4,125 matches
-
știință", teleologia, căreia Kant îi dă statutul de critică a facultății de judecare (teleologice). Operațiile logice determinate în structura formală a finalității într-un mod necesar fac posibilă regândirea acesteia ca o schemă în analogie cu schemele imaginației care mijlocesc intelectul în determinarea unui conținut adecvat pentru categoriile sale (schemele în discuție sunt prezentate de Kant în Critica rațiunii pure). Astfel, structura formală a finalității mijlocește determinarea unui conținut adecvat principiului moralității, posibil și necesar numai într-un univers al scopurilor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
kantian al finalității cu teleologia. Momentul afirmării are un accent negativ: omul, ca scop final, neagă valabilitatea nelimitată a cauzalității (în imperiul scopurilor, ea nu mai este operațională) dominantă în lumea fenomenală datorită prezenței sale printre formele a priori ale intelectului. Momentul negativ are un accent afirmativ: prin extinderea finalității este afirmată unitatea lumii, fără a se pierde identitatea de sine a omului; aceasta din urmă este întărită prin reîntemeierea fenomenală și inteligibilă a omului: acesta din urmă este scop final
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Putem gândi, de asemenea, o finalitate fără scop "în măsura în care noi nu situăm într-o voință cauzele acestei forme, dar totuși nu ne putem explica posibilitatea ei, decât derivând-o dintr-o voință"101; finalitatea fără scop este "legitatea liberă a intelectului". În Metodologia facultății de judecare teleologice, 82., Kant diferențiază între finalitatea externă, referitoare la un obiect ce este mijloc în vederea unui scop, și finalitatea internă, referitoare la un obiect a cărui realitate poate să nu fie scop ce devine mijloc
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
n. C.) l-ar constitui dominanța treptei senzoriale a cunoașterii, al cărei produs principal l-ar constitui reprezentarea colectivă"; aceasta ar fi "un rudiment al viitoarei noțiuni, fiind ca și aceasta un rezultat al unei unități sintetice, dar nu a intelectului, ci a "intuiției naive"".182 Mutația "logică" despre care a fost vorba mai sus are un corespondent emoțional: simțirea noutății. Aceasta se impune conștiinței misticului cu atât mai mult cu cât noutatea apare ca o amenințare la existența lui. Misticismul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pe drumul gândirii. HEIDEGGER, M., Ființă și timp, traducere de Gabriel Liiceanu și Cătălin Cioabă, Editura Humanitas, București, 2003. HEIDEGGER, M., Timp și ființă, traducere de Dorin Tilinca și Mircea Arman, Editura "Jurnalul Literar", București, 1995. HUME, D., Cercetare asupra intelectului omenesc, traducere de Mircea Flonta, Adrian-Paul Iliescu, Constanța Niță, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. HUSSERL, E., Criza științelor ca expresie a crizei existențiale radicale a umanității europene, traducere de Thomas Kleininger, în vol. col. Filosoful rege?, Editura Humanitas, București
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
desigur, contextului acestei lucrări, nu luată în sine -, înlocuind astfel cu totul acest subcapitol din ediția întâi. 80 Kant, Critica facultății de judecare, p. 75. 81 Cu privire la structura facultății de cunoaștere din Critica rațiunii pure: "Mai strictă este distincția dintre intelect ca facultate a conceptelor, rațiunea ca facultate a ideilor și judecarea ca facultate a regulilor." Alexandru Surdu, Studiu introductiv la Imm. Kant, Logica generală, p. 47. 82 Pentru această problemă, a se vedea P. Kitcher, Kant on Self-Consciousness, în "The
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sprijinirea thatcherismului, despărțirea de New Right s-a produs exact atunci când Tony Blair și al său New Labour câștigau alegerile. Nu cred că e vorba de oportunism, pur și simplu, ci mai curând de o evoluție individuală și de „adecvarea intelectului la lucruri” (de exemplu, cred că Gray le reproșa sincer conservatorilor că au compromis coeziunea socială a Marii Britanii). Totuși, acuzații de „cameleonism” și „migrație politică” au fost formulate persistent la adresa proeminentului savant și „spectator angajat”. Astfel, acum că Tony Blair
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Am vorbit despre „principiul-promisiune” în cartea mea Utopica. Studii asupra imaginarului social, Editura științifică și Enciclopedică, București, 1991; vezi și ediția a doua, revăzută și adăugită, Idea, Cluj, 2005. Gabriel Liiceanu, într-un pătrunzător eseu, a analizat ipocrizia utopiei: „Utopia intelectului și utopia filozofiei”, Dialog, nr. 115-116, Iași, decembrie 1986, p. 13, acum în cartea sa Cearta cu filozofia, Humanitas, București, 1992, pp. 97-105. 8. Vezi postfața mea la George Soros, Criza capitalismului global, traducere de G. Nedelciu și O. Câmpean
