5,452 matches
-
Cihan și l-au executat. Așa au reușit să lichideze în fașa mișcarea de renaștere a statului Tătar Crimeean. De menționat că, aceasta Republică a Tătarilor Crimeeni se înscrie în istoria lumii ca fiind prima Republică din Lumea Turcica și Islamică, prin tradiție monarhice. Legea românească ce stipulează consfințirea zilei de 13 Decembrie drept sărbătoare a Comunității Tătare din România este un fapt unic în lume, ceea ce demonstrează, încă o dată, climatul de toleranță și de bună conviețuire de care au parte
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
invaziei Irakului din 2003. Peninsula este considerată locul de origine al popoarelor proto-semitice, strămoși ai tuturor popoarelor semitice — akkadienii, arabii, asirienii, evreii, etc. Din punct de vedere lingivstic, peninsula a fost leagănul limbii arabe (răspândită și dincolo de peninsulă de religia islamică în timpul expansiunii islamului începând cu secolul VII d. Hr. deși unele populații mai mici încă vorbesc limbi semitice, precum mehri sau shehri, rămășițe ale unei familii lingvistice de mare importanță în trecut, când regatul Saba era înfloritor în partea sudică
Peninsula Arabică () [Corola-website/Science/302983_a_304312]
-
fost necesar să se verifice care surse au fost mai fiabile. În scopul evaluării acestor surse, au fost elaborate metodologii diferite, precum; "știința biografică , "știința hadith" și "isnad". Aceste metodologii au fost, ulterior, aplicate pentru alte figuri istorice ale civilizației islamice. Au existat istorici musulmani celebri ca Urwah (d. 712), Wahb Ibn Munabbih (d. 728), Ibn Ishaq (d. 761), al-Waqidi (745-822), Ibn Hisham (d. 834), Muhammad al-Bukhari (810-870) și Ibn Hajar (1372-1449), care au dezvoltat un interes pentru istoria lumii. Istoricul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
musulmani, care au dezvoltat un interes în procesul de învățare despre culturile preislamice. S-au concentrat pe arheologia și istoria Arabiei preislamice, Mesopotamiei și Egiptului antic. În egiptologie, primele încercări cunoscute ale descifrării hieroglifelor egiptene au fost făcute în Egiptul islamic de către Dhul-Nun al-Misri și Ibn Wahshiyya în secolul al IX-lea, care au fost capabili să înțeleagă, parțial, ce semnificau hieroglifele egiptene în limba coptă vorbită atunci. Abu al-Hassan al-Hamadani din Yemen (m. 945), Abdul Latif al-Baghdadi (1162-1231) și al-Idrisi
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Mainyu" în persană "Ahriman", cândva un epitom Zoroastrian al răului, care in literatura Persană de mai târziu si-a pierdut sensul său original ajungând să fie descris ca "div". Descrierea religioasă a lui "Ahriman" în era ce a urmat invaziei Islamice îl înfățișează pe acesta ca fiind un bărbat uriaș cu pilea foarte aspră si care are două coarne. Cel mai faimos personaj legendar din povestirile persane este Rostam. La polul opus se află Zahhak, un simbol al despotismului care în
Mitologia persană () [Corola-website/Science/299524_a_300853]
-
Homa, pasărea regală a victoriei a cărei penaj împodobea coroanele și Samandar, phoenix-ul. Pari (Avestan: Pairika), considerată o femeie frumoasă dar totuși malefică în mitologia timpurie, treptat ea a devenit mai puțin rea si mult mai frumoasa până în perioada islamică când a devenit un simbol al frumuseții la fel ca și fecioarele din Paradis. Oricum, o alta femeie malefica, Patiareh, acum simbolizează prostituția.
