4,420 matches
-
foarte bună impresie a făcut și interpretarea Simfoniei nr. 7. în La Major op.82. de Ludwig van Beethoven. Excepțional a tălmăcit mesajul compozitorului distinsul dirijor, ceea ce ne-a făcut să regretăm că sa terminat parcă prea repede concertul. Motivez insistența cu care am descris mai atent evoluția acestor tineri, întrucât poate din cei care citesc articolul au ideea și curajul să-și pună la încercare cele învățate cu multă trudă, dacă nu au încadrare oficială. Din grija de a nu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
tinereții, petrecuți la studii, cei doi au devenit compozitori renumiți, respectându-se și apreciindu-se reciproc. După consemnările de mai sus, consider inutil să mai fac aprecieri asupra concertului la care s-au mai acordat și două bis-uri la insistențele publicului numeros care, spre stupefacția tuturor, a și gafat după prima parte a celei dintâi lucrări. Izbucnirea în aplauze, după primul respiro al orchestrei între părțile unei simfonii, este interzisă, dând o notă de neatenție și chiar ignoranță. De altfel
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
dar toate au fost ocolite, trecându se prin șanțurile laterale, pe arătură. Era o urmărire ca în filme. Patriotul Ilie Ilașcu nu avea cum să știe că mașina de la PRM n-a vrut să oprească, să pot coborî. șoferul, la insistențele mele, ia legătura prin telefonul mobil, pe care îl avea, cu Dorel Onaca, care îmi spune categoric că nu pot opri mașina. La mine nu aveam decât câțiva lei. Unde mă duc? Ce fac? De la ieșirea din Bacău mașina rămâne
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cu ajutorul cărora redacția publica articole defavorabile regimului maghiar. Acest interes pentru problemele ardelenilor se explică și prin faptul că în redacția ziarului scriau și doi ardeleni: Aron Pumnul și George Barițiu. Acesta din urmă a fost eliberat din închisoare la insistențele familiei Hurmuzaki după 10 zile de temniță. Pe perioada șederii la Cernăuți a colaborat la „Bucovina”, „Gazeta Transilvaniei” fiind sistată de regimul maghiar. În octombrie 1849 se reîntoarce în Transilvania și rămâne în legături foarte bune cu redactorii gazetei cernăuțene
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
din nordul Bucovinei. Acest fapt îi va atrage mai tarziu o serie mare de neplăceri și chiar de acuzații „de naționalism “ sau „conservatorism”, de către cei interesați în compromiterea prin orice mijloace a unor cadre didactice valoroase și buni patrioți. La insistențele mamei sale, dar și datorită presiunilor de ordin material, este nevoit să părăsească locurile natale și să vină în județul Rădăuți. Astfel, va funcționa în perioada 1937 - 1940 ca profesor la Liceul „Ștefan cel Mare” din orașul Suceava. Este profund
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]
-
am decis să plecăm și să caut un tratament adecvat mai departe. Avînd o pereche de cai de la fermierul care ne oferise găzduire, am plecat Înapoi, Însoțiți de același ghid laconic, vorbitor de quechua, ce ne-a cărat bagajele la insistența moșierului. În mentalitatea oamenilor bogați din zonă, este perfect normal ca servitorul, chiar dacă merge pe jos, să suporte toate greutățile și toate neplăcerile drumului. Am așteptat pînă cînd prima cotitură ne-a scos din raza vizuală a latifundiarului și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din trestie, cu două camere, dormitor și bucătărie. Într-o astfel de locuință a fost adus de miliția locală. Mare i-a fost bucuria, când a aflat că cel care scrie aceste rânduri se află tot la acest domiciliu. La insistențele mele, milițianul l-a adus la mine: eram doi din iunie 1959. Eram cunoscuți; după arestare am mai locuit împreună în diferite închisori și celule. Bunul Dumnezeu ne-a permis să completăm drumul Calvarului, să fim tot împreună și cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tot timpul acesta am ajutat pe preoții greco-catolici netrecuți cu liturghii trimise din străinătate și din Moldova. În 1977, prin recomandarea părintelui protopop Trifaș Liviu, m-am prezentat la parohia Horgești, pe atunci filială a parohiei Văleni, județul Bacău. La insistența păr. Budău Iosif, am învățat liturghia romano-catolică și după o săptămână am făcut slujba în ritul latin. În com. Horgești, îndrăgind călugării franciscani, am dorit să mă fac franciscan. La 3 octombrie 1986 am început noviciatul, ca la 26 octombrie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a plecat la Oradea, la chemarea ÎPS Vasile Hossu, episcop greco-catolic. La Oradea și-a adus contribuția plină de dăruire pentru terminarea primei biserici greco-catolice pe terenul fostului cimitir Olosig, unde s-a inaugurat primul pelerinaj în anul 1994. La insistențele sale s-a deschis Seminarul franciscan la Oradea, unde un grup de teologi s-au pregătit să ajungă preoți franciscani greco-catolici, el fiind și rectorul lor. După o scurtă, dar acută suferință suportată cu răbdare, în urma unei operații a trecut
