5,812 matches
-
simțea obrajii arzând de pălcere că se dă importanță și gândurilor ei mici. Cel mai mult îi plăceau jocurile de-a teatrul. Imitau animale, păsări, oameni, mici scenete. Îl ruga să imite vorba înceată a bunicului. Îl ruga s-o imite pe maică-sa, o vreme el s-a împotrivit, a fost suficient să cedeze o dată. Îl privea cum merge, strigă, vorbește repede, gesticulează nervos și dezlânat. Ea hohotea gâlgâit. Într-o zi a înțeles ceva ce a uimit-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de la Earl’s Court și Mortimer îl ridicase în brațe ca să-i poată strânge mâna omului care călătorise printre stele. Acum, înghesuit incomod în mașinuța prea mică, Roddy începe să pedaleze din toate puterile în timp ce scoate pe nas zgomote care imită uruitul de motor. — Gagarin către centrul de control. Gagarin către centrul de control. Mă auziți? — Și eu cine sunt? întreabă Hilary. — Tu poți să fii Laika, cățeaua rusă spațială. — Dar a murit. A murit în rachetă. Mi-a spus unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Onyx“, a spus ea, „v-ați dovedit a fi un om integru. A sosit momentul să vă încredințez câteva secrete legate de familia mea, pe care sunt singură că nu le veți divulga nimănui.“ Din păcate, nu pot să-i imit vocea. N-am avut niciodată acest talent. „Peste câteva zile, grație bunăvoinței fratelui meu Mortimer, voi fi eliberată din această temniță pentru prima oară după aproape douăzeci de ani. Îmi amintesc că am felicitat-o cu o formulă nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
măsură în presa națională. Pentru că își făcuse personajele să vorbească într-un argou copiat grosolan din realitate și să trăiască în condiții de mizerie neconvingătoare, era aclamat ca un scriitor realist și socialist; pentru că făcea uneori trucuri elementare cu narațiunea, imitându-i penibil pe Sterne și Diderot, era aclamat ca un pionier experimentalist; și pentru că își făcuse obiceiul să scrie scrisori la ziare, criticând politica guvernului într-un limbaj care mi s-a părut întotdeauna că sugerează un stângism destul de timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
m-am autoinstruit eu. Doar nu te poate dezmembra prin telefon. — Da? am auzit vocea care, de la mare depărtare, m-a smuls din gândurile mele de autoâmbărbătare. Era Caroline, care, la cei doar zece ani ai ei, reușea deja să imite perfect maniera abruptă de a răspunde la telefon a mamei. Cassidy măcar avea politețea de a răspunde cu „Alo“. — Bună, scumpo, am ciripit eu și mi-a fost silă de mine Însămi pentru că lingușesc un copil. Sunt Andrea, de la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ei de cel puțin douăzeci de ori, așa că ei știu deja unde să meargă. A Început să formeze un nou număr pe telefon. M-am uitat În urma noastră și am văzut a doua mașină venind după noi fără pasageri și imitându-ne cu grijă fiecare viraj și oprire. Am tras În fața unei clădiri cu portar, tipică pentru Fifth Avenue: trotuar imaculat, balcoane perfect Întreținute și un hol care părea superb și bine Încălzit. Un ins În frac a venit imediat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să fiu sinceră, cred că buzele ei abia dacă s-au Întredeschis ușurel, dar mie, În starea aproape de delir În care mă aflam, mi s-a părut că și-a dezgolit niște colți ascuțiți. — E ceva În neregulă? m-a imitat ea În batjocură, cu glas pițigăiat, care nu aducea câtuși de puțin cu glasul meu sau cu vreun alt glas omenesc. Și-a Îngustat ochii până au ajuns niște fante și s-a aplecat mai spre mine, vorbind tot fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Chiar așa? a fost tot ce am reușit să Îngaim, dar, evident, nu a fost răspunsul potrivit. Mâna i s‑a Încleștat pe mânerul poșetei, iar ochii au prins să‑i iasă din orbite de furie. — Chiar așa? m‑a imitat ea cu un urlet ca de hienă. Oamenii au Început să ne țintuiască cu privirile. Chiar așa? Asta e tot ce ai de spus? Chiar așa? Nu, ăă, firește, Miranda. Nu asta am vrut să spun. Pot să fac ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
