10,350 matches
-
pornind de la care este posibilă funcția exteriorității (același fenomen este valabil pentru arhetip ca fenomen profund ontic sau cultural); infixul -ahface parte dintre acele particule lingvistice, prezente în onomastica lui Blake (vezi Luv-ah, Beul-ah, etc.), care sugerează ideea de spirit / inspirație / suflare a vietii (cf. ebr. ruah = duh de viață). Sufixul -hoola credem că poate proveni din cuvîntul hula, care semnifică un sinuos dans polinezian-hawaiian al ploii, dansat de aborigenele din Hawaii (îmbrăcate în niște fuste făcute din tulpini lungi de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Los, Voiești în dulce cumpătata furie să plăsmuiești sublime chipuri, În care jalnicele spectre să poată să se-nchege, 455 Ele vor fi răscumpărări pentru-ale noastre Suflete ca să putem trăi". Așa vorbit-a Enitharmon, si Los, mîinile-i divine fiind de inspirație pătrunse, începu [De stîncă hrubele lui Dranthon să le cioplească-n chipuri ale frumuseții] Focurile să-și strunească; cu multă chibzuința văpăile care mugeau Le-nfrînse prin puterea Artei, încovoindu-le crestele de fier, 460 Trăgîndu-le nainte peste vînturile Golgonoozei 216
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu Rabba, la 10 mile de Marea Moartă (Numeri, 21, 15-28; Isaia, 15, 1); în unele pasaje numele Ar se referă la toată țara Moabului (Deuteronom, 2, 9-18-29). Beulah (rom. Beula): domeniul subconștientului (cf. S.F. Damon), sau al inconștientului, sursa inspirației poetice și a viselor; în Progresul pelerinului de Bunyan, Beula este Paradisul Pămîntesc, tărîmul în care călugării trăiesc pînă ce trebuie să treacă Rîul Morții EBRAICA beulah adj. măritata, cu bărbat; nume primit de Palestina cînd a revenit în grațiile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Enitharmon este logic derivat din [Enion + Tharmas]. Numele Eni-on "îmbrățișează" numele Tharm(aș) în chiar structura cuvîntului Eni-tharm-on (cei doi părinți, Enion și Tharmas, sînt astfel prezenți în Enitharmon, dincolo de ei înșiși, în transcendere de sine). Enitharmon: Spațiul; Frumusețea spirituală; inspirația lui Los că poet; Eni-tharm-on [Enion]-[Tharmas] GREACĂ SANSCRITA v. Enion v. Tharmas ETIMOLOGIE ALTERNATIVĂ: Enitharmon,din ENItharmON ar derivă numele Enion și Tharmas, părinții ei pămîntești (cf. Margoliouth) GREACĂ ENGLEZĂ anarithmon adj. fără număr; (cf. Damon) (z)enith + (h
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Days (Cel Îmbătrînit de Zile / Cel vechi de Zile) era un raspuns dat de Blake lui Voltaire, care în Candide (cap. 25) îl ridiculizase pe John Milton pentru utilizarea compasului în episodul menționat. Vezi detalii privind alte posibile surse de inspirație pentru acest motiv în notă noastră despre Compasul cel de aur. 17 Vom notă cu semnul "◊" datele din viața lui Blake și cu asteriscuri ( * ) date istorice care au avut loc în timpul vieții lui Blake și reprezintă evenimente importante pentru acesta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
numeroasele sale turle, în care era primită oastea fantomatica a războinicilor eroici ai lui Odin, special adunată aici pentru a lupta în bătălia finală a zeilor, la Ragnarökr (cf. A. Cotterell & R. Storm, The Ultimate Encyclopedia of Mythology, p. 178). Inspirația inițială pentru acest poem i-a venit lui Blake pesemne în 1795 cînd Richard Edwards (librar și editor) i-a cerut lui Blake să facă o serie de desene și gravuri pentru Night Thoughts / Cugetări nocturne de Edward Young, un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sanscr. = "punct") cu ochiul acului care unește cele două capete ale compasului, i.e. cu Sophia, matricea divină. (Vezi Roob, op. cît., p. 629). Similar, în simbolismul masonic compasul semnifică rațiunea; că în sistemul lui Blake și Shaftesbury, în cosmologia de inspirație pitagoreico-creștină a francmasonilor Dumnezeu este Arhitectul Suprem care creeaza o ordine cosmică perfect geometrica, măsura tuturor lucrurilor fiind iubirea frățeasca. (Vezi ilustrația God measuring the world with the compass, în volumul Bible Moralisée, ca. 1250, în Roob, op. cît., p.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
VII, 427) Supremă stingere în veșnică durere: "definiție" a Morții Veșnice că descensus ad inferos etern. 215 (VII, 437) diafan / translucent: Lit. "translucid", "transparent în mod imperfect"; transluciditatea presupune grade de opacitate difuza. 216 (VII, 460) vînturile Golgonoozei: Probabil semnifică inspirația divină. Blake, ca și alți romantici, se înscrie în tradiția moștenita în acest sens de la Democrit (inspirația că suflu divin). 217 (VII, 468) îi dădu culoare: Tincture poate avea și o conotație alchimica: elixirul care produce transmutarea, deci piatră filosofala
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
