5,035 matches
-
crede că întruchi pează o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe aceeași cale, legea însăși apare irațională: ascunsă în spatele a nenumărate porți și păzită cu putere, fără vreun semn că ar exista totuși, pare să exprime indiferența unei imense mașinării, fantomatice, din spatele acestei lumi. Însă tind să cred că aici este vorba despre altceva. Iar absur dul pe care povestirea îl lasă minunat să se vadă are totuși un alt sunet. Ține de o altă experiență decât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
130-131 ~ divină 83, 152, 158, 160 (158), 162, 163 ~ proprie omului 94 (n. 89), 120-131, 140-141, 155, 150 (n. 155), 166-171, 174, 176-180, 184 absurdul ~ omenești (vezi „absurd“) caracter indeterminat și inepuizabil al ~ 67, 81, 83, 97, 105, 124, 163 indiferență de ~ ființă (vezi „in diferență“) logica ~ 58, 193 Marele Lanț al ~ 48 posibilități de ~ 122-129 sensul ~ 65, 130 semnificații multiple ale ~ 23 filozofie absurditatea unor enunțuri ale ~ 18-19, 21, 30, 60, 68- 76, 82, 85-86, 90, 92- 95 aporii și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
192-194 ~ imposibilă 36-37, 45-46, 81, 192 incognoscibil 79, 162 (n. 159), 166-167 (vezi și „limite ale cunoașterii“) incomprehensibil 10, 19, 32, 150, 157, 163, 191 ~ sau străin sensului (vezi „absurd“) incongruens 49 incongruență (ce suspendă sensul) 48-49, 138-139, 194-195, 196 indiferență ~ a privirii (sau a gândirii) 123-124, 168 (n. 169) ~ de alegere 123 (n. 115), 140 ~ de ființă sau ontologică 122-125, 127, 129 ~ în privința sensului (vezi „sens“) ineptum 146-148, 154, 156- 157, 173 ineptus 71 206 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
podelele răvășite de înghesuiala generațiilor de femei și bărbați de prin satele patriei. Ne oprim la locuri dinainte stabilite, trecem în grup restrâns spre monumentul învăluit în ceața iernii, și pe lângă noi populația merge și se întoarce, ne privește cu indiferența specifică istoriei în marș. Un domn critic de artă ne explică simbolul monumentului, și momentul este precedat de fuga feciorului șturlubatic care, dintr-o Dacie papuc, apucă un steag mare, din acela cu gaură, și se așează de-a dreapta statuii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
toamnă, funigeii trec peste plopii înalți. Se uită la mine cu ochi lucitori nenea tehnicianul, copleșiți de o fericire calmă: "vin ai noștri", zice; "asta așa-i", zic, și nici un fel de fericire calmă nu mă încearcă, mai degrabă o indiferență mă cuprinde. "Actuala coaliție s-a moșmondit", zic. Tehnicianul ridică tonul critic: "A fost ceva de râsul curcilor". "Acu nici Iliescu nu e taman june", zic, și nenea tehnicianul îmi curmă vorba, îmi dă de înțeles că de la anul "gata
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și mai nedrept în judecata ce și-o face de ființa lui dragă Mimi, singurul lucru adorat ce am pe acest pământ ticălos ești tu; iartă-mă dar dacă îți fac așa de des nedreptate și te acuz când de indiferență, când de cine știe câte mai trec prin mintea mea nebună, minte turburată în mare parte de multe greutăți și nevoi. În scrisoarea din 22 sunt iarăși sarcastică și rea; te rog cu procente să mă pedepsești când ne vom vedea; însă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
În clipa asta mintea îmi stă mai mult la nemți de seamă. — Ca de exemplu? a întrebat el. — De câtva timp mă gândesc mereu la vechiul meu șef, Paul Joseph Goebbels, i-am spus eu. Arnold m-a privit cu indiferență. — Cine? a întrebat el. Și-am simțit atunci cum țărâna Țării Sfinte începe să se strecoare în încăpere și să mă îngroape, vag mi-am dat seama ce gros va fi stratul de țărână și de moloz care mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
actuală? — Crăciun alb, i-am răspuns. Crăciunul alb al lui Bing Crosby. — Nu înțeleg, zise ea. — Melodia mea preferată, am lămurit-o. Îmi place așa de mult încât o am în douăzeci și șase de exemplare. M-a privit cu indiferență. — Chiar așa? — E... e o glumă personală, am adăugat șovăielnic. — O! exclamă ea. — Personală..., am reluat eu. Trăiesc de-atâta vreme singur, încât la mine totul este strict personal. Mă întreb dacă mai e cineva în stare să înțeleagă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
