4,097 matches
-
mai târziu, spre sfârșitul secolului, de către un alt român, Basarab Nicolescu, care va avansa, după cum am văzut, teza existenței mai multor niveluri de realitate. Astfel, ceea ce apare drept antinomic și irațional pe un nivel de realitate, în speță cel al intelectului obișnuit, își poate găsi justificarea și deplina raționalitate pe un altul, unde guvernează o altă logică decât cea binară sau disjunctivă. Lucian Blaga nu voia să meargă atât de departe. Pentru el, planul de realitate în care se află soluția
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
era mai curând preocupat de depășirea logicii. Însă, gândirea antinomică pe care o promovează, în special prin metoda antinomiei transfigurate, pare să deschidă către o nouă logică. Chiar dacă este doar prefigurată, aceasta este o logică non-aristotelică. Metoda antinomiei transfigurate scoate intelectul din canoanele logicii aristotelice. Însă, structura metodei însăși pare să comporte o logică din categoria logicii contradictoriului sau a terțului inclus, exersată de Ștefan Lupașcu. De asemenea, metoda lui Blaga poate fi asociată într-o anumită măsură cu ideea logicilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
atenuare. Blaga, în schimb, asumă un drum al identității contradictorii, în care afirmarea radical-antinomică a unității ideilor opuse scoate rațiunea din cadrele logice obișnuite. Din acest punct de vedere, este destul de dificil să asimilăm rațiunea transversală a lui Schrag cu intelectul ecstatic blagian. Dincolo de acest lucru, considerarea valorii metodei lui Blaga la această trecere dintre secole este deosebit de importantă. Filosoful român prognoza o epocă în care colaborarea dintre doctrine opuse va înlocui discordia acestora, întrerupând succesiunea de sisteme contradictorii. Chiar dacă, deocamdată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de Filosofie, București, 1937, Editura Tess-Expres, București, 1996. *** Lucian Blaga cunoaștere și creație, Editura Cartea Românească, București, 1987. *** Noua reprezentare a lumii, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002. Abiteboul, Olivier, Le paradoxe apprivoisé, Flammarion, Paris, 1998. Afloroaei, Ștefan, "Antinomii ale intelectului ecstatic", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, Editura Cartea Românească, București, 1987. Afloroaei, Ștefan, "Blaga și tradiția răsăriteană", în vol. Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura Albatros, București, 1997. Afloroaei, Ștefan, Ipostaze ale rațiunii negative. Scenarii istorico-simbolice, Editura Științifică, București
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și gândirea umană, Editura Științifică, București, 1992. Underhill, Evelyn, Mistica, Editura "Biblioteca Apostrof", Cluj, 1995. Veihinger, Hans, Filozofia lui "ca și cum", Editura Nemira, București, 2003. Vernant, Jean-Pierre, Mit și gîndire în Grecia antică, Editura Meridiane, București, 1995. Vlăduțescu, Gheorghe, ""Ideație dogmatică", intelect, rațiune", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, Editura Cartea Românească, București, 1987. Vlăduțescu, Gheorghe, Filosofia legendelor cosmogonice românești, Editura Paideia, București, 1998. Vulcănescu, Mircea, Pentru o nouă spiritualitate filosofică. Dimensiunea românească a existenței, vol. 1, Editura Eminescu, București, 1996
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
