8,706 matches
-
Textul s-a revărsat peste el, l-a încheiat. Un text ca o mâzgă, e drept. Pot fi și astfel de texte, într-adevăr. Când Lumea se revarsă dintr-odată peste ins, azvârlindu-l gata creat. Așa apar fanfaronii, închipuiții, inșii fără zbucium și frământări. Cei care cred că sunt meniți a găsi întotdeauna soluțiile, gata oricând a arăta direcția spre care trebuie să alerge nația. Cei care sunt convinși că fără analizele lor viața nu și-ar mai găsi tiparele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și dacă vor fi fiind: aceea a ascunsului tău în pagina de carte. A închiderii tale în ficțiunea unui altuia. A mărturisirii printr-un narator închipuit, construit după reguli și jocuri textuale. Scriind, nu faci decât să-ți dovedești neputința insului scris care ești. Neputincios de a ieși din text, închipui alte și alte texte, în speranța chinuitoare că, poate, cândva, într-unul din ele, te vei regăsi. Vei regăsi o servietă pierdută. Vei găsi niște blestemate de chei care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost îmbibat de frică, de spaime și de mâlul ticăloșiilor de tot felul. Un timp al dosarelor. Din fragedă pruncie am fost crescuți în teama de dosarele întocmite mereu de o forță nevăzută, în numele unei puteri din neguri, ținute de inși care, prin însuși faptul că aveau acces la dosare, deveneau stăpâni atotputernici, cu drepturi zeiești asupra destinelor unor chinuiți, terorizați și îndobitociți de frică, oameni oarecari. Comunismul ne-a îngenuncheat și ne-a ticăloșit nu prin cine știe ce ideologie, nu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ținute mereu în secret de contabili (de ce tocmai de ei?), cu înscrisuri misterioase, greu de pătruns în taina lor, deși acolo, în fond, este toată povestea anilor tăi de muncă. Poate pentru că întotdeauna s-a dorit și se dorește ca insul să nu uite că este legat de un odgon, la capătul căruia un altul îi hotărăște pașii, întotdeauna alți pași decât cei ai libertății despre care este silit să se extazieze că și-o recapătă periodic. Câte vieți nenorocite aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai libertății despre care este silit să se extazieze că și-o recapătă periodic. Câte vieți nenorocite aiurea, din tembelism contabilicesc, din încrâncenarea de a transforma un simplu carnet maroniu, cartea de muncă, în semn al puterii și al supunerii insului mereu atârnat de un înscris oarecare, al unui altuia. Printre alte nenorociri inventate de comunism a fost și teroarea cărților de muncă, ținute sub oboroc de contabili și cadriști de tot felul. Misterioși, cu puteri oculte, conspiratori ai unei ordini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un înscris oarecare, al unui altuia. Printre alte nenorociri inventate de comunism a fost și teroarea cărților de muncă, ținute sub oboroc de contabili și cadriști de tot felul. Misterioși, cu puteri oculte, conspiratori ai unei ordini obscure, pentru ei insul nu a fost niciodată nimic mai mult decât un paragraf dintr-o lege sau instrucțiune oarecare. Pentru ei viața nu-i decât un șir de cifre, cu partide, intrări și ieșiri, iar însăși moartea nu este decât o banală radiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în buzunar. Chiar el, Marele Cenzor, despre care discutasem cu Ester, cândva, în zăbava clipelor îmbrățișate, cu gândurile parcă plecate din noi în plutiri pe fascinantele aripi ale fluturelui dăruit de Ghidale. Urca Marele Cenzor în înserare, dinspre Splai. Un ins de fum și ceață, într-un costum verzuliu, în carouri, cu un fel de odgon atârnat de brațul stâng. Se oprea la Plăcintăria din dreptul gangului care dădea în curtea interioară, unde fusese cândva redacția ziarului la care lucrase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu spui aimstori“. Cinefil înrăit, directorul meu își presăra întotdeauna finalurile de muștruluială cu replici din filme celebre. Să nu-i mai poți replica tu, strivit de-atâta filmografie. Nu l-am găsit menționat pe Trombă printre cenzorii de atunci. Inși, de altfel, simpatici, din câte am putut constata din acele însemnări. Cam boemi, cam neglijenți, chiulangii adeseori, căutând mereu să-și fenteze șeful care, la rândul lui, încerca să mai atenueze dispozițiunile superiorilor săi, de multe ori pline de ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atenueze dispozițiunile superiorilor săi, de multe ori pline de ridicol sau de neînțeles. Oricum, cu mesaj abscons unui cititor de după patru-cinci decenii, dacă nu și mai mult, de la consumarea faptelor. Un univers, acela al cenzurii, la urma urmei, grețos. Al inșilor duplicitari, siliți să slujească unui regim pe care-l vedeau găunos și totuși trebuiau să-l apere, cultivând minciuna. O duplicitate nu numai a lor, desigur, dar cultivată de ei, șlefuită de ei și transmisă, prin fel și fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Instinctiv îmi era silă de turnători, ori de ce fel ar fi fost, și de cenzori și de tot mecanismul lor, deși, atunci când îl ascultam pe Trombă, nu știam mai nimic despre toate acestea. Îmi era pur și simplu silă de insul acela, de zelul lui de a povesti fel și fel de întâmplări, cu acel aer superior, de șmecher atoateștiutor care credea că de el a depins cutare și cutare faptă, o intrigă anume sau chiar, culme a neroziei, un anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
