4,013 matches
-
gât) și obiectele pasiunii lui principale, rațele folosite ca momeală la vânătoare și capetele de elan. În vestibulul cu gratii de fier al casei noastre de la țară erau expuși doi urși extrem de mari, Împușcați de el, stând În picioare cu labele din față ridicate amenințător. În fiecare vară Îmi măsuram Înălțimea, Încercând să ajung la ghearele lor fascinante - Întâi am ajuns la laba de jos, apoi la cea de sus. Am fost dezamăgit să constat cât de tari erau burțile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
al casei noastre de la țară erau expuși doi urși extrem de mari, Împușcați de el, stând În picioare cu labele din față ridicate amenințător. În fiecare vară Îmi măsuram Înălțimea, Încercând să ajung la ghearele lor fascinante - Întâi am ajuns la laba de jos, apoi la cea de sus. Am fost dezamăgit să constat cât de tari erau burțile lor, când Îngropam degetele (obișnuite să palpeze câinii vii sau animale de pluș) În blana lor maronie și aspră. Din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mirosea a clei. Miss Clayton mirosea a Miss Clayton. Alcoolul sângeriu din termometrul exterior se ridicase În mod miraculos, victorios, până la 24o Réaumur (86o Fahrenheit) la umbră. Privind pe fereastră, vedeai tinere țărănci cu broboade pe cap curățând În patru labe bălăriile de pe o cărare din grădină sau greblând ușor nisipul pătat de soare. (Nu apăruseră Încă la orizont acele zile fericite când vor curăța străzile și vor săpa canale.) Granguri aurii emiteau din frunziș cele patru note sclipitoare ale lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
comanda de obicei un limerick și acesta era oferit, poanta demersului fiind că În el era inclus cuvântul „țipa“, care urma să fie interpretat involuntar de unul dintre noi, ori de câte ori Mr. Burness strângea Îngrozitor mâna pe care o ținea În laba lui musculoasă În timp ce recita versurile: Era odată o tânără În Rusia Care (strânge) când o striveai. Și ea (strânge) și iar (strânge)... și În acel punct durerea devenea insuportabilă și n-ajungeam niciodată mai departe. 5 Gentlemanul liniștit și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
s-a dat Începând de pe vremea tatei, pentru a Împiedica parcul să se sălbăticească, n-a reușit niciodată să fie Încununată total de succes. Nici un grădinar nu putea ține piept movilelor de pământ negru ondulat pe care le Înălțau mereu labele roz al cârtițelor pe nisipul Îngrijit de pe aleea principală. Buruienile, ciupercile și rădăcinile de copaci ieșite la suprafață traversau și retraversau potecile scăldate În soare. Urșii fuseseră lichidați În anii optzeci, dar din când În când mai vizita domeniul câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
întotdeauna soluțiile, gata oricând a arăta direcția spre care trebuie să alerge nația. Cei care sunt convinși că fără analizele lor viața nu și-ar mai găsi tiparele dusului. Sunt, de fapt, amărâții oportuniști ai clipei. Dispușii oricărui pupat de labă cu punga de bani întinsă. Ei vin pe lume gata scriși. Terminați înainte de a-și fi descoperit coborârea în text. Astăzi am ajuns puțin mai târziu la Bibliotecă. Șoferul Berbantului tocmai intra cu teancul de cărți și țoașca galbenă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
făcîndu-i o gaură În frunte, din care aproape imediat Începu să țîșnească sînge. Ca și cum asta, În loc să-l liniștească, păru să-l scoată și mai tare din fire, Oberlus trase de lanț și iuți pasul, tîrÎndu-și victima aproape În patru labe vreo sută de metri, pentru a se pierde apoi Într-o vîlcea adîncă, ce Împărțea În două partea cea mai răsăriteană a insulei. CÎnd, În sfîrșit, se opriră În fața intrării Într-o peșteră mică, legă cu putere picioarele prizonierului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
clopotului și trase de ea cu putere, făcîndu-l să răsune. Bulucindu-se și căzînd din pricina lanțurilor prea scurte, cei patru bărbați veniră Într-un suflet, Într-o alergătură tragicomică În care săreau cu picioarele apropiate, ba chiar mergeau În patru labe, iar Oberlus Înșfăcă unul dintre bicele pe care le salvase de pe fregată și arătă spre norvegianul care ajunsese ultimul. - Culcă-te la pămînt! Îi porunci cu un gest autoritar pe care celălalt Îl Înțelese imediat. Repede! Îi dădu cele zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