p. 429. 114 Ibidem, p. 428. 115 Ibidem, p. 425. 116 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în Opere, vol. 8 (Trilogia cunoașterii), Editura Minerva, București, 1983, p. 501. 117 Ibidem, p. 499. 118 Ibidem, p. 501. 119 Gheorghe Vlăduțescu, ""Ideație dogmatică", intelect, rațiune", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, p. 63. 120 Cf. Gheorghe Al. Cazan, " Raționalismul ecstatic formă specifică a raționalismului", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, p. 47. Aici, autorul susține că specificul raționalist sau iraționalist al filosofiei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să se realizeze ca o floră religioasă crescută sub soarele dogmei creștine, și ca un complex de forme sociale în centrul căruia ar sta biserica creștină (...). De aceea, el nu s-a putut ridica la ideea pentru noi fundamentală a intelectului ecstatic, menit să creeze noi dogme filosofice, o metafizică în acord cu tendințele inerente ale timpului (...). Noi credem numai într-o criză istorică (am numit-o elenistă); o criză în cuptorul căreia se ard la înaltă temperatură cărămizile pentru noua
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în filosofie, Editura Științifică, București, 1992, p. 50. 252 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 229. 253 Ibidem, p. 230. 254 Cf. Gheorghe Iftimie, Lucian Blaga și creștinismul românesc, Tipografia "Liga culturală", Iași, 1944. 255 Ștefan Afloroaei, "Antinomii ale intelectului ecstatic", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, p. 103. 256 Ibidem. 257 Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, Editura Științifică, București, 1969. 258 Jeanne Hersch, op. cit., p. 189. 259 Immanuel Kant, op. cit., p. 26. 260 Ibidem, p. 285. 261 Ibidem
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de existență, ca dat pur al vieții spiritului. Acesta e singurul "obiect" al poeziei, propunerea unor "existențe substanțial indefinite"4, ființările libere ieșite din matca ființei, unde ele sunt doar în măsura în care se înscriu în existentul de-finit. Stări absolute ale intelectului și viziunii, existențele nedefinite, nemanifestate în corpul ființei unui poem, sunt - potrivit lui Barbu - stări și nu acțiuni, "starea de geometrie și, deasupra ei, extaza"5. Altfel spus, figura cristalină a desăvârșirii spirituale - spiritul de geometrie - și viziunea înaltă a posibilului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ciclul Vârsta de fier (1940-1944), în vol. Poezii, Editura pentru literatură, București, 1962. 2 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, în vol. Poemele luminii (1919). Ceea ce se ascunde în numinozitate are natura fenomenelor originare care "nu se revelează intelectului ca abstracțiuni, ci intuiției" (Fenomenul originar, în Lucian Blaga, Zări și etape, Editura Minerva, București, 1990, p. 117). Blaga vorbește despre artă ca revelare intuitivă a misterului ("arta este încercarea de a converti misterul pe un plan de intuiție", intuiția
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
5 Anca Vasiliu, "La parole 'diaphane' chez Dante", în loc. cit., pp. 210, 211. 6 "Se trece, prin urmare, de la cuvântul corporal transparent, dar infinit la un cuvânt diafan, plin de limpezime, de sens, și mediator constant între luminozitatea pură a intelectului și aparența sensibilă" (ibidem, p. 200). Densitatea corporală a unei prezențe și urzeala subtilă a ceea ce aproape că nu e corp, vizibilitatea unei figuri (a unui sens), profilându-se prin cuvinte ca o umbră (o imagine), și totuși caracterul aproape
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a minții, scânteia synderesei (apex mentis seu synderesis scintilla)", în termenii Sf. Bonaventura (Itinerarium mentis in Deum, cap. I, Editura Științifică, București, 1994, p. 11; pentru versiunea latină, p. 78). Este, potrivit lui Eckhart (Predica 37), o mică scânteie (Vünkelîn) a intelectului, "o Lumină divină, o rază și o imagine de natură divină imprimată în suflet", care "pătrunde în Fondul simplu, în deșertul tăcut în care nicio distincție nu și-a aruncat vreodată privirea, (...) căci acest Fond este o tăcere simplă, nemișcată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Cartea Românească, București, 1988, pp. 11-43 (pagini din care vom cita în continuare). 2 Apud Sorin Mărculescu, op. cit., p. 16. 3 "Există două tulpini ale cunoașterii omenești care provin poate dintr-o rădăcină comună, dar necunoscută nouă, anume sensibilitatea și intelectul: prin cea dintâi obiectele ne sunt date, iar prin cel de-al doilea ele sunt gândite" (Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, Editura Științifică, București, 1969, p. 61). Chiar orbită - comentează Jean-Luc Marion - intuiția rămâne donatoare (...). Intuiția fără concept, deși încă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