Mitologia persană () [Corola-website/Science/299524_a_300853]
-
terorismului. Pe 7 iulie 2005, un atentat comis de patru atacatori musulmani în care o serie de explozii a lovit sistemul de transport londonez și a provocat moartea a 56 de persoane a justificat și mai mult lupta împotriva terorismului islamic. În 2007, Tony Blair a demisionat ca prim-ministru și Gordon Brown a fost ales pentru a-l înlocui. Popularitatea Partidului Laburist a scăzut în timpul recesiunii începute în 2008, acesta pierzând locuri în Camera Comunelor. În 2010, Gordon Brown a
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
care se află medresă (școală coranica), având același nume. Medresă a fost construită de Abun-Hassan în secolul al XIV-lea și extinsă apoi, în 1570, de sultanul Abdallah el Chalib din "dinastia Saidiților". Este cunoscută drept cea mai mare școală islamică din nordul Africii, având 150 de camere care dau toate într-o curte interioară. Djemaa el Fna(Jamâa El Fna) Este piața în jurul căreia se dezvoltă orașul vechi și ar putea fi considerat centrul vital al Marrakech-ului. Nu este cunoscută
Marrakech () [Corola-website/Science/304500_a_305829]
-
pelerinajul de adio” la Ka’ba, pelerinaj care va consacra sanctuarul Ka’ba și implicit Mecca ca prim loc sfânt al islamului. Din punct de vedere politic, administrative și economic, Mecca este umbrită încă din zorii islamului de noile capitale islamice : Medina, Damasc, Bagdad. Istoria reține o singură încercare, cea a lui Abdullah bin Zubayr, un rival al ummayazilor, de a crea un califat la Mecca, lipsită de succes. În secolul X, karmiți (adepți ai unei mișcări politico-religioase îndreptate împotriva abbasizilor
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
Tot în incinta marii moschei se află un alt loc important și anume "maqăm Ibrăhīm" (locul lui Abraham), locul pe care s-a urcat (ar.: "qăma" "a se ridica", "a se înâlța", de unde "maqăm" "loc de înălțare") Abraham, conform tradiției islamice, pentru a sfărâma idolii ce înconjurau Ka'ba, redând astfel templului puritatea inițială din vremea lui Adam. Pelerinajul ritual comunitar ("al-hağğ") este unul din cei „cinci stâlpi” ai islamului și se desfășoară în fiecare an între zilele de 8 și
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
redând astfel templului puritatea inițială din vremea lui Adam. Pelerinajul ritual comunitar ("al-hağğ") este unul din cei „cinci stâlpi” ai islamului și se desfășoară în fiecare an între zilele de 8 și 12 ale lunii "dhū-l-hiğğa", ultima lună din calendarul islamic, la Mecca și împrejurimile sale. Principalele etape ale pelerinajului sunt: În afară de pelerinajul ritual comunitar, există și un pelerinaj individual (ar.: "‘umra"), mai simplu (fără oprirea pe muntele Arafat), care are loc în orice perioadă a anului. Numărul pelerinilor la Mecca
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
pelerinajului sunt: În afară de pelerinajul ritual comunitar, există și un pelerinaj individual (ar.: "‘umra"), mai simplu (fără oprirea pe muntele Arafat), care are loc în orice perioadă a anului. Numărul pelerinilor la Mecca atinge, în ultimii ani, câteva milioane, conform surselor islamice. De la "pelerinajul de adio" al profetului Muhammad, în anul 630, Mecca va deveni o localitate în exclusivitate a musulmanilor. Prezența nemusulmanilor este total interzisă în Mecca și în împrejurimile sale. Pelerinii au o viză specială care atestă apartenența lor la
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
pelerinajul de adio" al profetului Muhammad, în anul 630, Mecca va deveni o localitate în exclusivitate a musulmanilor. Prezența nemusulmanilor este total interzisă în Mecca și în împrejurimile sale. Pelerinii au o viză specială care atestă apartenența lor la religia islamică. Pe drumurile care duc spre Mecca sunt numeroase puncte de control menite să-i depisteze pe eventualii intruși. În secolele trecute, unii călători sau cercetători de altă religie, ca Ulrich Jasper Seetzen (1809), Heinrich von Maltzan (1860) sau Johann Ludwig
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
între mai și august 2008, după controversa asupra unor videoclipuri care-l insultau pe Mustafa Kemal Atatürk. Unele pagini sunt, de asemenea, interzise și în Emiratele Arabe Unite. La 23 februarie 2008 Pakistanul a blocat YouTube din cauza materialelor ofensatoare privitoare la credința islamică, incluzând imagini ale profetului Muhammad. Această acțiune a autorităților pakistaneze a condus la o cădere aproape globală a sitului YouTube pentru cel puțin două ore. Interdicția lui YouTube a fost ridicată la 26 februarie 2008, după ce materialele ofensive au fost
YouTube () [Corola-website/Science/304518_a_305847]
-
de câmpuri largi, totul fiind încercuit de zidurile lui Theodosian, ridicate în secolul al IV-lea. După ce otomanii au reușit să treacă de ziduri, mulți locuitori ai acestor "sate" s-au predat generalilor lui Mehmed, conformându-se așadar prevederilor tradiției islamice de supunere voluntară. Aceste sate, mai ales cele de lângă zidurile terestre, au fost cruțate de molestarea populației și distrugerea locurilor, fiind protejate de trupele speciale de ieniceri. Acești localnici urmau să-și răscumpere concetățenii după încetarea violenței, și au format
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
creștinismului decât ortodoxia, sunt reprezentate de: romano-catolicism (4,62%), calvinism (3,19%), penticostalism (1,92%), grecocatolicism (0,8%) și baptism (0,6%). Astfel, populația creștină din România, reprezintă 99,5% din totalul populației țării. În Dobrogea există și o minoritate islamică compusă majoritar din turci și tătari. Credincioșii musulmani din România sunt în număr de circa 70.000, dintre care 85% trăiesc în județul Constanța, 12% în județul Tulcea, iar restul în diferite centre urbane ca: București, Brăila, Galați, Călărași, Giurgiu
Demografia României () [Corola-website/Science/304682_a_306011]
-
răului. Satan mai este cunoscut și ca diavolul, "Prințul întunericului", Lucifer, și Mefistofel. Este o ființă spirituală superior omului.Biblia nu dezvăluie numele lui, doar titluri: diavol, împotrivitor, tatăl minciunii, rebel. În islam, Iblis (arabă إبليس), este diavolul principal. Perspectiva islamică asupra lui Satana are atât puncte comune, cât și diferențe cu cele creștină și iudaică.