găsită la Anticariatul de pe Bulevard, de peste drum de „Gambrinus“. Fotografiam, fascinat de aparatul primit, într-o frenezie a descoperirii Lumii. Am început cu o țigăncușă de cinci-șase ani care venea și cerșea la „Colombo“. Banii îi lua taică-su, un ins șchiop care pândea de pe trotuarul vecin, din dreptul C.E.C.-ului, devenit mai apoi restaurant „Havana“. De la fetița aceea am început să fiu atent la amărâții de pe Bulevard. Le-am făcut fișe. Cu unii chiar am discutat, iscodindu-i de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dreptul lui, vardistul lua poziția de drepți și îi saluta cu toată pompa: „Să trăiți, coane Jorj, cum vă merge afacerea?“. Sau: „Să trăiți, dom’ deputat, cum merge la deputăție? Da’ tare mai dați, coane, la opoziție!“. Era plătit de inși, să-i salute astfel, să le impresioneze companiile. „Aveam tarif fix“, preciza el. „Un pol pentru coane, la prima tură, p-ormă cinci lei chipiu’ cu plecăciune. Doi poli escelența, suta pentru dom’ deputat și zece poli pentru dom’ ministru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
studente. Le avea pozele într-un album din care le arăta celor care rosteau o anume parolă, schimbată de la o săptămână la alta. Se consumase și un fel de dramă la tutungeria aceea, după care au și închis-o. Un ins s-a dus să ceară și el un pachet de „Virginia verzi“ (asta era parola) și printre pozele arătate a văzut-o și pe fata sa, studentă la matematică. A plătit, a cerut-o chiar pe aceea și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt un ins moral. Dacă pot urma, cât de cât, o minimă conduită morală“. Lăsând la o parte orice convenție naratologică, mă întreb câți dintre scriitorii contemporani își mai pun, intim, această problemă „depășită“... Romanul lui Ioan Lăcustă lasă un gust amar: asiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Franța pe cîțiva dintre șefii mei. Am fost dus la Montjuïc și ținut două zile Într-o celulă complet Întunecată, fără apă și fără ventilație. CÎnd am revăzut lumina, era vorba de flacăra unei lămpi de sudură. Fumero și un ins care vorbea numai În nemțește m-au atîrnat de picioare, cu capul În jos. Neamțul mi-a desprins mai Întîi hainele cu lampa de sudură, arzîndu-le. Mi s-a părut că avea practică. CÎnd am rămas gol pușcă, cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
exactitate, în indicații regizorale. Meșteșugul dramaturgului stă mereu în faptul de a crea surprize în modul de comportare a personajului central. Castriș, un individ mediocru, fără personalitate, e „tradusul” însumând trăsăturile lui Crăcănel și ale lui Pampon. Rudy este un ins mediocru ca și Castriș, cu deosebirea că el e „un dobitoc frumos” - cum îl caracterizează Sbliț. E un mandolinist cuceritor de femei, ca Nae Girimea, dar cu dorință de a se reabilita, de a se cuminți prin căsătorie, ca și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
opus divinității, cealaltă posibilitate e În om. Așa se explică acea cumplită frică a bărbatului: frica de femeie, adică frica de nonsens, aceasta e frica În fața ispititorului abis al golului”. Cugetarea, desigur, suferea de prețiozitate, dar Însuși Noimann era un ins, am putea spune, destul de pedant În ceea ce privește propria-i persoană. Uneori era atât de preocupat de cum arată și cum se exprimă, Încât Își aranja ținuta o zi Întreagă, fără să mai iasă din alcov. Același lucru se Întâmpla și cu frazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi strigând? Cotoșman: Vedem noi imediat...( Se uită în jur) Ionică: Ei, vezi ceva? Cotoșman: Da... Ionică: Ce? Cotoșman: Niște iepuri! Ionică: Iepuri? Cotoșman: Da, aaaa și e și un iepure alb printre ei! Un iepure alb stăpâne și doi inși aleargă după el. Ionică: Trebuie să fie vânători, că numai vânătorii aleargă după mai mulți iepuri și nu prind nici unul. Cotoșman: Nu, după îmbrăcăminte sunt slujitori la castelul împărătesc. (Pe urnmă apar mulți iepurași). Stăpâne, du-te și te ascunde
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ascunzi grotescul chip; Mai jos, focar, vulcan încins, Deasupra, norii lava-și varsă; De care foc inima-mi arsă, În albie-ți mi s-a prelins? E dinadins? E-ntâmplător? De ce e-un crater tot întinsul Și numai eu, acelasi, insul, Zbucnind vulcanic, arzător? Scânteie, poate-ntâmplătoare, De-ajuns, a fost o nimicire Să-mi cotropești cu-mpătimire, Paraginea-mi clocotitoare...
