4,397 matches
-
durere. Cel dintâi e ales de cineva de bunăvoie, iar celălalt fără de voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și de el ni s‑a poruncit să ne ferim după Învățătura Domnului, care zice : „Și nu ne duce pe noi În ispită” sau : „Privegheați și vă rugați ca să nu intrați În ispită” (Matei 26, 41). Iar celălalt este pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția cea iubitoare de păcat. Amândouă ispi‑ tele, pe cea de voie și pe cea fără de voie
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
celălalt fără de voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și de el ni s‑a poruncit să ne ferim după Învățătura Domnului, care zice : „Și nu ne duce pe noi În ispită” sau : „Privegheați și vă rugați ca să nu intrați În ispită” (Matei 26, 41). Iar celălalt este pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția cea iubitoare de păcat. Amândouă ispi‑ tele, pe cea de voie și pe cea fără de voie, le uneltește cu vicleșug cel rău : pe cea dintâi, semănându
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
o cere cu viclenie, voind să strice firea prin durere, ca să silească sufletul doborât de dureri să pună În mișcare gândurile de ocară Împotriva Făcătorului. „Dar cunoscând noi planurile vicleanului - subliniază Sfântul Maxim -, să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să nu ne desfacem dorința de iubirea de Dumnezeu ; și să răbdăm bărbătește pe cea fără de voie, venită cu Îngăduința lui Dumnezeu, ca să ne arătăm punând mai presus decât firea pe Făcătorul firii”13. Deci, Sfântul Maxim Mărturisitorul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
om de păcat și Îl apropie de Dumnezeu, unde este adevărata plăcere și bucurie, adică fericirea sfinților. Sfântul Teofan Zăvorâtul, rezumând cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul 14, consemnează succint și scrie că „pentru cinci pricini Îngăduie Dumnezeu necazurile, smin‑ telile și ispitele : 1. ca, fiind luptați și luptându‑ne, să ne deprindem În a deosebi binele de rău ; 2. ca, prin osteneala dobândită În luptă, fapta bună să fie mai statornică și mai neclintită ; 3. ca, sporind În virtute, să nu ne
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
lui Iov. Așadar, atunci când vezi vreun om drept care, deși are multe virtuți, este Încercat de nenumărate nenorociri, să nu te miri. Și când vezi că cineva care face multă milostenie și multe fapte plăcute lui Dumnezeu, ajunge să cadă În ispită sau este pândit de primejdii, să nu te Întrebi de ce. Motivul pentru care se Întâmplă așa ceva este atacul diavolului, care aruncă ispite asupra omului aceluia. Vei Întreba : «Cum de a Îngăduit Domnul așa ceva ? ă. Ca să pună pe capul celui La
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
când vezi că cineva care face multă milostenie și multe fapte plăcute lui Dumnezeu, ajunge să cadă În ispită sau este pândit de primejdii, să nu te Întrebi de ce. Motivul pentru care se Întâmplă așa ceva este atacul diavolului, care aruncă ispite asupra omului aceluia. Vei Întreba : «Cum de a Îngăduit Domnul așa ceva ? ă. Ca să pună pe capul celui La originile bolii 35 drept mai multe cununi și ca să‑l pedepsească mai mult pe diavol”33. Parcurgând scrierile sfinților, aflăm, printre altele
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
aminte că nu este nici o suferință, nici o lacrimă vărsată de cei pătimitori și de cei cuprinși de dureri fizice, de care să nu știe Domnul și Mântuitorul. El este bucuria noastră, mântuirea noastră, reazimul cel tare și neclătinat În toate ispitele vieții. „Să fiți statornici În credință” Îndeamnă deseori Sfântul Apostol Pavel. Cine va fi statornic În credință, are să fie tare și neclintit În toate Încercările cu care Îl cercetează Domnul. Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 119 V.