180, 316. Adică filosofie: "Înțelepciune a iubirii ce se află în slujba iubirii" (Emmanuel Lévinas, Altfel decât a fi sau dincolo de esență, Editura Humanitas, București, 2006, p. 330). 70 Tăcere a înțelepciunii ignorante, înțeleasă în sens cusanian, de convertire a intelectului prin intermediul credinței maxime și al iubirii unificatoare (cf. Nicolaus Cusanus, De docta ignorantia, III, 11; Editura Polirom, Iași, 2008, p. 475). Cf. de asemenea "ignoranța doctorală" (Montaigne), "ignoranța savantă" (Pascal) sau "știința neștiutoare" (Schelling). 71 Străvezime (PD), p. 281. " În
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în op. cit., p. 53). 53 Vol. Un viitor obosit, Editura Augusta, Timișoara, 1998, p. 71. 54 Vol. Trandafirul și clepsidra (1985), în Dan Damaschin, Denecuprinsul, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, pp. 73-74. 55 Nu mai e lucrare interioară, a intelectului unificator, ci lucrare exterioară, a rațiunii suficiente, disociative: "lucrarea rațiunii/ o despicătură nefirească/ ce te-a separat pentru totdeauna de luminișul ființei" (Pustiitorul, vol. Atotsfârșitul, 1995, în op. cit., p. 192). 56 "Clarviziunea inimii deslușind respirația/ veșniciei" (Fruntariile inocenței, vol. Trandafirul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
introdus relativ recent, pentru a acoperi spațiul dintre două stări cognitive asociate cu avansarea în vârstă: îmbătrânirea fiziologică și demența. Astfel, MCI corespunde unor acuze ale subiectului în vârstă, asociate cu tulburări obiective ale funcției mnezice, dar cu funcțiile cognitive, intelectul global și activitatea cotidiană normale. 12-15% dintre aceste cazuri evoluează către boală Alzheimer (BA). Criterii de diagnostic (2):subiectiv apare tulburare de memorie, de preferat confirmată de un aparținător;obiectivarea deficitului mnezic în raport cu nivelul cultural și vârsta;funcție cognitivă globală
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gabriel Ioan Prada, Ioana Dana Alexa, Ramona Ștefăniu () [Corola-publishinghouse/Science/91970_a_92465]
-
ale învățării, conducând elevul de la observarea unor fenomene chimice pe baza demonstrației la observarea fenomenelor prin activitatea proprie (faza formării operațiilor concrete), apoi la verificarea și aplicarea în practică a acestora (faza operațiilor formale) când se cristalizează structura formală a intelectului și în continuare, la interpretarea fenomenelor observate care corespunde cu faza cea mai înaltă din treptele ierarhice ale dezvoltării (faza operațiilor sintetice). Experimentele chimice se folosesc de obicei integrate, în număr mai mare sau mai mic, în diferite etape ale
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
ca o coerență, ca o forță mintală care implementează scheme cognitive membrilor, fie ei public de adepți, fie ascultători sau cititori. Cuvântul „mantra” semnifică aici „salvarea” și „protejarea” activității cognitive, adică „antrenarea” minții pe un făgaș dorit; mai exact, controlul intelectului sau sugestia autocontrolului (dar Într-o direcție indusă). Cum puterea situațională, ne amintește Zimbardo, emană din „puterea sistemică” (ce este dirijată politic), Înțelegem ce importanță au instituțiile de influențare a minților, ce rol poate juca media controlată. Indivizi care se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
