3,719 matches
-
mondenă în Balcani („franțuzită”, potrivit stereotipului, dar în fond cam țoapă), e acum decrepită, evită lumina zilei, așteaptă amabilități de la bărbații din anturaj, începând cu soțul pe care-l ține sub control; din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea superficială. Vorbind despre „Nanette” și despre manierele cavalerești desuete ale lui „Radu”, un paradoxal acord misogin se naște între homosexualul „Abe” și matusalemicul și blazatul crai „Chick”; în subsidiar, acest acord misogin se repetă în cazul „Velei
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aflat la temelia programului Great Books. Explicația psihosociologică și cultural-ideologică este probabil o combinație de captatio benevolentiae, resemnare și spirit practic (ce altceva să faci dacă studenții îți vin în clasă complet ignoranți?). Așadar, socotește Bloom, potențialul acestor tabulae rasae (inocente) este irosit și deturnat: în loc de Great Books, Petty Books (ca să inventez un antipod convenabil), pretențioase și pseudoprofunde, care tulbură mințile, nu le edifică; nici lectura ziarelor, care înlocuise deja rugăciunea pe timpul lui Nietzsche, nu mai există, fiind înlocuită de televizor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pe liberalismul New Deal și pe extrem de popularul behaviorism, două forme soft de „inginerie socială utopică” (Popper). Marx, venerat, dar puțin citit, avea să-și ia revanșa în anii ’60 și după, dar nici el nu a fost citit vreodată „inocent”, ci prin filtrul celor trei clasici amintiți. Bloom, așa cum spuneam, vede America timpului său ca pe un produs derivat al Europei, incapabil de emancipare intelectuală veritabilă: un fel de sălbatici care nu au trăit drama revelației, deci sunt evanghelizați în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
slab de minte, Todor Ciupe, zis Ipu, să ia fapta asupra lui. Motivația acceptării de către acesta de a se lăsa omorât rămâne puțin plauzibilă; în schimb, cruzimea ipocrită, egoismul, filistinismul celor ce nu își fac scrupule din a sacrifica un inocent ies la lumină într-un mod ce amintește de Boule-de-Suif, nuvela lui Maupassant. Din perspectiva ideologică îndeobște conformistă adoptată în proză e privită existența și în teatrul lui P. Acțiunea dramei Passacaglia (1960) se petrece în august 1944. Doi militari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
aveau nici un motiv să-l venereze, mărturie care însă este cu atât mai valoroasă în evocarea dascălului. Este vorba de medicul evreu Aurel Abramovici care i-a fost student. În clipele grele (și nu au fost puține) vedea în ochii inocenți ai tinerilor veniți să învețe, acel sprijin de care avea nevoie în lupta sa cu inepțiile și adversitățile vremii. „Din fericire vă am pe dumneavoastră - spunea el - care sunteți în stare să vă pasionați, după cum m-am pasionat și eu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
datorează curajului civic al unor anonimi care scandează "Jos comunismul" înfruntând gloanțele, ci unui grup de activiști de partid luminați, comuniști de omenie, care înlătură dictatura clanului Ceaușescu și dăruiesc poporului român libertatea și democrația. Tragica realitate a unor figuranți inocenți, uciși sau răniți în acest spectacol de "sânge și lumină", e atent instrumentalizată, pentru a pune în scenă rezistența eroică a noii puteri în fața inumanei agresivități a acestor imaginari susținători ai dictaturii. Mass media și rumoarea publică răspândesc zvonuri sinistre
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
acceptat aproape întâmplător, la contrariul ostil al acesteia -, sub aspectul imaginii, operația era excelentă, generând un cuplu complementar de o forță de persuasiune remarcabilă. Disjuncția bine controlată dintre puterea reală și imaginarul puterii alimentată masiv de continuitatea sterotipurilor, de credulitatea inocentă și de statutul de spectator al imensei majorități a societății inaugurează astfel o eră nouă a reprezentărilor sociale și a imaginarului puterii politice, ambele dominate de spectacolul televizat. Consecințele acestui proces pot fi urmărite până azi: caracterul precumpănitor mimetic, de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Autoritatea, Partidul. Această entitate, care înlocuise, de fapt, vreme de jumătate de secol, Statul, nu avea de-a face cu partidele" mai mult decât aveau foștii tovarăși de la județ cu un fost ministru liberal. Totul poate părea așadar, dacă nu inocent, măcar explicabil. Doar că lecția de teorie și practică a construcției de partid pe care Ion Iliescu i-o ținea lui Tiajelnikov în decembrie 1989 este proba incontestabilă a premeditării. În același sens, trebuie să menționăm o abilă operație de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fundamentat pe morala religioasă, propovăduind o pedagogie a supunerii față de stăpânire, a putut fi abstrasă din conținutul abecedarelor, cărților de citire și catehismelor prin intermediul cărora copiii luau contact pentru prima oară cu universul scrisului. Departe de a fi simple transmițătoare inocente din punct de vedere ideologic de cunoaștințe tehnice, aceste cărți școlare își asumau la modul explicit și declarat deschis sarcina de educație morală. Patriotismul difuzat prin mijlocirea literaturii didactice, despre care am văzut că era în fapt pre-naționalist, avea ca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu putea finaliza capodopera sa decât oferind un model de virtute