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Iov, În gunoi, suporta cu mare liniște sufletească prea multele lui bube, când alunga În bătaie de joc muștele care năvăleau să se hrănească din rănile lui deschise. Astfel, acel lucrător pentru slava lui Dumnezeu, apărându‑se de toate săgețile ispitelor cu platoșa și cu scutul răbdării, a redobândit Îndată de la Dumnezeu sănătatea corpului, iar averea pierdută și‑a dublat‑o”195. Apoi Tobit, după mari și nenumărate fapte mărețe de dreptate și milă, pus la Încercare prin pierderea luminii ochilor
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
o mică ușurare lectura unei minunate și insolite Întâmplări din viața Cuviosului Părinte Paisie Aghioritul († 1994) care a repetat În nenumărate rânduri că sfinții din vechime și‑ar fi dorit să trăiască În vremea noastră, pentru a lupta cu feluritele ispite, Încercări și suferințe mai mari și mai Înșe‑ lătoare parcă decât În vremurile primare, pentru ca să se nevoiască mai mult și să ia o cunună mai strălucitoare În ceruri. Astfel, unul dintre ucenicii părintelui Paisie ne isto‑ risește următoarele despre arătarea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
bine ; dacă ne merge rău, ne Întărește și ne Îmblânzește, când ni se Întâmplă nedreptăți și ceartă. Ea ne Învață să iertăm pe cei ce ne fac rău și să ne rugăm mult ca să nu greșim și noi. Răbdarea biruie ispita, ea ajută să suportăm persecuțiile și să suferim pătimirile și martiriul. Răbdarea face ca credința noastră să fie tare ; ea crește și Înalță speranța noastră. Ea ne Îndreaptă pașii ca să ținem Calea lui Hristos, câtă vreme pășim pe calea Lui
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Încercările ce‑l așteaptă, ostenelile și furtunile vieții. Dar pentru cine asudă și trudește În viața aceasta, nu‑i alt sprijin decât răbdarea. Iar dacă În toate greutățile este nevoie de răbdare, cu atât mai multă se cere răbdare În fața ispitei duhului rău, În persecuții, când suntem amenințați cu pierderea averii, cu Închisoarea, cu lanțuri, cu sabie și foc, cu moarte. Numai cu credință și cu răbdare putem să suportăm”233. Răbdarea suferinței și sporirea duhovnicească 193 La rândul său, cel
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
slăvește pe Domnul, În toată vremea, n‑are nimic amar În ea, rămâne totdeauna blândă și liniștită”255. Fără nădejdea În viața veșnică, nu putem Îndura Încer‑ cările acestei vieți. Nu vom putea suporta usturătoarele dureri ale bolii sau marile ispite și Încercări ale vieții de acum dacă nu vom avea gândul la cele cerești. Sfântul Apostol Pavel nutrește convingerea că „necazul nostru de acum, trecător și ușor ne aduce slavă veșnică mai presus de măsură” (II Corinteni 4, 17). Cu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de păcate. Credință și vindecare 275 Prin rugăciune, se revarsă bucuria și pacea Duhului Sfânt În sufletele noastre. Prin rugăciune, simțim că nu suntem singuri, ci cu Dumnezeu. Simțim ajutorul Lui În viața noas‑ tră În răbdarea durerilor bolii, a ispitelor și a necazurilor, ne Întărim În credință, creștem spiritual În iubire față de Dumnezeu și de semenii noștri ; rugăciunea ne ajută și ne Întărește să Împlinim poruncile lui Hristos În viața noastră, prin ea ni se luminează mintea să adâncim și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dă În mod principal vindecarea trupului. Numai când este rân‑ duit de Dumnezeu ca bolnavul să moară, nu se produce acest efect principal, ci numai celelalte. Prin ungerea cu untdelemn sfințit, simțurile sunt curățite, sfințite, Întărite În ele Înseși Împotriva ispitelor ce vin de la lucrurile din afară și de la forțele rele nevăzute prin mijlocirea lor”313. Astfel, În rugă‑ ciunile Maslului În care se cer deodată tămăduirea trupului, iertarea de păcate și tămăduirea de patimi, „eliberarea sim‑ țurilor de influențele rele
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pe cei care au adormit Întru nădejdea Învierii și cu credință În El. Cum poate să facă minuni un corp ? Cum dar, prin ei, demonii sunt puși pe fugă, bolile sunt alungate, bolnavii se vindecă, orbii văd, leproșii se curăță, ispitele și Credință și vindecare 287 supărările se risipesc și se pogoară toată darea cea bună de la Tatăl luminilor ? Cât de mult trebuie să te ostenești ca să găsești un sprijinitor care să te prezinte Împăratului cel muritor și să pună pe lângă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ești liber să sări de la sfârșit la-nceput și de aici la mijloc. Ca într-o pajiște de luxuriantă vegetație, te pleci să culegi o floare, o pui la butonieră, sau o azvârli, culegi alta sau renunți, căci n-ai ispita să iei un buchet întreg. // Nici în Zodiac nu surprindem disciplina interioară a poemelor acestui virtuos de metafore și excesiv amator de personificări”. Și criticul își particulariza observația adăugând că: „Printre grindina de imagini a acestui volum străbate și o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ele toate. / În zădar le scrii în piatră și le crezi eternizate, / Căci eternă-i numai moartea, ce-i viață-i trecător". Totuși, Eminescu știa că