țintuiască cu privirile. Chiar așa? Asta e tot ce ai de spus? Chiar așa? Nu, ăă, firește, Miranda. Nu asta am vrut să spun. Pot să fac ceva să te ajut? Pot să fac ceva să te ajut? m‑a imitat din nou, dar de data asta vocea Îi suna ca a unui copil smiorcăit. Dacă ar fi fost oricine altcineva pe lumea asta, aș fi Întins brațul și aș fi pălmuit‑o. — Bineînțeles că poți naiba să ajuți naibii, Ahn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mică, Îmi doream să fiu rîndaș. — RÎndaș? — Știi, să mă ocup de cai, de ponei. Nu călărisem niciodată, dar citisem cîte ceva, cred, Într-un anuar pentru fete. Mergeam la trap În susul și josul străzii, și-mi pocneam limba să imit galopul. Își aminti fiorul de Încîntare care-o străbătea, și brusc, o apucă o dorință năvalnică să galopeze ușor pe scara de incendiu. Îmi botezasem calul Fleet. Era foarte iute și musculos. Trase din țigară și apoi adăugă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
turcești peste care erau aruncate imitații de carpete. Mobila era foarte obișnuită. Era un divan-canapea mare acoperit cu perne desperecheate, și un scaun de catifea roz murdar, sub care se vedeau arcurile și pînza de sac rupte. Vopseaua poliței căminului imita marmura. Acolo se afla o scrumieră plină-ochi de mucuri de țigară. Unul Încă fumega. Julia se Întoarse și-l stinse cu mîna. — Nu te superi c-am venit, nu-i așa? o Întrebă Helen. — Bineînțeles că nu. — Am ieșit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pleoapelor erau roșii. CÎnd trecu pe lîngă el, se aplecă și o Întrebă pe un ton confidențial. — N-ați văzut cumva controlorul? Ea scutură capul infirmînd. — SÎnt niște rechini barbari. În timp ce vorbi, Își luă mîna de la gură, ridică degetul mare imitînd aripioara unui pește, mișcîndu-l ca și cum ar fi Înotat prin apă, apoi Își deschise și strînse degetele: Cranț. Gesturile, Însă, nu erau agitate, și mai arunca o privire În stînga și-n dreapta; În cele din urmă, Își mușcă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
poți să rămâi serios ascultând pentru prima dată Scopul Societății. Cunoscut printre angajați drept cei cinci stâlpi ai Înțelepciunii, Scopul Societății este gogoașa corporatistă numărul 1. (Prin ce distorsionare a logicii au ajuns capitaliștii convinși de la sfârșitul secolului XX să imite slogane scandate la origini de țăranii maoiști care nu aveau voie să posede nici măcar o bicicletă?) —Cei Cinci Stâlpi ai societății noastre sunt: 1/ Unitate! 2/ Onestitate reciprocă! 3/ Rezultate optime! 4/ Clientul contează! 5/Dedicați succesului! Îl văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
brusc În picioare. Puteți să spuneți curții, vă rog, doamnă Shattock, acesta fiind numele dumneavoastră corect, dacă nu mă Înșel, ce le-ați oferit copiiilor dumneavoastră, Emily și Benjamin, de Crăciun? — Păi, nu-mi amintesc exact. Nu-și amintește, o imită batjocoritor avocatul acuzării. Dar s-ar putea spune, nu-i așa, că s-au achiziționat cadouri În valoare de 400 £? — Nu aș putea spune precis... Pentru doi copii de vârstă mică, doamnă Shattock. Patru. Su-te. Lire. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În sine făceau ca toată lumea să pară atât de tânără. Aveau lustrul acela de abanos pe care-l au unii gândaci și o superbă etichetă mov cu scris argintiu ca o invitație la bal. La reuniunile de familie, tata Îl imita Întotdeauna minunat pe Sinatra: În picioare lângă o masă, scuipând cuvintele „Chic-cago, Chic-cago, oraș fără griji!“. Dar cel mai mult Îi plăceau cântecele lui triste. All the Way și Where or When. —Frank este sfântul patron al iubirii neîmpărtășite, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Urăsc rozul. —Emily Shattock, nu-mi vorbi pe tonul ăsta. Eu credeam că Împlinești șase ani anul ăsta, nu doi. —Mami, nu e prea frumos din partea ta să zici asta. Cum să te porți cu un copil care acum Îl imită pe John McEnroe 1, iar douăzeci de secunde mai târziu optează pentru rigoarea baronesei Mary Warnock 2? Pe drum spre ieșire, strig la Rich, care nu se vede nicăieri, rugându-l să aducă pe cineva să se uite la mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
îndeajuns de flexibili și curtenitori 187. Pietatea, corectitudinea și politica lui Carol cel Mare au mers mai departe și au restituit Bisericii și acea parte de libertate care îi fusese încălcată de regii din stirpea Merovingienilor; și Ludovic cel Pios imită exemplul marelui său părinte 188. Dar regii care au urmat nu au mai făcut așa. 85. La moartea Episcopului, feudele reveneau în mîna regelui, iar regele se bucura de uzufructul scaunelor vacante aceasta se numea regalia și era dreptul regelui