unor informații evidente - Așa se explica și cum un menaj atât de contradictoriu ca cel compus din Jones, părintele Keeley, Vice-Bundesfuehrer-ul Krapptauer și Fuehrer-ul negru a putut exista în relativă armonie - Cum socrul meu putea să nutrească în aceeași minte indiferență față de femeile prizoniere și dragoste pentru o vază albastră - Cum Rudolf Hoess, comandantul Auschwitz-ului, putea să alterneze la difuzoarele de la Auschwitz muzică sublimă și apeluri pentru cărăușii de cadavre - Cum Germania nazistă n-a putut sesiza nici un fel de deosebiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-i șpilul. S-a concentrat numai pe imagini, nereușind niciodată să înțeleagă că filmul e o curgere fluidă de imagini, o mișcare. Desigur, filmele sale au momente briliante. Însă Aventura, de exemplu, nu-mi spune nimic. Nu-mi stârnește decât indiferența. N-am înțeles niciodată de ce Antonioni a fost atât de aclamat pentru acest film. Iar muza lui, Monica Vitti, mi s-a părut o actriță groaznică“. Nu știu în ce an a spus Ingmar Bergman aceste lucruri Ăoricum, în același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
prea mari diferențe de substanță? Să fie o situație universală, ori fâlfâie doar pe aici, pe plaiurile mioritice? Haide să trec și la al doilea motiv al antractului meu: îmi declaram, cu o imbecilitate extremă, acum câteva epistole, disprețul și indiferența Ăda, acestea pot conlocui, m-am convins, sub mantaua prostiei) față de Hagi-Murad, micul roman al lui Tolstoi, pe care Harold Bloom îl caracteriza drept un vârf al creației sale... Am citit Hagi-Murad. E excepțional Iată o scrisoare trimisă de Tolstoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
am mai multe de făcut, cu atât mă simt mai bine. Mai motivat și mai împlinit. Ar fi culmea ca, la atâția ani de la Revoluție, de la socialismul de stat care bloca ori sufoca orice inițiativă, să am vreo nostalgie a indiferenței, apatiei, lenei de gândire impuse nefericiților noștri conaționali. N-aș vrea să trivializez tema meditației și cogitației spirituale, dar nu mă pot vedea în postura unui călugăr budist, cu atât mai senin cu cât se detașează de cele pământești. Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
lungi și dese și refuzul salariaților de a urma instrucțiunile. Salariații nemulțumiți nu numai că pierd timpul și risipesc resursele firmei, dar îndepărtează și clienții. Cercetările arată că aproximativ 70% din clienți sunt pierduți datorită serviciilor de slabă calitate și indiferenței salariaților. Cauza principală a acestor dificultăți o constituie ignorarea personalului propriu. Un număr destul de ridicat de întreprinzători își consumă timpul cu problemele de producție, vânzări și cele financiare și rezolvă problemele personalului în mod superficial. Întreprinzătorul nu va avea salariați
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
de către rușii lui Igor Smirnov. «Voi, românii, nu ne iubiți pe noi!», a fost reproșul colonelului Viktor Bergman, șeful de Stat Major al lui Smirnov. Nu puteam să-l întreb dacă, în loc de iubire sau ură atavică, nu ar accepta puțină indiferență. Nu era prea confortabil pentru mine. M-au salvat tot niște ruși, dar de la Moscova... Nimeni de la Primăria din Odorhei nu acceptă să discute despre conflictul cu măicuțele greco-catolice. Asaltul lui Csaba Fundația «Basel Hieft» din Elveția a fost preocupată
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să aducă la masă. Felix observă că mâncărurile erau prea abundente, parcă destinate unui număr mai mare de persoane, sau gătite cu voluptate, după o îndelungă foamete. Bătrânul mânca cu mare lăcomie, vârând capul în farfurie, în vreme ce Otilia gusta cu indiferență. Bucatele erau nu numai copioase, dar și numeroase, ceea ce nu miră deloc pe moș Costache, care mânca din toate. Alături de tacâmuri ținea sub atentă supraveghere pachetul învelit în jurnal. - Otilia, dădu afară în sfârșit secretul mulțumirii salebătrînul, mi-a dat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în do diez minor de Chopin cu foarte multă delicatețe și cu o austeritate tehnică ce descoperea pe eleva de Conservator. Pascalopol întoarse capul cu o mare satisfacție, având aerul a primi un omagiu personal. Aurelia rămase indiferentă, de-o indiferență făcută, Aglae însă dădu dovezi de impaciență, ca și când o muscă ar fi supărat-o. În sfârșit izbucni, trântind o carte: - Grozav e de agasant pianul ăsta! (Apoi strigînd:) Otilio!dă-l încolo de pian, știi că mă enervează! (Mai încet