VII, 437) diafan / translucent: Lit. "translucid", "transparent în mod imperfect"; transluciditatea presupune grade de opacitate difuza. 216 (VII, 460) vînturile Golgonoozei: Probabil semnifică inspirația divină. Blake, ca și alți romantici, se înscrie în tradiția moștenita în acest sens de la Democrit (inspirația că suflu divin). 217 (VII, 468) îi dădu culoare: Tincture poate avea și o conotație alchimica: elixirul care produce transmutarea, deci piatră filosofala. Astfel, iubirea este cea care transformă elixirul (tincture) în verb (tinctur'd), adică îl pune în mișcare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mîntuirea trupului fizic: transformarea acestuia în trup spiritual, de Slavă, nemuritor, de diamant. 252 (VIII, 202) În versiunea Oxford, 1979: "blare by [...]" "răsúnă lîngă [...]." 253 (VIII, 205) perioade de extaz pulsînd: Latinescul furor are sensurile următoare: furie, nebunie, turbare; patimă; inspirație, delir; extaz, tranșă; există expresiile: furor loquendi (logolalie extaz al vorbirii, vorbire în extaz); furor poeticus (frenezie poetica); furor scribendi (dezlănțuire extatica a scrisului). Toate sînt legate de procesul de creație prin infuzie din planuri superioare, deșchideri extatice ale porților
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acest nume probabil pentru că John Bunyan a utilizat peste tot in The Holy War termenul Shaddai în loc de Dumnezeu. Jehovah (Iehova/Iahve) la Blake este al șaselea dintre cei șapte Ochi ai lui Dumnezeu, precedînd venirea lui Iisus Hristos; desemnează Dumnezeul Inspirației și al Milei (cf. The Marriage of Heaven and Hell, 6). Conform tradiției rabinice Iehova/Iahve reprezintă milă, în timp ce Elohim justiția/dreptatea. Îmbinarea acestor două aspecte ale lui Dumnezeu reprezintă sinteză desăvîrșită: în Jerusalem 61, 1-2 Blake vorbește despre iertarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
propoziții originare, ci în sensul că ea funcționează ca premisă implicită a întregului proiect filosofic kantian. În aceeași poziție vom găsi această idee și la alți filosofi, care, într-un fel sau altul, și-au gândit propriile construcții și sub inspirație kantiană; de exemplu, la Rădulescu-Motru, pentru care personalitatea concept esențial în construcția sa reprezintă o unitate de existență, desigur, specific umană. Revenind la Kant, trebuie să accentuăm ideea că unitatea de existență a omului este, de fapt, unitate a celor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
însuși. În alte cuvinte, numai privind dinspre om (ca personalitate) putem afirma o ordine de finalitate a lumii. Ideea aceasta reprezintă al patrulea postulat al personalismului energetic. Acest gând despre om (personalitate) ca scop final al evoluției exis-tenței-ca-energie, de certă inspirație kantiană, este desfășurat de C. Rădulescu-Motru într-o modalitate bergsoniană. Nu fenomenul izolat constituie realitatea, ci totalitatea fenomenelor. Concepută ca totalitate, realitatea se află într-o ordine de finalitate, fără a fi vorba de intervenția unei "intenții" din afara realității energetice
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prim în procesul personalizării și că el reface întreaga ordine a formelor de actualizare a energiei, dându-i, de fapt, acesteia, sens într-o ordine de finalitate. De altminteri, finalitatea personalității este condiționată regulativ, nu constitutiv, spune C. Rădulescu-Motru, sub inspirație kantiană de finalitatea eului. b. Poziția specială a eului, ca început al personalizării, îi conferă anumite funcții. Astfel, el devine premisa "naturală" a personalității deși constă în anticipație și constituie primul act propriu-zis liber și nucleul ei, căci celelalte componente
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cel român tuturor "viețuitoarelor", dar absentă atunci când el gândește supraomul, acesta nereprezentând, în ultimă instanță, decât "o frumoasă imagine poetică"241. Așa încât, putem spune că ideea de evoluție, atât de importantă în filosofia lui Rădulescu-Motru, își găsește o sursă de inspirație și în filosofia nietzscheană. De asemenea, trebuie precizat din capul locului faptul că filosoful român lucrează cu anumite concepte ale căror semnificații sunt justificate întotdeauna dintr-o dublu regim: filosofic (universal) și științific (particular), în timp ce Nietzsche lucrează mai cu seamă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o dublu regim: filosofic (universal) și științific (particular), în timp ce Nietzsche lucrează mai cu seamă cu "concepte-metaforă". Autorul acestei lucrări are credința că dincolo de legătura dintre personalismul energetic și filosofia nietzscheeană pe linia personalismului semnalată de Rădulescu-Motru însuși și de posibila inspirație nietzscheană a conceptului personalist energetic de evoluție putem dezvălui o legătură semnificativă între "vocație" și "omul nobil" (și, desigur, celelalte forme nietzscheene ale excelenței umane, amintite mai sus), în general între cele două filosofii, pornind nu de la influența celei nietzscheene
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
