ciuhurului. In Valea Adâncă de aici se află un iaz cu o suprafață de peste trei ha. Din pădurea de pe câmpia Dereni bat la suprafață câteva izvoare cu apă minerală potabilă și curativă. Între stâncile de pe aceste meleaguri se așterne un labirint subteran de peșteri cu o lungime de 9 km
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
-a război mondial, a fost înălțat un monument. La memorialul gloriei militare, străjuit de brazi aidoma unor lumânări, stau aliniate pe plăci de granit, numele a 132 ostași, 111 fiind băștinași din Bilicenii Vechi și 21 - din satul vecin Coada Iazului. Eu au rămas pentru vecie împreună, stând la straja păcii pentru locuitorii acestui sat. Câțiva veterani au făcut serviciul militar în armata română - Ion Tofan, Vasile Volentiru, Dumitru Gh. Și Dumitru V. Stroescu. În 1992, când separatiștii din Transnitria au
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
și astăzi: școlile din cărămidă roșie. Una dintre ele va fi transformată în muzeu. Cealaltă au loc ședințele cercului de electronică al centrului de creație și agrement din Chișcăreni. În aceeași clădire își are sediul întreprinderea municipală "Servcom-Chișcăreni". Gospodăria piscicolă: iazuri cu o suprafață totală de 110 hectare. 12 iazuri se află la bilanțul primăriei și sînt date în arendă pentru piscicultură. Ocolul silvic: cu păduri de suprafață mare, cu impunătorul deal al Rediului, care pare fragment de munte carpatin. Este
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
va fi transformată în muzeu. Cealaltă au loc ședințele cercului de electronică al centrului de creație și agrement din Chișcăreni. În aceeași clădire își are sediul întreprinderea municipală "Servcom-Chișcăreni". Gospodăria piscicolă: iazuri cu o suprafață totală de 110 hectare. 12 iazuri se află la bilanțul primăriei și sînt date în arendă pentru piscicultură. Ocolul silvic: cu păduri de suprafață mare, cu impunătorul deal al Rediului, care pare fragment de munte carpatin. Este creată o rezervație de fazani cu locuri frumos amenajate
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
Rezina. Resursele naturale ale satului sunt: argila, calcarul, nisipul. Apele curgătoare sunt reprezentate de rîul Ciorna, care se varsă în rîul Nistru, apele izvoarelor și cele formate în urma zăpezilor și ploilor. Satul este sărac în apă potabilă, nu are nici un iaz, sunt 75 de fîntîni și 7 izvoare. În timp de vară circa 50 la sută din fîntîni seacă, oamenii fiind nevoiți să aducă apă de la o distanță mai mare de un km. Starea mediului ambiant este influențată de amplasarea în preajma
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
55 ha și 4.400 m pătrați de teren arabil și de pășune, conform reformei agrare din anul 1918-1924; 72 de gospodării, 415 locuitori, 218 bărbați și 197 femei, școală primară, poștă rurală, primărie. Imaginea satului este reprezentată de două iazuri, amplasate central. Dealurile acestui dispun de vii și livezi, îngrijite și păstrate de mai bine de o sută de ani.
