4,059 matches
-
pe buze că-i pare rău, dar nu mă poate primi dat fiind că e cineva la dânsul - și că mă roagă să revin a doua zi dimineață. Am plecat fără să cer explicații. Dar ceea ce a urmat a fost Infernul. Tot restul zilei și noaptea m-am perpelit ca pe tăciuni, am zăcut, am plâns în hohote, m-am zbătut în brațele Mamei, care încerca să mă liniștească... În primul rând nu reușeam să înțeleg despre ce putea fi vorba
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
metodic, mi-am cumpărat din librării vreo zece diverse volume care, îmi ziceam, ar putea să-mi deschidă niscaiva noi și nebănuite orizonturi. Dar, vai! Bunele mele intenții nu erau decât piatră de caldarâm pentru pavarea a tot felul de infernuri... Căci anul 1953 nu a fost numai anul morții lui Stalin, ci mai cu seamă anul celui de-al treilea Festival Mondial al Tineretului care urma să se desfășoare la București! Anul revărsării peste hotarele îngrădite ale țării a tot
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sau mai puțin tineri, toți mai mult sau mai puțin artiști sau oameni de cultură, toți mai mult sau mai puțin îndrăgostiți... În felul acesta, prin această asociere, speram să realizez Paradisul pe pământ, dar, până la urmă, nu realizam decât Infernul! Deci - „Familia“ care, de fapt, era compusă din două familii amicale și încă câteva personaje lăturalnice, toate preluate din realitate: Familia I 1. Stelian Ionescu - Stelică (Stere Popescu) - dansator; 2. Radu Mihăilescu (Mihai) - diplomat; 3. Marin Sorescu (Ion Omescu) - actor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și până atunci, s-au menținut și au continuat să se adâncească și aici, în spațiul acestui ghetou comunist de tristă aducere aminte. Când amintirea-n față ca pe-un covor aștern, Văd c-am trecut odată și eu acest infern!" (Nicolae Labiș) Eram șase copii fără tată, având-o alături doar pe mama, care se străduia din răsputeri să ne asigure traiul zilnic. Tata era chinuit pe nedrept! în monstruoasele închisori comuniste. Credeți că dispunea de telefon mobil și televizor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Vasili Rozanov, tradus și citit intens în România la începutul anilor '90 (Apocalipsa timpului nostru, Editura Institutul European, Iași, 1994) a scris pagini de un antisemitism înfricoșător despre "setea de sânge" a evreilor. Ele nu mai sunt accesibile decât în infernul (fondul secret) al marilor biblioteci din Occident. Două afișe lipite sauvage pe stâlpii din vecinătatea Universității din Geneva. Luni, 10 ianuarie, Love Zoo. Dance Hall, Ragga, Decale Coupe, Messenjah Sound System, Nello B, Ras Mali. Începând cu ora 23 până la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai puțin de pe urma căldurii. Au minim trei-patru neveste, uneori mai multe, îmbrobodite până în vârful nasului, o droaie de copii, și inevitabila cameră video Sony ascunsă în palmă. După marea detonare (circa cinci tone de pulbere, scria gazeta) o atmosferă de infern și de sfârșit de lume: țipete, căldură, aglomerație produsă de mișcarea browniană a mașinilor și a pietonilor pe străzi. Plus mirosul greu și tulbure de pucioasă consumată care plutea în nor compact deasupra solului. Cred că așa miroase aerul în preajma
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
imensitatea ei, erau avertizați încă din portul Nantes cam la ce pot să se aștepte dacă ar fi picat în mâinile sălbaticilor. Ore și ore întregi de tortură de un rafinament inuman. Totul ilustrat cu gravuri de epocă găsite în "infernul" (fondul de cărți interzise) Bibliotecii Naționale Franceze de la Paris. Foarte important: pentru a putea fi susținută, teza era frumos și politic corect ambalată sub titlul "Corpul și practicile corporale extreme la irochezii canadieni" etc.) 3 decembrie 2004 Prima mea tempête
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
judecător englez ca să știi ce înseamnă pe această planetă o autentică cruzime mentală.) Totuși, doamna nu a cedat și a cerut să i se dea explicații: de ce nu e cruzime mentală ceea ce dânsa numește așa? Ce paradis se ascunde în infernul din mintea acestei englezoaice!”. Agerpres: „Varșovia - 30 martie 1969. Cu stupoare au constatat gardienii grădinii zoologice din Wroctaw că un periculos șarpe provenind din America de Sud a dispărut din cușca sa. În urma unor cercetări intense, șarpele a fost descoperit în stomacul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