picioare, se zvîrcoleau cu burta În sus, osîndite să moară astfel, cîteva luni mai tîrziu, În cea mai crudă și mai lentă agonie. Îl zări apoi pe norvegian, a cărui siluetă se profila pe fundalul Îndepărtatului incendiu, mergînd În patru labe, cu lanțurile Încurcîndu-i-se și agățîndu-se de stînci și de tufișuri, și se ascunse În desiș, căci Își dădu imediat seama că era dezarmat și că noaptea aceea era potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor săi. Rămase așadar pe vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vreme. Știi ce vreau să zic. Ba nu știu. Ce? — Nu pare unu’ din ăia de le plac femeile mari. Asta am vrut să zic, știi bine. —A, bine. Nu știu ce să zic. Mie mi se pare că își face o labă sănătoasă când ajunge acasă și se gândește la tine, așa cred. Nu fi scârboasă, Sheil. Scorpia de Peters tocmai trecea pe lângă masă cu Denisha și cred c-a auzit cuvântu’ cu „L“, că s-a oprit și s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă poate afecta. Doamne Sfinte - m-am trezit acum că-mi încrucișez degetele și mă rog în minte chiar în clipa-n care-mi trece prin cap gândul c-aș putea s-o pierd - cred c-aș umbla cu o labă de iepure după mine sau aș oferi un sacrificiu uman dacă aș crede că mi-ar fi de folos. Viața mea nu ar avea nici un sens fără ea - nu, e mai mult de-atât, pentru că oricum nu mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dar n-ai încotro. Din fericire, ești singura doamnă din câte cunoști care nu se stropește pe picioare. Îmbrăcă trenciul căptușit cu o blană subțire apoi, cu mișcări iuți și îndemînatice, își înghesui buclele sub toca neagră. Motanul proptit pe labele din față se amuza jucîndu-se cu aparatul de fotografiat. ― Fii cuminte, Mirciulică! Înțeleg că te plictisești singur, dar, crede-mă, sânt o-bli-ga-tă să ies. Trebuie să pun scrisoarea la poștă. Și apoi, azi e parastasul bunilor noștri prieteni, domnul Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
medicamentul. Agită o sticluță: I-am amestecat aspirina în lapte. Altfel n-o înghite, oricât m-aș ruga de el. Raul Ionescu râse. Simți privirea albastră a doamnei Miga și câteva clipe o măsură nedumerit. Dascălu se lăsase în patra labe uitîndu-se pe sub mobile. ― Ce dracu' faci? ― Caut motanul. ― O faptă nobilă... ― Vreau să văd cum înghite medicamentul. Inginerul fredonă încet, cu tîlc: ― Fluturaș nu mai ai aripioare... Ochii îi licăreau, se agita, se uita mereu pe fereastră. ― Un cântec idiot
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tratamentului cu hiposerpil), urmând în ordine rezultatul analizei urinei, VSH-ul, colesterol, globule roșii etc. În fiecare lună, efectua un control dentar, iar în afara acestora erau consemnate indispozițiile trecătoare: "15 mai ― de dimineață am simțit furnicături ciudate în palme și laba piciorului. Am socotit prudent să nu părăsesc patul", sau "18 august ― prânz ușor, cu toate acestea indigestie. Cumpărat pentru orice eventualitate tetraciclină și ftalisulfatiazol. Temperatura, normală". Cristescu putea să-și imagineze ce catastrofa constituia pentru medici un pacient ca Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
miroasă apa, De lut plină, rezimată stă pe coada ei o sapă. Pe cuptorul uns cu humă Călinaș cel mititel 680Zugrăvise c-un cărbune un clapon și un purcel, Cu codița ca un sfredel și cu fuse-n loc de labă Cum i se ședea mai bine purcelușului de treabă. Pe un pat cu paie numai doarme tînăra-i nevastă, În mocnitul întuneric fața ei lângă fereastră... 685Și tot sufletul dintr-însul pare - atunci că și-l înhoalbă Și-l adună-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de repede. M-a lovit drept în moalele capului, Nathan. Sora mea mai mică, vampă într-o revistă cu femei goale. Și să aflu în felul ăsta oribil, pe neașteptate, la clinica aia nenorocită, chiar când încercam să fac o labă. Îmi venea să vărs. Nu numai pentru că nu-mi plăcea să îmi văd sora așa, dar și pentru că nu mai știam nimic despre ea de doi ani, iar pozele alea păreau să-mi confirme cele mai negre bănuieli în legătură cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cumva soluția pentru problemele mele. Nu M.F.P.-uri eterice, ci o femeie nemăritată, disperată să pună mâna pe un bărbat. Un buldozer. O tornadă. O muierușcă flămândă, vorbăreață, care îl poate strivi pe băiatul nostru, punându-l cu botul pe labe. Pentru a doua oară în după-amiaza aceea, decid să îmi păstrez ideile pentru mine și să nu-i spun nimic lui Tom. Conform promisiunii lui Stanley, ne gătește o cină excelentă. Supă de salată verde, friptură de porc, fasole verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