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
meu, care bătea la porțile vieții părând să fi înțeles că mama e singură și n-are cine s-o ajute într-o chestiune atât de importantă și-a contenit zvâcniturile și loviturile, acordându-i mamei răgazul solicitat cu atâta insistență. Nu știu. Să fi fost doar o iluzie? Să fi comunicat într-adevăr cele două entități, iar fătul să fi receptat mesajul mamei? Nu știu. Era primăvară, într-o frumoasă zi de duminică. Vă amintiți desigur că eu eram stăpânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căreia văd că-i fac o publicitate extraordinară. R.P. Humanitas practică niște comisioane rezonabile, să știți... A.R. Succint. La scurt timp după război, soțul meu e trimis la Dresda, cu încă patru redactori, în schimb de experiență. Cu mari insistențe, obține să vin și eu cu ei. La Dresda, delegația este însoțită de două ghide tinere, sexy, ahtiate după bărbați, fiindcă sexul bărbătesc german era sau schilodit în cârje, sau mort pe front. Cele două ghide duc o intensă și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ceva meserie cu mine. De altfel, în toate interviurile pe care le dă, ea vorbește des pre asta, precum și despre relațiile dintre noi. Mă flatează, drept să vă spun, că Denisa Comănescu se consideră discipola mea. R.P. Bănuiesc însă că insistența de tip asiatic cu care-i pisează pe traducători n-a luat o de la dumneavoastră. E din zestrea personală. A.R. Nu, n-a luat-o de la mine, dar o aplică și asupra mea. Intră și asta în carte? R.P.
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
tip inovație, toată lumea a fost de acord, a ,,aplaudat” inițiativa, s-a scris și în ziarul local „Flacăra Iașului” despre ,,inițiativele lăudabile ale tovarășilor de la „Tehnoton” și ... cam atât. Eu voiam să fac ceva, am început să-i deranjez cu insistențele mele, am mai vorbit pe la ședințe și în primă fază mi s-a spus să mă fac membru de partid ca să fiu luat în seamă. Am făcut cerere, cineva era pe cale să mi-o aprobe, dar a venit ordin de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cu o zi devansată față de cea normală. Eu n-am dat importanță, dar o colegă care lucra la personal mi-a spus că în acest fel pierd vechimea acumulată. Atunci am revenit, l-am reclamat din nou și după lungi insistențe, mi-a aprobat în sfârșit cererea. Deși scăpa în acest fel de mine, Hermeziu a ținut să-mi facă rău până în ultima clipă; se comporta ca un veritabil ticălos bolșevic. Era o întreprindere care mustea de turnători, erau indivizi care
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
lui, între consăteni, ocupând pentru tot restul vieții funcția de preot aci. El a fost acela care în anii grei pentru ortodoxia transilvană, ai regimului dualist austro-ungar se deplasează la București, la Mitropolia Ortodoxă Română care înzestrează la cererea și insistențele sale, biserica din Streza cu aproape tot necesarul de cărți bisericești utile unei bune desfășurări a cultului, ritualurilor creștine în sat. Cel deal doilea învățător diplomat, la școala din Oprea, a fost Ioan Budac, născut aci în Oprea la 4
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
către învățătoare, de parcă acum o vedeau pentru prima oară și desco pereau că este de fapt o arătare de pe alt tărîm. Arătarea le zîmbi și repetă ce întrebase. Nu avea nimeni curajul nici măcar să clipească ; o fixau în continuare cu insistență. La un moment dat, se auzi un zgomot puternic și toți își întoarseră privirile într-acolo. Era Cristi, care se ridicase în picioare, trîntind scăunelul mobil de speteaza pupitrului. Băia tul nu stătu pe gînduri și începu să cînte - învăță
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
minute pentru a asculta. Cu modulația lor tristă, cele trei note răsună din nou, în umbră. "Era ca un fel de chemare... Ca o chemare care părea a spune: Adu-ți aminte! adu-ți aminte! într-atât era plină de insistență, de intențiune, de penetrațiune în a spori tulburarea pe care mi-o strecura în suflet." N-am rămas totuși prea mult acolo. Eram nerăbdător să mă văd în singurătatea străzilor pustii, să mă pierd în umbra fumurie a lucrurilor, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