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Toți îl priviră în liniște ca pe un pacient în criză și lui Titi i se păru că Ana lasă buza-n jos într-un gest de dispreț. Frații ieșiră din odaie fără să-l mai contrarieze și tocmai această indiferență înfurie și mai tare pe Titi. - Lasă-l, mă, se auzi glasul locotenentului, nu vezi că enebun? - Ba o să-l dau în... spuse pe șleau căpitanul. Titi puse mâna repede pe pălărie, își trase paltonul nervos până a se încurca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cosea nasturi la o rochie, înfipse și ea un ac în Felix: - Și-ți plătește ceva pentru comediile alea? - Nu! - Apoi, fără bani cine mai face azi ceva? Atât spuseră cele două femei și-și văzură de treabă cu o indiferență ostentativă. Felix, întors acasă, se mustră de exces de vanitate. Ce nevoie să se laude unor femei răuvoitoare și fără cultură serioasă?! Un om simplu nu are stimă decât pentru bunurile materiale, pentru autoritățile de toate zilele. Asta nu înseamnă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa de importantă. A fi savant era după el suprema onoare. Toți colegii lui nu-i remarcau nici un merit, păreau insensibili. Nu urmăreau și ei aceleași scopuri, nu credeau, ca și el, în valoarea culturii? Sentimentul care se desprindea din indiferența lor era că a studia și a publica e o faptă rea, rușinoasă, în tot cazul inutilă. Mâhnirea lui era cu atât mai mare, cu cât își închipuise când își văzuse articolul tipărit că cu acest eveniment simbolic începe pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Încetul cu încetul, ascultând cursul blajinului profesor, Felix se refăcu. Nu se poate să nu existe reputația, de vreme ce el stimează pe profesor ca pe o ființă deasupra comunului. De altfel, și ceilalți arătau cel puțin deferență pentru maestru. Prin urmare, indiferența colegilor e simulată, e mai mult de formă, de invidie. Felix își strânse pumnii pe ascuns. Jură să lucreze și să studieze atât, încît la vârsta când unii își dau doctoratul el să aibă îndărătul lui o activitate publicistică remarcabilă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un rînd! Tot ce visase împreună cu ea se spulberase, fusese numai o minciună. Visul ăsta trebuia alungat o dată pentru totdeauna. Otilia nu era poate ce spuneau ceilalți, dar nici ceea ce crezuse el. O amărăciune mare umplu sufletul lui Felix. Numai indiferență și dușmănie peste tot, nici un elan, nici o sinceritate. Îl năpădiră gânduri eremitice: să-și cumpere la majorat o casă și un loc la țară și să se dedice, pierdut din lume, agriculturii. Însă amărăciunea îi era atât de adâncă, încît
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ai să deviicel mai mare doctor, că de pe acum ești cunoscut la Paris, unde ai publicat o carte, sau așa ceva, că o să pleci în străinătate, trimis de Universitatea de aici. Felix recunoscu stilul bombastic al lui Stănică, totuși, după atâta indiferență, îi fu recunoscător de exagerare. - Mi-a mai spus el și alte lucruri! râse Georgeta, așezîndu-sela capătul opus al canapelei pe care stătu Felix. - Ce-a mai spus? - Mi-a mai spus că ești un mare cuceritor, că ai o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prietenească. Simți pentru ea recunoștință, dar înțelese totdeodată că numai pe Otilia o iubea. Pentru Otilia avea o spaimă mistică și nu și-ar fi închipuit-o niciodată în atitudini scabroase. Sufletul lui, capabil de exaltări, era puțin jignit de indiferența blazată cu care se oferise Georgeta, de lipsa de importanță pe care o dădea întîmplării. Ea îl privea cu simpatie și curiozitate, îndepărtîndu-i de pe G. Călinescu ochi o șuviță de păr, sărutîndu-l, însă cu acel aer de detașare profesională al
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de bine: - Mamă, eu vreau s-o iau pe domnișoara Georgeta. - Dragă, zise Aglae, nu eu mă mărit, el se însoară. Îi placi,treaba lui. Să fiți fericiți, asta e esențialul. Nu întreb cine ești și de unde vii. Era în indiferența ei un ac care atinse pe Georgeta, hotărâtă tocmai prin asta să facă tot ce-i sta în putință să scape de condiția ei dintâi. După această întrevedere, Stănică întreținu flacăra în amândouă părțile. Georgeta, zicea el într-o parte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Simion, care e tot bolnav. De acum, cu bătrânii nu te poți aștepta la altceva. Să veniți cu bine, căci vă așteaptă cu dor ai voștri Stănică, Aglae, Olimpia, Aurica, Titi" Stănică puse pe toți să iscălească. Dinadins insinuase subțire indiferența lui Felix, ca să apropie și mai mult pe Otilia de Pascalopol, și făcuse aluzie la destinul bătrânilor, ca să arunce în sufletul fetei grija de moș Costache. Pe plic scrise: "Domnișoarei Otilia Pascalopol". - N-are să se supere? întrebă Aurica. - Ei, aș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]