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lupte cu adversarii părinților fondatori 11. O atare atitudine respinge pe mulți dintre intelectualii la fel de sincer atrași de tradiția liberală (deși poate mai aproape de spiritul lui Tocqueville decât de cel al lui Adam Smith), dar simultan mai preocupați de „adaptarea intelectului la lucruri” decât de ortodoxia „paleoliberală”, ceea ce îi descalifică în ochii liberalilor de nuanță libertară, pentru care orice semn de întrebare în legătură cu dogma te împinge ireversibil pe „panta alunecoasă” (slippery slope) a concesiei și ereziei. Minunatele conferințe organizate și generos
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
derapajele democrației americane din anii ’50, a modelat și conștiințele multora dintre cei activi în științele naturii, medicină, tehnologie, ca să nu mai vorbesc de economie și drept. Universitatea păstra încă niște relicve ale spiritului său fondator - umanismul, enciclopedismul, imperativul adecvării intelectului la lucruri, conștiința și etica magisteriului etc. Două au fost, în esență, traseele ideologice și politice ale primei generații americane studențești postbelice: a) activismul de stânga, mergând în anumite cazuri și împrejurări până la stalinism, dar în genere focalizat pe antifascism
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din când în când câte o carte”, să-i mai treacă vremea. Trezit de o discuție nocturnă în dormitorul căminului de nefamiliști, sudorul Fane, personajul simplu și hiperpozitiv, țipă : „Mi-ai stricat somnu’, bă, intelectualule ! Ia dați- i, mă, la intelect !” declanșând bătaia cu perne. Pentru prima dată, Inginerul este un personaj cu desăvârșire negativ, necompensat de prezența vreunui inginer pozitiv. Ștefan (Octavian Cotescu) este laș, unsuros și agresiv. Și „burghez” : „Pentru inginer totu- i apă caldă și mașină mică !”, taxează
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Meditația barbiana din "Veghea lui Roderick Usher" nu are alt obiect decât spectacolul nașterii operei de artă. Poetul român sondează, așadar, atent enigmele izvoarelor acesteia, după modelul ilustrului sau precursor, care a construit, în Eureka, o adevărată poetica a aventurilor intelectului. " Valea domeniului Usher"20, evocata, într-un crochiu, la începutului parafrazei barbiene - "Modùl unei seri eventuale, acel parantetic zenit, vagant, la ierni, destipăritul soare, formase valea edificiului Usher"21 - circumscrie spațiul imaginar al invenției artistice, ce nu este decât configurarea
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
trăirile trebuie ordonate în concepte. În Phaedrus, prin mitul căilor înaripați și surugiului, Platon configurează, într-o formă alegorica, un model tripartit al sufletului (care este și punctul liminar al teoriilor de mai târziu - Kant, Coleridge, Bergson): surugiul reprezintă rațiunea intelectul, calul negru, pasiunile devoratoare, iar calul alb, natura irascibila. Doar îmblânzind caii poate vizitiul să se ridice la ceruri și să se bucure de cunoașterea divină. Pentru a ajunge la adevărata înțelegere, sugerează filozoful antic, omul trebuie să își controleze
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
singulară. Printr-un fel de grație acordată lui de natură, el depășește condiția percepției cotidiene, împărtășind apoi creația să cu alți oameni, fără a putea însă furniza altora cheia reușitei sale. În teoria romantică, geniul este persoana în care percepția, intelectul și voință nu sunt echilibrate. La el, percepția pare să concentreze toate energiile ale creatoare, iar intelectul este, mai degrabă, letargic. Imaginația - capacitatea de a vedea, dintr-o privire întregul univers 60, de a surprinde asemănările, în contradicții și de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
creația să cu alți oameni, fără a putea însă furniza altora cheia reușitei sale. În teoria romantică, geniul este persoana în care percepția, intelectul și voință nu sunt echilibrate. La el, percepția pare să concentreze toate energiile ale creatoare, iar intelectul este, mai degrabă, letargic. Imaginația - capacitatea de a vedea, dintr-o privire întregul univers 60, de a surprinde asemănările, în contradicții și de a le da apoi expresie sintetică - este limbajul specific geniului, în doctrina estetică kantiana, sursa principala a
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
degrabă acționând, creând, decat contemplând 76. Nu altă pare să fie intenția poetului român, atunci când declară, într-un articol, "Cuvânt către poeți", în Pan, din 1-15 martie 1941: "Am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor slavi absolute ale intelectului și viziunii: starea de geometrie și, deasupra ei, extaza"77. Soarele și Luna ("gemene astre"), la care se face indirect referire, în parafrază barbiana, reprezintă o reductio cosmică a aceleiași forțe active formatoare, masculine, respectiv pasive, feminine. Atracția lor reciprocă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