creștină, o donna angelicata, nu atât prin frumusețe fizică, cât mai ales prin desăvârșire morală. La polul opus distincției s-ar situa personaje feminine precum Alibech (III, 10), o inocentă și o naivă care confundă actul sexual cu dorința pretinsă a călugărului întâlnit în pustie de a se mântui, devine un simplu instrument al plăcerii concupiscente a bărbatului, folosit după bunul plac, sau Gemmata care crede, împreună cu soțul său, că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ceea ce înseamnă sacru, care se receptează cu sufletul, nu cu rațiunea. Precum băiatul a fost puternic impresionat de frumusețea cântecului religios, sufletul, al cărui succedaneu devine copilul, caută ceea ce îi dă consistență și îl îmbogățește. Se insistă asupra vârstei fragede, inocente a băiatului, pentru a se reliefa nevoia unei purificări, umanitatea se apropie de celest numai într-o stare de curățenie interioară și de candoare. 500 . Personajul feminin narator se dovedește, istorisind această întâmplare, mai evlavioas decât părea în Prologul general
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
decât părea în Prologul general. Utilizează deseori adjectivul „mic”, este sensibilizată vizibil de mucenicia copilului, atitudinea ei devine antisemită, dar, în același timp, este naivă și simplă. Sfârșitul povestirii ne impresionează prin aceeași pietate și tandrețe față de soarta nefericitului și inocentului sacrificat. Povestirea stareței accentuează faptul că religia nu este pentru ea ceva legat de lumea reală, ci mai mult o utopie, cu toate acestea personajul feminin sfârșește prin a părea mai puțin vicios decât ni se înfățișase inițial. Religia reprezintă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 113. 498 Ibidem, p. 118. 499 Carolyn P. Collette, art. cit., p. 142. 500 Ibidem, p. 143. 501 Ian Robinson, Chaucer's Religious Tales, în „The Critical Review”, nr. 10, 1967, p. 21. 134 care promisese că doar cei inocenți, cu suflete de copii, vor avea acces în împărăția de dincolo. Povestirea ei despre credința pioasă scoate în evidență violența religioasă, are o delicatețe emoțională deosebită. Personajul feminin nu poate da un sens, nu poate explica sau înțelege, tot ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din IV. 5, este dominată de cei trei frați care îi ucid iubitul și care o împing la moarte, prin suferința cauzată; Simona, IV. 7, este acuzată pe nedrept de moartea tânărului de care era îndrăgostită, iar în gestul ei inocent de a-și dovedi nevinovăția își găsește de fapt moartea; fata lui Virginius, ucisă de propriul părinte, pentru a nu-și știrbi onoarea). În Povestirea doftorului identificăm un model de virtute, dar și imaginea unei victime a prejudecăților epocii, Virginia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
decât o magie a „inteligibilității și adevărului“. Wittgenstein, aprecia Findlay, nu și-ar fi pus toate cărțile pe masă, ci ar fi păstrat multe din ele în mânecă, lăsându-le apoi să alunece cu iscusință, sub acoperirea unor întrebări retorice inocente sau a unor imagini sugestive.80a Asemenea impresii confirmă, poate, temerea lui Wittgenstein că cei care nu frecventau lecțiile sale o perioadă mai lungă de timp nu erau în măsură să înțeleagă câtuși de puțin ceea ce urmărea. În primii ani
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
M. Proust) Există și o consolare pentru cel care este conștient de „răul” din el: „Nu-i atît de rău cel care se crede, sincer, astfel” (A. de Chesnel). „Nu pot condamna În mod absolut, decît cei care ar fi inocenți la modul absolut”. (A. Camus). Prin urmare, dreptul de a pedepsi ar fi de esență divină, deoarece omul este păcătos prin limitele sale. Asta nu Înseamnă Însă că omul nu are obligația morală de a face distincția - prin rațiunea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
regele a revocat Edictul de la Nantes, înlocuindu-l cu cel de la Fontainebleau. Acest Edict i-a exilat pe pastorii protestanți, a demolat bisericile acestora, a instaurat botezarea forțată; noul Edict a fost aspru comentat în Europa protestantă, și chiar Papa Inocent al XI-lea a criticat violența cu care a fost pus în practică. Cu toate acestea, poziția de putere centrală a Franței nu putea fi menținută fără implicarea în marile războaie europene. Deși pe patul de moarte, Ludovic a recunoscut
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
i-a dat un sfat pertinent ducelui de Anjou, viitorul rege al Spaniei: „Nu renunțați niciodată la afacerile dumneavoastră în favoarea distracției, dar impuneți o regulă care vă oferă un fel de libertate și de distracție. Nu există ceva mai puțin inocent decât vânătoarea...“. O singură dată în întreaga sa domnie, Ludovic al XIV-lea a renunțat la un consiliu de stat în favoarea vânătorii. Decizia a fost atât de surprinzătoare, încât a fost notată de către Dangeau în jurnalul său. Data memorabilă era
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
titlul poeziei În Trecut-au ani... În monografia consacrată operei lui Mihai Eminescu, G. Călinescu a transcris astfel un vers din Memento mori: „Când În straturi luminoase basmele copite cresc”, când corect ar fi „basmele copile”, cu sensul de tinere, inocente, pure, sens pe care copile Îl are În multe alte contexte eminesciene. Plecând de la transcrierea greșită copite În loc de copile, G. Călinescu a făcut un comentariu „seducător și persuasiv, dar, vai, funciarmente fals” (Funeriu, 1995, p. 19). Iată comentariul lui G.