instalase de curând. Se auzi un țârâit și, în aceeași clipă, un lătrat. La ușă, pașii ordonanței și ai patrupedului ajunseră deodată, ca la un concurs de alergare, iar când soldatul îi luă pălăria, un splendid ogar barzoi sări cu labele pe pantalonii de uniformă ai polițistului. Îl alungă, deși era prietenos și avea ceva extrem de aristocratic, cu capul lui vioi, alungit, și cravata de păr din jurul gâtului. Își lăsă bastonul cu cioc argintiu în vasul din hol și intră, ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
picioare când a fost repezită. Bătăile în ușă i-au surprins și i-au deranjat pe toți trei. Conu Costache ațipise de câteva minute, Zaharia se așezase să-și cârpească niște pantaloni și Liza stătea cu capul așezat pieziș peste labele ca zăpada și se gândea pesemne la ale ei. Primul s-a sculat în grabă Zaharia, a doua, fără grabă, Liza, iar conu Costache s-a întors doar pe partea cealaltă, hotărât să nu știe de nimeni și de nimic
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de noi și poate că cei săraci cu duhul sunt mai fragezi, mai pregătiți pentru apropierea de asta decât cei care au o logică de fier, care-i separă de... Nu-și duse gândul până la capăt pentru că barzoiul sărise cu labele pe genunchii lui. Generalul îl alungă cu greu și-și îndemnă prietenul să-i povestească. Costache îi spuse că, după ce a cercetat încoace și ncolo, aproape la întâmplare, toate misterele se leagă de o icoană cu luceferi pe umeri care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sus a feței și ridicată la șamanii puternici care pot coborî în lumea inferioară, alteori cu o coroană din fier, de unde pleacă numeroase tije, figurând coarne de cervide; - eventual mănuși cu un singur deget și cizme brodate cu stilizări de labe de urs sau pasăre. În concluzie, se constată că libertatea lăsată șamanului pentru ornamentarea costumului, alegerea pandantivelor și simbolismul lor, permit o întreagă gamă de variațiuni care funcționează pe principalele tipuri de costume. Totuși, funcțiile costumului - armură, mijloc de transport
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
este decât un semipreparat. După ce ne-am dat jos din copaci, ne-am cam pierdut silueta. Nu ni s-au vindecat încă toate cucuiele de la căzătura din copaci. Ne-am dat jos din copaci pentru că ne frigeau stelele. Nu toate labele s-au putut transforma în aripi. Se adaptează ușor la mediu animalele evoluate și oamenii inferiori. Nu știm cu adevărat de unde venim. Și nici dacă vrem să ajungem undeva. Nu rămâneau pasive celelalte animale, dacă ar fi simțit că maimuța
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Numai timpul repară ierarhiile cizelate sperjur. Bătrânețea vine numai după ce lăsăm dragostea să plece. Îmi utilizez uneori timpul, de parcă ar fi al dușmanilor mei. Dialogul omului cu eternitatea poate începe și în fața unui puf de păpădie. Unde te ascunzi de laba de leu a timpului? Cel puțin patruzeci de milenii au trăit strămoșii noștri în peșteri. La ce locuințe durabile am renunțat! Se distrează și timpul, dând bobârnace statuilor. În fața trecerii nemiloase a timpului îmi vine și mie să exclam precum
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și arta în cârnați. Jurnalul rămâne plaja de nudism a sufletului. Orice creație artistică actuală care nu este ușor confuză devine suspectă. Optimismul însiropează arta. Capodoperele țâșnesc din disperare. Arta trebuie să aibă măcar o crăpătură de speranță. Capodoperă înseamnă labă de zeu. Scriitorul trebuie să - și răstoarne în pagină întreaga măgură interioară. Chiar dacă este urât mirositoare. Trece drept un critic de artă ageamiu. Are idei prea clare. Marea artă este spovedanie. Cărțile valoroase își teleportează cititorii în spațiul și în timpul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
timp ritmul sacadat și zornăitul monedelor găurite ce vibrau la fiecare lovitură cu palma: când în pielea întinsă, când în veșca de lemn a tobei; precum și la gesturile insistente ale stăpânului care-și îndemna patrupedul să danseze numai în două labe: "Joacă bine Moș Martine,/ Că-ți dau pâine cu măsline!" Unii bărbați din cartierele învecinate, după ce plăteau cu câțiva gologani, cu un căuș-două cu grâu, porumb boabe, făină sau fasole; cu ceva cartofi sau chiar și cu sămânță de bostan
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]