DE-AJUNS by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83779_a_85104]
-
fapte și smerite îngenunchieri întru cinstirea sacrificiului lor, cu gândul la Dumnezeu. Să nu amânăm rugăciunea. Numai astfel vom merita și noi sacrificiul celor căzuți și ne vom putea numi legionari. Altfel, nu mai ești tu cel dorit. Dacă viața insului nu-i așezată pe baze puternice credința, nădejdea, dragostea atunci vom avea și o societate debilă, pândită de surprize neplăcute, catastrofale, poate și iremediabile, precum crimele politice, jefuiri de bogății din avutul național, și multe altele. Să nu deznădăjduim, căci
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să câștigi liniștea prin fapte mărețe, folositoare aproapelui și plăcute lui Dumnezeu. Pentru aceasta avem nevoie de caractere nu de caricaturi și echilibriști. Experiența istorică ne arată că de la omul moral, valoros și jertfelnic ne vin marile și frumusețile idealuri. Insul în slujba colectivității, nu colectivitatea în slujba insului. Nedreptatea, teroarea și crima au fondat cele mai grele nemulțumiri și represiuni. Pentru înlăturarea lor ne trebuiesc modele de oameni înflăcărați cu suflete mari și neinflamabile, descătușați de râvna materiei. Să ne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și plăcute lui Dumnezeu. Pentru aceasta avem nevoie de caractere nu de caricaturi și echilibriști. Experiența istorică ne arată că de la omul moral, valoros și jertfelnic ne vin marile și frumusețile idealuri. Insul în slujba colectivității, nu colectivitatea în slujba insului. Nedreptatea, teroarea și crima au fondat cele mai grele nemulțumiri și represiuni. Pentru înlăturarea lor ne trebuiesc modele de oameni înflăcărați cu suflete mari și neinflamabile, descătușați de râvna materiei. Să ne întoarcem fața spre Dumnezeu și vom fi ceea ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
înfometat, ne-au țintuit pe Cruce, am sângerat în luptele din munți și în adâncul pământului în minele de plumb, paharul vieții noastre mereu plin cu defăimări otrăvite, dar am stat drepți și neclintiți în demnitate. Legionarul nu este un ins izolat, singuratic, ci un soldat al oștii creștine, al unei puteri înalte care îi poruncește să nu părăsească câmpul de bătălie. El reprezintă neamul și istoria lui și are o misiune încredințată lui de Dumnezeu. El s-a angajat liber
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Tânărul zise: — Ascultă, omule... Danny îndesă țeava și mai adânc, până când îi tăie răsuflarea și îl sili să amuțească. Mirosul de iarbă devenea tot mai intens. Danny găsi chiștocul pe perna scaunului și-l stinse. Cu mâna liberă deschise portofelul insului și trase afară permisul de conducere și peste o sută de dolari în hârtii de zece și douăzeci. Băgă banii în buzunar și citi informațiile din permis: Carlton W. Jeffries, bărbat, negru, 1,85 m, 80 kg, născut în 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
oarecare. În ultima sa escapadă l-a localizat pe Stefan Heisteke, un copil palid și brunet, cu burta umflată, care dormea noaptea în gangul ocupat în timpul zilei de un vânzător ambulant de țigarete, întins pe un covor împrumutat de un ins prietenos, ce făcea afaceri pe piața neagră. Tipul i-a spus că băiatul se speria când oamenii îi vorbeau în cehește, limba pe care se părea că o înțelegea cel mai bine. Frazele în germană sau engleză generau simple răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]