compoziției poetice este, si pentru autorul "Jocului secund", o aserțiune predominat intelectuală, din care poate să rezulte, eventual, emoția, dar una contemplata: "Suflet mai degrabă religios decât artistic, am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor slavi absolute ale intelectului și viziunii [s.n]"89, formula ce amintește de poescul "Poezia este sentimentul Fericirii Intelectuale"90. Actul de creație nu este rodul unei imaginații sterile, ci implică stabilirea unui contact cu timpul în ceea ce acesta are creator în el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. În literatura, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie 22. Astfel înțeles, actul de creație, prezintă analogii evidente cu felul în care Henri Bergson definește intelectul 23 drept instrument al acțiunii eficiente. Numai că, în "Veghe" "exauția" vizează, în mod explicit, construcția viziunii poetice: ea mediază trecerea de la "percepția pură", caracteristică doar artistului adevărat, la reprezentarea acesteia (în materialitatea operei), cu condiționările și limitările inerente oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
la un act de creație autentic. Poetul poate beneficia de acestei sugestii - poezia nu este creație ex nihilo - numai supunându-le, deliberat, reviziei și controlului conștiinței sale critice. Poezia se naște doar când datele primare ale experienței sunt direcționate de intelect spre un efect precis - "sentimentul poetic" - care, apoi, să conducă cititorii la descoperirea "armoniei divine" a lumii, cum ar spune Poe, sau ordinii universului, în sens bergsonian. Să re-ordonezi, conform unui principiu estetic, formele vieții, cu alte cuvinte, să modifici
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
el, revoluția poetica este desăvârșită, explică Ion Barbu, într-o conferință din 1947, de către Jean Moréas, autorul Stanțelor [Leș Stances, I-VI, 1893-1905], a cărui opera constituie un nou moment în evoluția "conștiinței critice", prin restrângerea poeziei la domeniul Spiritului / Intelectului: Deci, problema lui Poe: cercetarea adevăratului domeniu al Poeziei, pe care el a rezolvat-o prin adjoncțiune, Moréas o rezolvă prin excluziune. Domeniul poeziei nu este sufletul integral, ci numai această zonă privilegiată, unde răsună actele lirei. Este locul oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
scormonește sufletul, îl inspectează, îl pune la încercare, îl înțelege"78. Valoarea unui astfel de gest este subliniat și de Ion Barbu, într-un articol, intitulat " Două răspunsuri", din 1930, în care nuanță clar bergsoniana a criticii producției literare a "intelectului pur" nu ar trebui să treacă neobservată: Mie mi se pare însă că spiritul e prins în el însuși: actul de narcisism ne înfățișează o realitate mult mai liberă și mai neprevăzuta decât penibilă piramida de silogisme în care se
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
trebui să treacă neobservată: Mie mi se pare însă că spiritul e prins în el însuși: actul de narcisism ne înfățișează o realitate mult mai liberă și mai neprevăzuta decât penibilă piramida de silogisme în care se rezolvă de cele mai multe, intelectul pur79. Poemul nu este decât figurarea acestui centru lacunar - experiență despre care Mallarmé a scris aceste memorabile rânduri: "Noi suntem toți doar forme vide ale materiei - vide și totuși sublime, pentru că am inventat pe Dumnezeu și propriile noastre suflete"80
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
imagine, 28, 46, 57, 64, 66, 79, 112, 131, 146, 151, 163, 165, 177, 181, 195 imn, 90, 92 indeterminare, 138 înecare, 99 îngheț, 43, 164 inspirație, 67, 69, 100, 112 integrare, 31, 61, 77, 91, 98, 109, 183, 198 intelect, 130 inteligență, 106, 153 întreg, 53, 91, 101, 112 intrigă, 49, 50, 54, 149 intuiție, 44, 74, 81, 133, 148, 152, 153, 158, 184 întuneric, 15, 28 invenție, 133 iradiere, 25 I Jacobs, Robert, 18, 97, 123, 135, 148, 177
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de telle manière qu'une multitude toujours croissante d'impressions nouvelles pourrait être substituée à l'idée que nous en avons actuellement. 91 Nu este, însă, și ideea poescă despre geniu - pe care îl vede drept o ființă în care Intelectul, Gustul și Percepția sunt echilibrate. La numărul 23 din "Fifty Suggestions", publicate în Graham's Magazine, măi 1849, poetul american face următorul comentariu: "Let a mân succeed ever șo evidently - ever șo demonstrably - în many different displays of genius, the
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Poetica domnului Arghezi, 1927", în Versuri și proza, 1984, p. 154. 7 Ibidem. 8 Ion Barbu, "Aderca: De vorbă cu Ion Barbu: Zece ani de poezie", în Versuri și proza, p. 139. Să reținem, totodată, tonalitatea begsoniană aserțiunii care definește intelectul. 9 Ibidem. 10 Ibidem. 11 Ion Barbu, "Jean Moréas (Jean Pupadiamantopulos)", în Versuri și proza, 1984, pp. 203-204. 12 Vezi Henri Bergson, "L'évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, pp. 236-241. 13 Idem, p. 797: "Un Dieu formel, quelque chose qui
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]