călugăriță îngenuncheată în fața altarului. Prinsă de poliție, învățătoarea declară fără ocol: „Am vrut să se vorbească despre mine la televiziune!”. Ceea ce era „numai” intuiția extraordinară a celui mai nobil scriitor contemporan, cutezător nu până în pânzele albe, ci mai departe, până în infern, devine fapt difuzat la radio: în Statele Unite, institutele judiciare lucrează la definitivarea unui sistem pentru înregistrarea și fișarea vocilor omenești. Cazierele vor avea pe lângă amprentele digitale și o bandă de magnetofon cu amprentele vocale ale cetățeanului respectiv. Ce va fi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Brașov (15 noiembrie 1987). Intelectuali care se revendicau din mișcarea de stânga și care în perioada interbelică apăraseră această mișcare n-au schițat nici un gest. Aici putem pomeni numele lui Eugen Jebeleanu sau pe cel al lui Geo Bogza. În vreme ce infernul social era în plină expansiune, scribii rușinii nu pridideau să aducă tributul lor de laude găunoase Partidului și Eroului între Eroi: „...oamenii trebuie să cunoască numele celor care - într-o vreme în care țara trece prin greutăți și crize unice
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pe scaunul ghidului, era convins că am băut prea mult. Au urmat cîteva săptămîni de stat acasă, cu pneu monie și febră mare. Atunci am citit, în momentele în care aveam mintea mai limpede, volumul de teatru al lui Sartre. Infernul, cică, sînt ceilalți. Așa o fi, dacă zice domnul Sartre. Numai că, pentru mine, infernul stătea în cumințenia și nevinovăția puței mele. Ea pre ferase să fie cuminte, la locul ei, și să nu se bage în cîrd cu oamenii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
stat acasă, cu pneu monie și febră mare. Atunci am citit, în momentele în care aveam mintea mai limpede, volumul de teatru al lui Sartre. Infernul, cică, sînt ceilalți. Așa o fi, dacă zice domnul Sartre. Numai că, pentru mine, infernul stătea în cumințenia și nevinovăția puței mele. Ea pre ferase să fie cuminte, la locul ei, și să nu se bage în cîrd cu oamenii mari, care fac prostii. Tot cuminte a preferat să stea și după ce am ieșit din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bețivi, cerșetori și țărani care-și suflau în mîini, tre ceau o sticlă de la unul la altul și luau din cînd în cînd cîte o bucată de slănină de pe o hîrtie de ziar. A fost o jumătate de oră infernală (infernul, da), dar asta nu pentru că era groaznic de frig sau pentru că eram înconjurați de fauna aia, pe care de fapt nici n-o vedeam. A fost o jumătate de oră în care am tăcut aproape tot timpul și stăteam numai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu era acasă, iar părinții îmi spuneau că nu știu unde este și nici cînd se întoarce. Era clar ca bună ziua ce se întîmpla. Numai că eu, ca un bun adolescent hipermetrop și bovaric ce eram, m-am crezut în plin Eliade. Infernul se transformase în mister și devenise dintr odată interesant. și viața mea, împreună cu el. Păsările Găinile stăteau cuminți, băgate una-ntr-alta, în lăzile de aprozar transformate, prin adăuga rea unei plase de sîrmă, în cotețe. Erau albe, nu cotcodăceau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la "Hotel Traian" (care de curând construit, era pe atunci, mi se pare, cel mai frumos și cel mai mare hotel din țară), tata, căruia nu-i scăpase emoțiunea ce-o resimțeam, se aplecă puțin, și-mi spuse zâmbind: Un infern... Nu-i așa? Un infern, în adevăr. Pentru mine, cel puțin, care nu văzusem încă un oraș mare. Căci, la epoca aceea, Iașul era încă un oraș mare, prin mișcarea sa, prin frumusețile sale, prin sufletul său. Anii de școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
curând construit, era pe atunci, mi se pare, cel mai frumos și cel mai mare hotel din țară), tata, căruia nu-i scăpase emoțiunea ce-o resimțeam, se aplecă puțin, și-mi spuse zâmbind: Un infern... Nu-i așa? Un infern, în adevăr. Pentru mine, cel puțin, care nu văzusem încă un oraș mare. Căci, la epoca aceea, Iașul era încă un oraș mare, prin mișcarea sa, prin frumusețile sale, prin sufletul său. Anii de școală Amintirile primilor ani de școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
