3,897 matches
-
de ideologie. Căci o asemenea îndatorire nu cunoaște obligații față de întreg, și mai mult de-atât: ea știe că orice text se ferește de ce-i previzibil, fuge de terenul ce i-l pune la dispoziție ideologia. Propozițiile scrise din îndatorire lăuntrică se judecă nu ca fiind permise sau interzise, ci autentice sau mimate. Scrisul face din lucrul trăit propoziții, dar niciodată un dialog. Pe când se întâmplau, faptele nici n-ar fi suportat cuvintele cu care le așterni mai târziu pe hârtie
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe o situație în care ce-i mai rău nu s-a produs. Te „bate fericirea“ pentru că-i exclus să fii fericit. A „fi fericit“, în schimb, e o stare durabilă - o porțiune de drum netezit. Își are reazemul său lăuntric și se definește ca sentiment. Întemeindu-se în mare măsură pe propria ta contribuție. Să te „bată fericirea“ e ceva de moment, vine din afară, n-are nimic de-a face cu vreun sentiment, nu-i decât o întâmplare adeseori
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se cere trasă- o împing. Vreau să dispar cât mai pe neobservate și, iată, îi fac să-și amintească de mine ca de o tâmpită. Fiindcă de ușa croitoriei sau cizmăriei spânzură un clopoțel, care pune pe note starea mea lăuntrică. și, mai înainte s-ajung în stradă, bătăile inimii mele reverberează în clinchetul clopoțelului prin tot atelierul. Un clopoțel de case mari, ce-mi amintește unde mi-e locul. Sau de unde vin. Adeseori mai sunt în preajmă și alți clienți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
celelalte dictaturi stinse din Europa de Est, vânturătorii-de-rele așteaptă intrarea în „mocirla capitalistă“, după cum numeau ei cu dușmănie și invidie, până la prăbușirea dictaturilor, Europa occidentală. Europa, care acum ar urma să le-aducă profit, a însemnat pentru ei mai întâi o prăbușire lăuntrică pricinuită de pierderea puterii lor. Dar între timp s-au pus din nou pe picioare, hotărându-se să facă tot ce le cere noua lor misiune cu numele de „Europa“. Așadar, acei vântură-rele sunt iarăși în funcțiune - ca un tren
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
continua să zâmbească îngerește, radiind o stare de adâncă purificare celestă din toată făptura lui gingașă, micuță și neprihănită. Vrăjiți de minunata făptură înfășată în costumașul crinilor albi, simbol al purității absolute, frații Aciocîrlănoaiei au dat glas unei imperioase chemări lăuntrice, și în căsuța noastră părăginită și amărâtă a răsunat cel mai frumos cântec de leagăn ce și-a luat vreodată zborul spre infinitul cerului în cinstea celei mai frumoase și inteligente ființe de pe acest pământ: omul. "Dormi copile drag Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
morar care aduce o pâine scoasă din cuptor și o oferă unor copii înfometați sau de coacerea câtorva boabe de porumb pe o sobă înghețată) este descrisă cu aceeași incredibilă minuție și cu putere evocatoare, reconstruind, din detalii exterioare sau lăuntrice, scene care par să se petreacă sub ochii cititorului. Este ca și cum ai asista la un film -în-film." Mirela STĂNCIULESCU Casa din Bumbăcari și familia: Lică, mama, Țuki, tata cu Bebi, Mircea, unchiul Vizireanu și Radu. La acoperitul casei: Țuki, Lică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o serie interminabilă de volume. Ce înveți despre tine cu un ase menea prilej? Cum poate trăi cu el însuși un creator (fiindcă asta vă consider) somat de fișa postului să sugrume, să foarfece, să juguleze? Cum arată ordinea lui lăuntrică, așe zarea lui pură și simplă? Și ce s-ar fi întâmplat dacă v-ați fi dat demisia? Ce urmări ar fi avut un asemenea gest? V-ați gândit vreodată să-l faceți atunci, în vremea aceea? A.R. Ce-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ăsta-i un truism. Era totodată cel mai plăcut companion în stările de calm și de mulțumire. Era recompensa și suportul succeselor, atenuantul și consolatorul eșecurilor, diluantul plictisului, martorul mut al faptului că totuși exist, răspunsul afabil la unele solicitări lăuntrice și simbolul vremelniciei, al plăcerii care se volatilizează, care se preface în fum și scrum, în nimic. Cel mai mult îmi plăcea, când eram în străinătate, după lungi și obositoare plimbări pietonale, să intru în holul marilor hoteluri - Hilton, Sheraton