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
plan de evadare; comunicarea dintre ei este posibilă doar prin intermediul gardianului Willie, dar dacă acesta va afla ce uneltesc pedeapsa lor va fi și mai dură. Așadar, ei trebuie să găsească o modalitate de a ascunde mesajele secrete într-un inocent text care să le acopere. Așa cum se procedează în criptografie, presupunem că mecanismul folosit este cunoscut de gardian, așadar, din motive de securitate, ei trebuie să apeleze la o cheie secretă comună pe care doar ei să o știe și
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cea de ascundere a tipului cunoscut al fișierelor. Când ea este activată, putem vedea doar numele fișierului, fără extensie, și putem cădea în păcatul de a crede că un fișier numit virusulmeu conține un virus și nu o bucată muzicală inocentă, cu extensia MID. Mare atenție trebuie acordată fișierelor cu dublu-punct sau dublă-extensie, prin care un aparent inofensiv fișier cu extensia .DOC sau .TXT, plasate înaintea adevăratei extensii, poate să fie unul executabil, prin extensia finală .EXE sau .COM și să
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
virus de fișiere, cât și unul de tip macro; • încarcă următoarele macro-uri, ce pot fi văzute în caseta de dialog Macros a Word-ului: InsertPayload, PayLoad, DropSurviv, AutoOpen, AutoExec, FileExit, FilePrint, FilePrintDefault și FileSaveAs; • din fericire, este un virus aproape inocent, având misiunea principală să insereze, după fiecare 12 linii tipărite din orice document, următorul mesaj: And finally I wold like to say: STOP ALL FRENCH NUCLEAR TESTING IN THE PACIFIC! • virusul mai încearcă să șteargă fișiere importante ale sistemului, în
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
troian; • se bazează pe curiozitatea utilizatorului, prin faptul că în linia de mesaj apare ceva neinformativ (de tip Re:), iar textul mesajului este în mod tipic Take a look at the attachment; numele fișierului atașat diferă, dar este unul aparent inocent; • se folosesc nume aleatorii de fișiere, extensii false și extensii reale ascunse, folosind variabilele din tabelul 9.5; de exemplu, fișierul atașat poate să aibă numele info.mp3.pif și să apară doar info.mp3; Tabelul 9.5. Variabile folosite
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
pare în contradicție cu valorile tradiționale ca înțelepciunea, statornicia, liniștea. Hedonismul este valoarea care rezumă tot ceea ce am descris mai sus. Plăcerea dictează vieții. Ea se concentrează asupra prezentului. Plăcerea așteaptă satisfacerea imediată. Eliberată de tabuuri, deculpabilizată, plăcerea apare ca inocentă. Ne întoarcem, fără să ne dăm seama, la carpe diem al romanilor. Deviza latină exprimă perfect constatarea prin care generațiile, începând de acum 40 de ani, privilegiază timpul prezent în detrimentul trecutului și al viitorului. Iată întrebarea pe care o puneam
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Cluj-Napoca, 2002, p. 41) consideră că dramaturgul creează aici o adevărată utopie politică, girată de recunoașterea unui erou al contemporaneității ca Garibaldi care, la rândul lui, fusese girat el însuși prin autoritatea Papei de la Roma. Leonida e liberal. În mintea inocentă a acestui personaj, care respectă cu sfințenie ceea ce se scrie în gazetă, ideile de libertate, revoluție și progres se învălmășesc într-un haos amețitor. Spre deosebire de Jupân Dumitrache sau de Chiriac, Leonida nu devine căpitan în garda națională și nu speră
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]