compus din tot ce genul are mai frumos și mai și mai atractiv, a devenit astăzi, în cea mai mare parte, istoric. Unde se mai reprezintă Mascota, Fata mamei Angor, Sărmanul Ionathan, Briganzii, Gheisha, Mikado, Giroflé-Griofla, Frumoasa Elenă, Orfeu în Infern și atâtea altele? Din când în când se mai aud încă Voevodul Țiganilor, Mam'zele Nitouche, Vânzătorul de paseri. Oricum însă, cred că pentru generația de acum, Audran, Lecoq, Offenbach, Milöcker, Zeller, Planquette, sunt nume care nu spun mare lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
știm că, atunci când se întâmplă, poți oricând să sari în ultimul moment pe geam, în timp ce locuința se transformă în spatele tău întrun nor imens de foc. Asta când nu pleci, liniștit, cu o tipă de mână, în timp ce în urma ta e un infern de flăcări (ca Banderas în Desperados). Oricum, dacă vorbim de pistoale, ne gândim automat la ceva impresionant, la un tun de mare calibru, care să fie pe potriva bărbăției noastre depline. Un gun mare, cromat, o adevărată operă de artă... Nici
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
drumul meu va trece din nou pe la porțile Thebei; să aud, pe același munte Phikion unde am ajuns venind din Corint, cît de frumos sună ecoul răspunsului ce l-am dat atunci... Sfinxul a pierit ca Euridice la ieșirea din Infern. CÎnd am terminat de vorbit, monstrul nu mai exista. Dar nu mai sînt atît de tînăr și nici atît de trufaș, Încît să-mi Închipui că sfinxul chiar a murit...) Pe o asemenea umilință aș vrea să-mi Întemeiez și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lui scînteiază ca un frig luminos. Nu va putea spune niciodată: toate acestea, marea, stîncile, nisipul, amintirile Îmi aparțin pentru că nu mi-a fost teamă În mijlocul lor să mă gîndesc la mine așa cum sînt. Îmi reîmprospătez aventura lui Tezeu din Infern unde a coborît Împreună cu prietenul său Piritou ca s-o răpească pe Persefona. Nu-l preocupă nemurirea dar e convins, probabil, ca și Tales din Milet, că Între viață și moarte nu este o mare diferență. Ceea ce caut În Vergiliu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
construi un trecut. Și nu trebuia să urmăresc aici nesomnul mării pentru a ști că rănile lui Oedip sîngerează În noi sau deloc. Contrar aparențelor, a nu uita Înseamnă a contesta moartea. Probabil, nu Întîmplător apele Lethei separă la greci Infernul pe partea Vieții, așa cum Styxul Îl separă pe partea Morții. Un Sisif lovit de amnezie nu mai așteaptă nimic de la muntele său. El Își Împinge stînca fără să mai spere nimic pentru că nu-și mai amintește nimic. O apatie de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
l-a Înconjurat strigînd: „Fericit Ahile care a fost iubit de un prieten atît de fidel și a fost cîntat de un mare poet”. După care a pornit mai departe să spulbere sub copitele cailor praful Orientului... Ulise, coborînd În Infern, l-a Întîlnit pe Ahile bîntuit de păreri de rău. Avusese alegerea Între o viață scurtă și răsunătoare și o viață lungă și obscură, o preferase pe prima, iar acum regreta de a nu fi fost un simplu văcar. Dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Întrebarea pe care mi-o pun În continuare este inevitabilă; dar ce caut eu? Între clipa care Îmi atinge degetele și setea de a-i construi o piramidă pentru a o apăra există suficient loc pentru drumul dintre paradis și infern. Probabil, Înainte de a-l condamna pe Narcis, ar trebui să știm mai temeinic ce a văzut În fîntîna În care s-a privit. Graba de a-l acuza nu poate eluda faptul că, evocîndu-l, ne interesează În realitate ce se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Ino și lui Athamas. CÎnd s-a făcut mare, a cutreierat toata lumea. Pe cei care i-au stat Împotriva, i-a făcut la rîndul său să-și piardă mințile sau i-a preschimbat În rechini. Apoi a coborît În Infern să caute acolo umbra mamei lui, Semele, care era o muritoare ce s-a Împreunat cu Zeus, și l-a Înduplecat pe Hades să i-o dea s-o ducă cu sine În Olimp. Fiind fiul unei muritoare, Dionysos cunoaște
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
părul cu perle și pietre scumpe cînd aceasta nu-i adevărat pentru toți? CÎntărețul trac vrea să vadă o asemenea seară fără amintiri. Tot ce-i aduce aminte Îl pune În dilemă. A coborît pentru a-i Îndupleca pe zeii Infernului să i-o restituie pe Euridice, le-a vorbit despre dragostea sa neconsolată, despre munții Traciei Înnegriți de jalea sa; apoi, după ce s-a legat să nu privească Înapoi pînă ce va ieși din regatul umbrelor, nu rezistă Îndoielii, n-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]