Bahu, Călărași () [Corola-website/Science/305227_a_306556]
-
în sat au fost înregistrați 35 capi de familie în care locuiau 100 bărbați și 85 femei. Proprietarul moșiei satului Lucăceni era domnul Radu Manolache din Iași. El stăpânea aici întinse pământuri arabile și fânețe, însă toloaca era mică; avea iaz, moară și puțină pădure de protecție. Conform datelor "formularelor" pe anii 1812-1813, care se păstrează în Arhiva Consistoriului Eparhiei din Chișinău, la Lucăceni (Iugani) în 1812 a fost menționată o biserică de lemn. Biserica e zidiră în anul 1802, cu
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
pare-se, menținîndu-se, totuși, în primăria Bălcăuți. Cele mai apropiate sate vecine îi sunt Groznița, care se află în subordinea sa, Rotunda, Hlinaia, Halahora de Jos și Halahora de Sus. Un pîrîiaș mic, fără nume, trece pe aici prin cîteva iazuri și iezulețe, ocolind niște înălțimi, cea mai mare atingînd 256 m deasupra nivelului mării, încearcă, și reușește, să dea naștere unor locuri destul de pitorești. La 3 km sud-vest trece traseul de importanță internațională Chișinău-Cernăuți, spre care vine din Bălcăuți și
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
respectiv a provocat mici alunecări de teren la vest de sat. În afară de rîul Nistru, mai există și un pîrăiaș, izvorul căruia se găsește în partea de sud a satului. După spusele sătenilor, în trecut, în locul acestui izvor, a existat un iaz, care se numea „Iazul lui Vladimir”. Rețeaua hidrografică a localității este săracă, aceasta împiedicînd practicarea agriculturii pe unele suprafețe. Țăranii sunt nevoiți să utilizeze irigația. Moșia satului nu a fost ocolită de diferite calamități naturale: secetă, vînturi, furtuni, cutremure de
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
alunecări de teren la vest de sat. În afară de rîul Nistru, mai există și un pîrăiaș, izvorul căruia se găsește în partea de sud a satului. După spusele sătenilor, în trecut, în locul acestui izvor, a existat un iaz, care se numea „Iazul lui Vladimir”. Rețeaua hidrografică a localității este săracă, aceasta împiedicînd practicarea agriculturii pe unele suprafețe. Țăranii sunt nevoiți să utilizeze irigația. Moșia satului nu a fost ocolită de diferite calamități naturale: secetă, vînturi, furtuni, cutremure de pămînt. După ultimul cutremur
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
răzeși, din lipsă de finanțe, le vindeau și plecau pe pămînturile boierești, mănăstirești sau ale satului, făcîndu-se vecini sau clăcași. În 1861 terenurile agricole au sporit cu mult față de 1817. Răzeșii și negustorul Șișmanov stăpînește 757 desetine de pămînt, păduri, iazuri. În 1865 stăpîneau deja 870 desetine de pămînt. În anul 1870 numărul caselor și a populației s-a micșorat față de 1859. Satul avea numai 97 de case cu o populație de numai 598 locuitori (327 bărbați și 271 femei). Ei
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Iazul Dracșani există încă de dinaintea primului război mondial, fiind realizat printr-un mic baraj de pământ, construit cu mijloace locale, care inunda o zonă mlăștinoasă din lunca râului Sitna. În anul 1925, țăranii din comunele învecinate Flămânzi (astăzi orașul Flămânzi), Lunca
Barajul Sulița () [Corola-website/Science/306118_a_307447]
-
într-o obște care a cumpărat de la foștii proprietari, frații Fischer, lacul Dracșani precum și o suprafață de pădure învecinată. Obștea era formată din 182 de familii: 66 din Flămânzi, 85 din Lunca, 26 din Sulița și 5 din alte sate. Iazul era utilizat în principal pentru piscicultură. În perioada regimului comunist, iazul a fost naționalizat. Au fost executate lucrări de supraînălțare a barajului, mărindu-se volumul acumulat, asfel încât să poată fi folosit și pentru irigații, și realizându-se și o
Barajul Sulița () [Corola-website/Science/306118_a_307447]
-
lacul Dracșani precum și o suprafață de pădure învecinată. Obștea era formată din 182 de familii: 66 din Flămânzi, 85 din Lunca, 26 din Sulița și 5 din alte sate. Iazul era utilizat în principal pentru piscicultură. În perioada regimului comunist, iazul a fost naționalizat. Au fost executate lucrări de supraînălțare a barajului, mărindu-se volumul acumulat, asfel încât să poată fi folosit și pentru irigații, și realizându-se și o tranșă pentru atenuarea undelor de viitură. Această extindere a fost posibilă
Barajul Sulița () [Corola-website/Science/306118_a_307447]