Satan () [Corola-website/Science/303590_a_304919]
-
Hr., o armată maură umayyadă din Africa de nord a invadat Spania creștină vizigotă. Sub conducătorul lor Tariq ibn-Ziyad, au debarcat la Gibraltar și, într-o campanie de opt ani, au adus cea mai mare parte a peninsulei sub stăpânire islamică. Al-ʾAndalūs (arabă الإندلس : Țara vandalilor) este numele arab dat peninsulei Iberice de cuceritorii ei musulmani. Din secolul al VIII-lea până în secolul al XV-lea, anumite părți ale peninsulei Iberice au fost conduse de mauri (în principal berberi și arabi
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]
-
aici, încercau să își recucerească teritoriile de la mauri; acest război de recucerire poartă numele de Reconquista. În evul mediu existau în peninsulă numeroase mici state, printre care Castilia, Aragon, Regatul Navarei, León și Portugalia. Peninsula a făcut parte din Imperiul islamic Almohadpână ce aceștia au fost în cele din urmă alungați. Ultima fortăreață musulmană importantă se afla la Granada, care a fost eliminată de o forță combinată castiliană și aragoneză în 1492. Micile state s-au unit de-a lungul timpului
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]
-
cu centrul la Loba) în sud, care adoptă în secolul 6 creștinismul. După cucerirea Egiptului (641/642) arabii pătrund și în Sudan septentrional, dar cele două regate creștine, deși izolate, reușesc să se mențină încă 7 secole până la definitiva cucerire islamică - Makuria în 1314 iar Alwa în 1504. În secolul 15 se constituie puternicul sultanat de la Darfur cu reședința la Sennar, pe "Nilul Albastru", care joacă un rol important în comerțul dintre Egipt, Etiopia, Africa Centrală și Arabia. Sultanatul de la Sennar
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
1898 celebrul incident între forțele expediționare franceze și engleze, care aduce cele două puteri coloniale în pragul războiului. Administrația britanică izolează sudul (treimea meridională a Sudanului), populat de triburi africane (încurajând totodată aici răspândirea creștinismului), de nordul conservator, arab și islamic, adâncind astfel prăpastia dintre cele două părți ale țării. După ce un plebiscit respinge în 1955 unirea cu Egiptul vecin, Sudanul își proclamă la 1 ianuarie 1956 independența. La 12 noiembrie 1956 devine membru ONU. Opoziția dintre nordul hegemonist și sudul
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
subteran al morților, iar Poseidon primește lumea mărilor și a oceanelor. În Coran, geneza lumii se remarcă printr-o multitudine de aspecte miraculoase. Creația este la început perfectă, bine pusă în ordine. Numeroase cărți în limba arabă și alte limbi islamice descriu creația ca pe un proces care a durat șapte zile, deoarece Dumnezeu (Allah) nu s-a odihnit deloc. În Cartea Sfântă este menționat: „Allah este Creatorul tuturor lucrurilor, și El este Singurul, Supremul” (13:16). Creator al întregii lumi
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
învățăturii creștine, în Glasul Bisericii, ăn XLVII, 1988, nr. 3, p. 87-119; câteva capitole în manualul de îndrumări misionare, București, 1986; Istoria religiilor. Manual pentru Seminariile teologice, București, 1991, 348 p. (în colaborare cu Pr. Conf. Alexandru Stan); Istoria filosofiei islamice, București, 1994, 344 P; Învățătură lui Iisus cel înviat către Toma Apostolul, București, 2002; Dicționar enciclopedic de literatură creștină din primul mileniu, București, 2003. The Romanian Orthodox Church and the Church of England ( în colaborare cu Pr. Conf. Al. Stan
Remus Rus () [Corola-website/Science/303866_a_305195]
-
din Asia de Vest sau Asia Centrală călătoreau în China pentru comerț, devenind o forță proeminentă în industria de import și export, în timp ce unii au fost chiar numiți ofițerii, supraveghind treburile economice. Comerțul maritim cu Pacificul de Sud-Est, lumea hindusă, lumea islamică, și Africa de Est, au adus comercianților mari averi și au stimulat o creștere enormă a industriei construcțiilor navale în provincia Fujian a erei Song. Cu toate acestea, au existat riscuri în astfel de călătorii lungi peste mări. În scopul
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
mongolii invadatori recrutau soldați chinezi din nord și foloseau același tip de armament cu praf de pușcă împotriva Songului. Până în secolul al XIV-lea, arma de foc și tunul puteau fi găsite și în Europa, în India, și în Orientul Mijlociu islamic, în epoca timpurie a războiului cu praf de pușcă. Încă din timpul dinastiei Han, când statul avea nevoie de măsurarea în mod eficientă a distanțelor parcurse în întreg imperiul, chinezii s-au bazat pe dispozitivul mecanic podometru (odometru). Podometrul chinez
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]