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cunoști o femeie, eu n-am fost nicio dată agent secret și, har Domnului, nu mi-am pier dut soția. Dar în fiecare dintre personaje, fără excep ție, am plasat gene de ale mele. A.R. Am intuit o legătură lăuntrică între dum neavoastră și personajul Yoel. A.O. Cred că între un romancier și un agent secret există un gen de similitudine arhetipală. De pildă, când aștept un tren în gară sau îmi aștept rândul la dentist, eu nu răsfoiesc
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
punct de vedere, activitatea unui romancier prezintă simi litudini cu cea a unui agent secret. Amândoi culeg informații și le pun cap la cap. A.R. Dar acestea sunt informații exterioare, de fațadă. Nu cred că trădează mult din viața lăuntrică a individului. A.O. Ba da. Pantofii îți spun povestea persoanei care a ales acest tip de încălțăminte, și nu altul. A.R. Până acum eram convinsă că există o profundă legătură doar între picioarele mele și pantofi. În altă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
vorba lui Maiakovski, a fi conștient că munca ta se varsă în munca republicii tale. Valorile artistice trebuie să se implice cât mai organic în viața societății noastre, în raport cu care să-și asume o responsabilitate cât mai mare. O responsabilitate lăuntrică dusă până la capăt și netransmisibilă altcuiva. Întărind răspunderea comuniștilor pentru felul în care scriu, pentru ce publică, pentru lucrările ce se tipăresc, spunea tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului nostru «implicit se întărește auto-răspunderea fiecăruia față de partid, față de popor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
condusă și îndrumată de partid, nu este doar o simplă oglindă care se plimbă deasupra unui drum, conform cunoscutei formulări, ci a devenit un factor activ. Scriitorul este nu numai martor, ci și parte, o parte activă, implicat în procesul lăuntric de făurire a lumii noi.“ (Scînteia, 17 octombrie 1971) „El este sarea pământului. Oamenii sunt florile pământului. Partidul ne spune: totul pentru om, totul pentru patrie. Partidul Comunist Român a redat omului libertatea și demnitatea. A dat țării libertatea și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
personalitățile cu adevărat proeminente, se afirmă talentele autentice, se nasc geniile, se făuresc capodoperele - atât pe planul creației materiale, cât și al culturii.»“ („Umanismul revoluționar - valoare fundamentală în societatea socialistă“, Revista de filozofie, martie- aprilie 1982) ONUL Luca „Ca și cum o lăuntrică vioară Ar fi și sângele, și trunchiul meu, Sub cel mai pur din lume curcubeu, Când spun partid, spun dragoste de țară.“ („Când spun partid“, Steaua, octombrie 1975) OSTAHIE Cornel „À la lumière de la conception novatrice, scientifique du président Nicolae
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
se pare absurd. Puține afirmații pot fi mai antieline. Pentru că toată lumea elină se bazează pe ordine, pe succesul lui Tezeu În labirint. Și dacă o convingere Înseamnă ordine interioară, paradoxul lui Valery este nu numai absurd, ci și primejdios. Ordinea lăuntrică a lui Sisif este să privească vîrful muntelui plin de speranță; a lui Oedip, să urmeze cu tenacitate adevărul; a lui Ulise, să se Întoarcă În Ithaca; a lui Icar, să zboare cu riscul de a muri. În schimb, dezordinea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Istorisirea Pelerinului: Jurnalul mișcărilor lăuntrice: Exerciții spirituale Introduceretc "Introducere" Puterea cuvintelor unui om al faptelor Despre Ignațiu de Loyola sa spus că este omul de acțiune în stare pură. Scrierile ignațiene precum Istorisirea Pelerinului, Jurnalul mișcărilor lăuntrice și Exerciții spirituale se nasc din acțiune și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Istorisirea Pelerinului: Jurnalul mișcărilor lăuntrice: Exerciții spirituale Introduceretc "Introducere" Puterea cuvintelor unui om al faptelor Despre Ignațiu de Loyola sa spus că este omul de acțiune în stare pură. Scrierile ignațiene precum Istorisirea Pelerinului, Jurnalul mișcărilor lăuntrice și Exerciții spirituale se nasc din acțiune și sunt menite să dea naștere la rândul lor acțiunii. Particularitatea acestui binom nu poate fi înțeleasă fără încercarea de a aborda fie și măcar succint două chestiuni care au preocupat generații de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