una dintre lucrări (Le personnalisme 1903) și însăși doctrina sa filosofică. Scopul explicit al lui Vasile Băncilă era acela de a semnala îndeosebi diferențele dintre cei doi gânditori, pornind de la faptul că există cel puțin o asemănare fundamentală între ei: inspirația kantiană care a condus către personalismul lor. Iată cum sistematizează interpretul deosebirile dintre aceste două filosofii personaliste. Ar exista între ele, mai întâi, o deosebire de obiect: personalismul renouvierist este o metafizică, poate chiar o teodicee, personalismul energetic are în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cele ale lui Români, în schimb erau cel mai usor de pus pe muzica, cu adjective pline de sens și capabile să relateze evenimente cruciale în cât mai putine cuvinte. Alzira a fost scrisă mai mult din obligație decât din inspirație. Alzira este printre cele mai scurte opere a lui Verdi conținând numai 90 de minute de muzică. În ciuda acestor condiții nefavorabile, Verdi s-a dus la Neapole în 1845, presat de impresarul Teatrului Sân Carlo, Vincenzo Flauto. Distribuția operei cuprindea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nu avea nimic disponibil, așa că s-a procedat la o adaptare cu subiect medieval avăndu-i ca protagoniști pe cavalerii englezi din epoca lui Richard Inima de Leu și care avea să impună modificări minime în partitura muzicală a operei Stiffelio . Inspirația literară a constituit-o românul lui Edward BulwerLytton, Harold: the last of the Saxon Kings. Acțiunea urma să se desfășoare în Anglia și în Scoția (ultimul act) în epoca medievală. Ingredientele de bază ale subiectului au rămas aceleași: Aroldo, un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
găsește în inima lui puterea de a o ierta. Intrigă prelua principalele idei ale românului lui Walter Scott scris în anul 1825 și intitulat The Bethrothed deja familiar publicului italian din creația lui Giovanni Pacini - Îl Contestabile di Chester (1829). Inspirația pentru personajul călugărului Briano venea din românul aceluiași romancier The Lady of the Lake. Numai scenele finale diferă de acțiunea operei Stiffelio. În timp ce ultimul tablou al actului III din Stiffelio îl găsește pe predicator în anvon în fața congregației sale, cel
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Verdi fiind rechemat pe scena de 27 de ori. Euforia a avut darul să mascheze și faptul că pe ansamblu, audiența și criticii au simțit că Aroldo nu se compară cu Stiffelio, lipsindu-i sinceritatea, stilul mai coerent, expresivitatea și inspirația acesteia din urmă. După premieră, operă Aroldo avea să mai fie montată la Bologna, Torino, Trieste, Treviso și Verona. Cu ocazia Carnavalului din 1858 opera va fi reprezentată la Teatro La Fenice din Veneția, la Cremona, Parma, Florența și Romă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
1841 și Mercadante în 1843). Nu s-a apelat la libretul operei Îl Reggente de Saverio Mercadante deoarece acesta fusese tradus și adaptat de Salvatore Cammarano. Libretul întocmit de Antonio Somma (care inițial ceruse să rămână anonim) și-a tras inspirația din libretul lui Eugène Scribe pentru opera lui Daniel Auber, “Gustave III sau Le bal masqué“. Libretul relatează povestea unui regicid care a avusese loc în Suedia asupra Regelui Gustav III, în 1792. Acesta fusese împușcat în timp ce asista la un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ei pe scena pe celebrul compozitor, pentru a fi părtaș la aplauzele prelungite. Este părerea noastră unanimă că La Forza del Destino este cea mai completă dintre toate operele lui Verdi, atât în termeni muzicali, cât și în materie de inspirație, prin abundență invențiilor melodice, prin dezvoltarea lor muzicală și prin orchestrație.“ Giuseppina vorbea într-o scrisoare că opera a fost: un excelent succes, o reușită reprezentație prin toți factorii: soliști, cor și orchestră.. În corespondență trimisă de trimisul revistei Gazzetta
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
îi arătase lui Verdi și o scrisoare prin care fusese împuternicit de către Khedive că în cazul în care marele compozitor se va dovedi de neînduplecat, să poarte discuții cu Wagner. Auguste Mariette a pretins că și-a avut sursă de inspirație într-o legendă egipteană (deși fratele acestuia, Edouard Mariette a sustinut cu vigoare că de fapt subiectul a fost plagiat după un roman al său rămas neterminat). De menționat și faptul că biografa lui Verdi, Mary Jane Phillips-Matz a susținut
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
compusă pe un libret al unui distins poet și muzician - autorul operei Mefistofeles. Și totuși în timp ce toți criticii și muzicienii profesioniști admira unanim cele două creații de maturitate ale lui Verdi, publicul larg a descoperit în ele o secătuire a inspirației melodice, o prea accentuată slăbire a miraculoaselor însușiri din tinerețea Maestrului, o lipsă a acelei mentalități laissez fair aller poate ocazional ușuratica dar atractivă și pe care nici un fel de perfecțiune tehnică nu o putea înlocui. Numai timpul va fi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]