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai multă îndrăzneală a atacat rezervările. Decretele de la Basel împotriva rezervărilor, grațiile expectative și annatele au fost primite ca o mană din Cer de către Franța care le provocase, iar în 1438 au trecut la bine cunoscuta sancțiune pragmatică. Germania a imitat exemplul acesta mai ales după 1439; și apoi, suveranii Pontifi au cedat din ce în ce mai mult și au apărut discordiile cu concordatele lui Eugeniu al IV-lea și Nicolae al V-lea din anii 1446 și 1448238. Abuzul era de data aceasta
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
la loc, astfel încât mormanul să nu crească în detrimentul hainelor de pe umerașe. În cele din urmă, Julie scoase la lumină o rochie Chanel simplă, neagră, de-a maică-sii, pantofi asortați și o pereche de ochelari imenși. Ca de obicei, o imita la perfecție pe CBK. O oră mai târziu, pusă la patru ace de n-o mai recunoșteai, afișând un zâmbet încrezător, ieși agale din hotel și explică presei care o aștepta cum stătea treaba cu acestă „încurcătură“. Duminica următoare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ea călduros. Muffy purta un poncho franjurat de la Oscar de la Renta, pantaloni-pană galben-verzui, și îndeajuns de multe bijuterii pentru a goli o mină de diamante. Spunea că s-a îmbrăcat à la Elizabeth Taylor în filmul Fluierarul. Toată lumea din New York imită pe cineva. Fluturându-și teatral ponchoul, ne conduse rapid prin holul impunător către salon. Mai grandios decât palatul Versailles, salonul era plin de imense oglinzi aurite și pânze în ulei ale maeștrilor italieni, și ticsit cu canapele și scaune elegante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Zach Nicholson, fotograful, nu-i așa? El încuviință din cap. Adriana era o frumusețe exotică, cu osatura unei pisici siameze. Adoptase privirea aceea încețoșată pe care o iau supermodelele când sunt fotografiate. Mi-am propus în sinea mea să-i imit machiajul, dar nu și personalitatea. —Mă-ntreb, cum e să călătorești cu metroul? continuă Adriana. Era atât de pisicoasă încât puteam să jur că îi văd genele curbându-i-se în timp ce vorbea. Pun pariu că e uimitor. Pun pariu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un Glob de Aur. Betthina părea să poarte măsura zero la haine; știți cum sunt actrițele astea: micuțe, gingașe, perfecte. Avea un păr lung, strălucitor, de culoarea mierii, purta o rochie-furou din satin galben și sandale din curelușe argintii. O imita pe Kate Hudson, obicei foarte la modă în LA în ziua de azi. Pe deget avea un inel de logodnă strălucitor, de mărimea Manhattan-ului. Și eu sunt logodită, i-am spus. — Unde-i inelul? mă întrebă Betthina examinându-mi mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în sufragerie, care acum era plină de rochii pastel. Un milion de fete mișunau îmbrăcate exact ca Betthina. Discutau cu frenezie despre un film care nici măcar nu avusese încă premiera, cu Keira Knightley în rolul principal, pe care o vor imita cu toate când se vor sătura de Kate Hudson. Prietenii și soții erau în preajma frumoaselor lor companioane, de parcă, dacă le-ar fi lăsat singure, nu le-ar mai fi văzut vreodată. Probabil très înțelept din partea lor. Nu mă simțeam deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
te crezi, Sylvia Plath? În clipa aceea eram pe aceeași lungime de undă. Cel puțin, dacă muream, toată lumea ar fi aflat c-am citit multă literatură importantă, ca Doamna Dalloway și Valea păpușilor. Ciudat, și eu, care credeam c-o imit pe Virginia Woolf, i-am replicat. M-a apucat de umeri cu violență și m-a scuturat. Eram șocată. —Trebuie să te maturizezi și să termini cu copilăriile astea. Putea să se termine rău, mi-a spus. Încetează! am țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nights; Bill și Monica. De asemenea, cele cu tematica „piele și blană de leopard“ sunt interzise pentru că toată lumea trișează și, pur și simplu, se îmbracă de la Roberto Cavalli. Lara, Jolene și Julie erau dezgustate de tema propusă. N-ar putea imita coafura lui Ali decât dacă ar purta perucă. — Atunci, pune-ți perucă, am sfătuit-o eu pe Julie, care mă sunase pentru o consfătuire urgentă pe tema costumației. — În nici un caz nu-mi pun o perucă brunetă grețoasă peste părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]