elemente care sunt susceptibile, fiecare în parte, de o infinitate de posibilități de interpretare și, prin urmare, de o infinitate de posibilități de alegere. Această structură constitutivă a Exercițiilor se regăsește și în celelalte scrieri din prezentul volum. Jurnalul mișcărilor lăuntrice poate fi considerat din acest punct de vedere „stenograma” sau „cronica” prescurtată a unui exercițiu spiritual particular, în care Ignațiu este deopotrivă îndrumător și exercitant. Într-adevăr, el aplică întocmai regulile Exercițiilor 1, „para ver y hacer razones de las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mod permanent drept interlocutori pe îndrumător și pe exercitant. Această scriitură, născută mai întâi dintr-o experiență personală, este capabilă să suscite la rândul ei noi scriituri și limbaje personale. Pentru Ignațiu, este îndreptățit să scrie cel care observă ceva lăuntric, cel ce trăiește o experiență care-i deschide ochii și-l face să discearnă mai bine viața. Iar dacă litera acestei scriituri austere suferă adevărate mortificări la nivelul expresiei formale, spiritul ei respiră în schimb o vitalitate contagioasă la nivelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se inspiră din versiunea franceză, titlul de Istorisirea Pelerinului. Care sunt rațiunile acestei alegeri? În primul rând, dacă este incontestabil caracterul autobiografic al acestei scrieri, nu mai puțin important ni se pare - ca de altfel și în cazul Jurnalului mișcărilor lăuntrice - caracterul fragmentar al acesteia. Într-adevăr, textul se mărginește să relateze viața Sfântului începând cu episodul tragic petrecut la Pamplona în 1521, de care este legată convertirea religioasă a tânărului cavaler, și până în anul 1538, când Ignațiu se stabilește la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
socoti că a fost ceva de la Dumnezeu, chiar dacă el nu a îndrăznit să se pronunțe și nu a spus nimic mai mult decât cele de mai sus1. Fratele său, precum și toți cei ai casei au observat din purtarea lui schimbarea lăuntrică ce avusese loc în sufletulsău. 11. Însă el, fără a-i păsa de nimic altceva, persevera în lecturile și hotărârile sale bune. Tot timpul pe care îl petrecea vorbind cu ai săi era oferit celor dumnezeiești, făcându-le astfel bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Când își amintea de vreun fel de pocăință pe care îl făcuseră sfinții, își propunea să facă și el același lucru sau chiar mai mult1 și în aceste gânduri își afla toată consolarea, fără a privi încă la vreun lucru lăuntric, neștiind ce este nici smerenia, nici dragostea, nici răbdarea și nici discernământul pentru a cântări și chibzui aceste virtuți. Singura lui dorință era aceea de a înfăptui lucruri mărețe deoarece și sfinții făcuseră la fel pentru slava lui Dumnezeu 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
vederea lui îl consola. Cu cât îl vedea mai mult, cu atât era mai consolat, iar când acel lucru dispărea, rămânea trist. 20. Până atunci fusese neclintit în aceeași stare sufletească: o neschimbată bucurie, dar fără vreo cunoaștere a lucrurilor lăuntrice duhovnicești. Tot timpul cât dură această arătare sau cu puțin înainte de începerea ei - căci a durat mai multe zile - îi veni în minte un gând stăruitor care îl tulbură înfățișându-i greutatea vieții lui2. Era ca și cum i-ar fi șoptit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Era ca și cum i-ar fi șoptit cineva în suflet: „Cum vei putea îndura această viață cei șaptezeci de ani câți mai ai de trăit?”. Dar la acest imbold pe care îl simțea ca venind de la dușman, răspunse tot în mod lăuntric, cu multă hotărâre: „O, spurcatule! Poți tu să-mi făgăduiești măcar o oră de viață?”. Astfel învinse ispita și-și regăsi pacea. Aceasta a fost prima ispitire pe care a avut-o după cele povestite mai sus1. Aceasta s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nechibzuințele la care s-a dedat până atunci. Din acel moment începu să-și taie unghiile și părul. Tot în Manresa, într-o zi, pe când asculta sfânta liturghieîn biserica mănăstirii, când preotul a ridicat Corpus Domini 4, văzu cu ochii lăuntrici ca niște raze albe care coborau din înalt. Și chiar dacă, după atâta vreme, nu putea să lămurească altora bine această viziune, el a văzut cu înțelegerea în mod limpede felul în care se afla în acea sfântă Taină Isus Cristos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
altora bine această viziune, el a văzut cu înțelegerea în mod limpede felul în care se afla în acea sfântă Taină Isus Cristos, Domnul nostru. Al patrulea. De multe ori și pentru mult timp, fiind în rugăciune, vedea cu ochii lăuntrici natura umană 5 a lui Cristos sub chipul unui trup alb, nici prea mare, nici prea mic, dar la care nu distingea mădularele. În Manresa a văzut aceasta deseori: dacă s-ar spune că de douăzeci sau de patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]