noaptea, pe străzi pustii, voi întâlni fantomele trecutului și voi tresări uimit, privindu-le..." Niciodată însă, de câte ori am revenit între zidurile orașului părăsit (unde, de fiecare dată, regăsesc, pure și nealterate, vechile afecțiuni pe care le-am lăsat și de la insistența cărora n-aș ști vreodată să mă sustrag), nu mi-am putut clarifica impresiunile. Pentru întâiași dată acum, mă văd în sfârșit în stare să privesc liniștit în mine, să verific substanța legăturilor mele cu Iașul, să recunosc simbioza care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la alta, șiși însemnează locul precum câinii, să știe unde să vină și data următoare. De cele mai multe ori, televiziunile funcționează după principiul oilor în turmă. „Descoperă“ una dintre ele un astfel de personaj (de fapt, îi construiesc notorietatea dândul cu insistență pe post) și apoi celelalte îl preiau întro voioșie. Nu mai contează că indivizii respectivi poartă după ei, de multe ori ca pe un stigmat, însemnele televiziunii care ia făcut celebri. De exemplu, Magda Ciumac, Tolea Ciumac sau Ogică respiră
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fără să poată decide o a treia. De aceea acuzații aveau În general grijă să ofere judecătorilor o alternativă plauzibilă. Socrate, Însă, la propunerea de condamnare la moarte formulată de Meletus răspunse cerînd să fie ospătat În Pritaneu. Abia la insistențele lui Platon și ale celorlalți discipoli a propus o amendă. Ceea ce n-au Înțeles judecătorii săi, a rămas pentru mulți și acum neclar. Filosoful a făcut din moartea sa confirmarea ideilor sale, transformînd-o În operă. Zborul și prăbușirea lui Icar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mă întreba în legătură cu ceva de făcut, sosi Părintele. M-a certat că nu fusesem ascultător și nu-l așteptasem la locul hotărât, așa că în ziua aceea nu voi să mai facă nimic. Dar noi am continuat să-l rugăm cu insistență. Se întoarse așadar la Turnul Roșu și începu să dicteze plimbându-se, așa cum făcuse mereu. Eu, ca să-i văd chipul, mă tot apropiam câte puțin, iar Părintele îmi spunea: „Păstrați regula”4. Și cum, la un moment dat, uitând ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să ne revizuim situația, să aflăm unde am ajuns și cine suntem acum. Carlina ar fi vrut să se îndepărteze de el chiar atunci, dar nevoia de a-l cunoaște mai bine pusese stăpânire pe mintea ei. Îl privi cu insistență. Era cuprins de temeri ca și ea, ca și ea căuta un loc în care să se simtă în siguranță, să găsească acel ceva pe care nu-l avea, dar nu vroia să recunoască. Propunerea lui spontană de a o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
amintești și strângi cu drag la piept această învățătură. - Toate acestea mi-au dat mai multă încredere în mine. Am învățat să privesc cu optimism spre viitor. Ochii lui erau fixați asupra ei și nu clipeau deloc. O privi cu insistență, mușcându-și buzele ușor, lăsând impresia că vorbise prea mult. Acum regretau amândoi că timpul trecuse atât de repede și mai aveau atâtea să își spună. Le-ar fi trebuit mult timp să pună cap la cap toate întâmplările și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
alături de Leon. - Era doctor veterinar? De el e vorba, nu? - Da. De Leon. - Am auzit că era un tip formidabil. Și era mult mai tânăr decât tine. Îi păruse puțin iritat, avea în glas puțin acid și îl privi cu insistență. Cândva l-ar fi păstrat numai pentru ea. Dar acum îi era indiferent. Cuvintele lui îi sunau ca un reproș tardiv dar ea rămase insensibilă. - Da, am încercat să fiu cu cineva. Cu Leon. Aveam nevoie de cineva. De un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spre distrugerea acestor echilibre care au avut nevoie de atâta timp pentru a se stabili ? Cine ar supraviețui unei asemenea crize ? Omul ? O altă categorie de ființe mai adaptate, cum ar fi insectele ? Sau nicio ființă vie ? Ne punem cu insistență și bine argumentata științific întrebarea: omul - produsul final și cel mai sofisticat al evoluției biologice - se va distruge pe sine însuși și va antrena în această distrugere toate fiintele vii ale planetei ? Iată doar câteva din pericolele naturale: Atmosferă este
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]