la fenomenul sociocultural care dă năvală peste noi, prin micul ecran, pe stradă, În sălile universității, Încep să acord credit teoriei pe care o credeam Închisă. Suntem Învăluiți de o „cultură” agresivă, simplificatoare, redusă la câțiva stimuli expresivi, care Înhață intelectul și-i dă forma sa; „transplantând” discursul unor „modelatori” care se exprimau prin interjecții, formule argotice, uneori și prin propoziții simple. Marx a fost un bun observator, discursul cultural esențializat se găsește În fiecare individ supus influenței modelelor sociale. Mi-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
educative” de dirijare a conștiinței publice, de influențare a mijloacelor de formare și de elaborare a schemelor cognitive, pentru ca „beneficiarii” sistemului să Încerce un sentiment colectiv de satisfacție și Împlinire. Adesea, aceste mijloace sunt conjugate, urmărindu-se ca finalitate Încarcerarea intelectului În scheme de decodare a informației și de elaborare a proiectelor de viață. La Început a fost lupta de clasă. Aceasta nu a avut numai rolul de a realoca resursele, de a decide posesia mijloacelor, a Însemnat și o operație
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
la performanțe intelectuale, dar toate aceste câștiguri se pot Întoarce Împotriva rațiunii dacă nu sunt dublate de un conținut moral și de o organizare a conținutului emotiv al ființei. O lumină nouă trebuie să conducă la reconstituirea principiilor educației: evoluția intelectului nu se poate desprinde de evoluția omului total, educația „trebuie să cuprindă viața integrală a individului”, școala, dar și viața extrașcolară unde copilul Învață să-și stăpânească impulsurile. Și dă exemplul colegiilor englezești, unde tinerii „Învață” relațiile umane și atitudinile
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
lucrări, crearea de „titluri” pentru numiri și avansări (parcă nu s-au schimbat prea multe de atunci!). Soluția sa: societatea nu poate reacționa la lumea externă decât prin știință, aceasta este singurul instrument eficace pentru a schimba lumea și structura intelectului uman. Al treilea raport, „tensiunea nervoasă și boala secolului”, susținut la 14 martie 1947, a fost redactat În condițiile În care comunitatea științifică se fracturase deja. Unul dintre colegi Îl taxează drept nebun și părăsește sala Academiei. După acest raport
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
1924), Ipoteze și precizări În știința sufletului (1926), a ținut primul curs de psihologie socială În anul universitar 1930-1931. Un curs absolut modern, comparabil cu ceea ce există În Occident, idei valide și astăzi: socialul influențează emoțiile, personalitatea, conștiința, sentimentul estetic, intelectul și limbajul; mulțimile coboară individul: cazul pictorului descris de Anatole France și care din om delicat și politicos devine un teribil iacobin, o bestie feroce care trimite societatea la eșafod; „stările de mulțime” expropriază individul, desființează viața lui sufletească normală
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
r?spuns la o provocare ?i fiecare r?spuns fiind provocare pentru un nou act (A. Toynbee). A?adar ?i istoria disciplinei noastre poate fi privit? că rezultanta calculelor retrospective ale probabilit??ilor. Istoria este un produs periculos al chimiei intelectului, spunea Paul Val�ry. Este important s? facem istoria unei discipline de cunoa?tere pentru a putea stabili corela?îi �ntre devenirea societ??îi ?i �n?elegerea-de-sine a acesteia, spunea Raymond Aron �n Introduction � la philosophie de l�histoire (Gallimard
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ură" al ființelor omenești, precum și senzualitatea acestora, plăcerea trupească "pură", atât de disprețuită în tradiția creștină. Acest reproș este adresat nu atât bărbatului, cât femeii și fetei tinere. Pentru că, de fapt, se consideră că bărbatul este dominat de rațiune, de intelect, de forța sa productivă și creatoare, pe când femeia este condusă de sentimente. Femeia ideală este aceea care se uită pe sine, dăruindu-se celor din jurul ei. Este tânăra fată curată și proaspătă, o apă vie făcută să ostoiască setea bărbatului
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]