adevărul e picătură, pe când minciuna e ocean și de aceea n-a căzut în ispita postmodernilor de a elimina adevărul din artă. Când din artă dispare și ultima picătură de adevăr, ea devine, într-adevăr, artă postmodernă, adică manieră, cum o va numi Caragiale, nu degeaba inclus printre precursorii postmodernismului. Fără îndoială, arta poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cunoaște adevărata istorie, că învingătorii îi decid "adevărul", că istorie obiectivă nu există, ci doar "narațiuni" despre istorie, adică povestiri care țin mai mult de ficțiune decât de realitate. Eminescu o știa de multă vreme, dar n-a căzut în ispita negării adevărului, fiindcă există un drum greu și ușor, deopotrivă, până la el dezbrăcarea de forme. Enigma nu există", decide Wittgenstein. Dar tocmai acesta e adevărul, conchide Eminescu: "Adevărul este negativ"176. De aici, însă, postmodernii ajung la ideea nefericită că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de credință e șansa omului, că acesta "nu va mai da naștere în mod necesar unei condiții insuportabile, nici unui vid, nici unui abis". (Ne găsim în plină confuzie dintre credință și cultură, deși pragmatismul ar fi trebuit să se ferească de ispitele sofisticii postmoderniste!). Orice centralitate va dispărea într-o pluralitate de opțiuni: galerii de tablouri, cărți, filme, concerte, muzică etc., o toleranță culturală fără margini. Dacă ne menținem în planul strict al culturii, teza se poate valida. În asemenea atmosferă pragmatică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
postându-se dincolo de "măști" și de "simulacre", optând pentru transparența ordinii, care induce rolul prim al spațiului: "Supunându-te ordinii realizezi libertatea"258. Dar spațiul și timpul sunt antiteze complementare și orice tentativă de ruptură între ele poate duce la ispita ideologizării, ceea ce s-ar afla, totuși, în flagrantă contradicție cu intențiile lui Noica. Iată de ce poate gândirea teologică a Părintelui Stăniloae asupra spațiului și timpului (abordată într-un capitol anterior) e cu mult mai apropiată de exigențele paradigmei transmoderniste. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
străluciții savanți de la Princeton și comilitonii. Neo-gnosticii își proclamă opțiunea pentru o religie prin excelență monoteistă. Nimic de reproșat, fiindcă toate marile religii contemporane sunt monoteiste. Dar ei n-au sesizat posibilitatea existenței capcanelor în monoteism, prima dintre ele fiind ispita panteistă. Dumnezeul gnostic e difuz. Filosofii introduc conceptul de transversal, care, folosit cu abilitate, ar fi putut deschide calea transmodernității. Ion Popescu-Brădiceni l-a și inventat în acest scop (numindu-l transversalie), dar ca instrument al unei hermeneutici transmoderniste 273
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
necesar, pentru că nu ai ce face cu excedentul. Acum goana este după bani. Omule, nu acumula prea mulți bani, că nu poți să dormi de grija lor! Permanent ești în pericol de a fi tâlhărit de alții. Ești supus tentației, ispitei să mănânci prea mult, pentru că ai de unde și te poți îmbolnăvi. Vezi ce au pățit cei trei miliardari români: unul este în scaunul cu rotile, altul are anus contra naturii, altuia i s-a implantat ficat străin. Sacii cu bani
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
bărbatului, nu numai sex ci și mâncare, nu-l interesează pe bărbat de unde s-o procure. Din păcate, societatea nu asigură securitatea femeii. În familie, cei doi soți adună la un loc, toată agoniseala muncii lor, care uneori devine o ispită așa de mare, încât unul din ei (bărbatul, în cazurile prezentate la T.V.) îl omoară pe celălalt, pentru a acapara toată averea. Ultimul caz, prezentat la T.V., s-a petrecut în orașul Hunedoara (în februarie, 2013): un medic și-a
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
în fața devierilor introduse de reformați, ce contestă cultul sfinților și al icoanelor (apărat în omilia la Duminica Ortodoxiei) sau importanța postului. Cazania face operă de edificare ortodoxă și de normă morală, reglementând o conduită echilibrată, între rigorile vieții creștine și ispitele pământești. „Învățăturile” oferă sfaturi de înfrânare ascetică, de îndreptare a viciilor și patimilor (lăcomia, zavistia, egoismul, lipsa credinței), de stimulare a valorilor sufletești (cinstea, milostenia, ospitalitatea) sau îndemnuri de întărire a vieții comunitare, prin apărarea celor umili contra abuzurilor celor
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
de la înălțimea autorității câștigate asupra ierarhilor Bisericii Răsăritului - să obțină fără dificultăți canonizarea fostului său părinte spiritual, venit în Țara Românească în 1504. Textul (Viața și traiul sfinției sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească) adună tradiții păstrate la Sfetagora și știri colectate în Țara Românească, fiind alcătuit după tiparele narării unei „existențe exemplare”. Copiată în numeroase rânduri (în sbornice unde face adesea pereche cu Învățăturile lui Neagoe Basarab
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]