5,345 matches
-
avea grijă de noi.” Ochii ei se umplură de lacrimi de iubire, de emoții, iar dragostea alerga năvalnic prin tot corpul. La rândul ei, îi spuse: „Te iubesc mult! Așa de mult..! Mult mai mult decât mă iubești tu.” Umerii lați ai bărbatului iubit păreau că umplu toată încăperea. Lumina difuză a lămpii de noapte prindea o nouă strălucire precum un colier îngrijit bine, care reflectă o lumină strălucitoare și plăcută. Corpul bărbatului era încă aproape dezbrăcat. Ea se sprijini cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Moldovei. Își înălță sprâncenele în sus și odată cu ele și privirea căutând parcă ajutorul de acolo de undeva. În ultimul moment, Valentin îi aduse un bagaj cu haine și lucruri personale. I se păru că umerii lui erau atât de lați încât umplea salonul, iar privirea i-o găsi pătrunzătoare și tăioasă ca un diamant de sticlă. Ajunsă la locul destinat, la spitalul de chirurgie pentru copii, o luase în primire un doctor cu o prezență plăcută și o privire autoritară
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de așa ceva. - Pe bune? - Mă cunoști de atâta vreme. Ce naiba insinuezi și tu!? - Nu. A fost o curiozitate de-a mea. E treaba ta. Alături de ei se mai afla un bărbat arătos, puternic, cu ochii albaștri, atrăgători. Umerii îi erau lați, pieptul musculos, iar ochii lui adânci păreau o fântână cu apă limpede în fața căreia te puteai apleca să bei. Vas, fusese campion sportiv de nenumărate ori la aruncarea discului și a ciocanului. Se lăsase de acest sport din cauza veniturilor prea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sticlă, dă-l afară din cabinet! explodez eu cu gîndul la durerea de cap care mă mai încearcă. Asta se întîmplă numai în literatura ta, iubitule! Ba și-n viață, spun încet, încruntîndu-mă la vederea celor două cuțite cu lama lată și mînerul alb, ca de fildeș, puse de Livia pe masă, pentru micul dejun. Unde naiba am mai văzut cuțitele astea?!", mă întreb, privind cum în albul mînerului se pierd cîteva firișoare negre, ca niște vene. În viață! rîde Livia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lucrate, unele cu etaj: niște vile mici și cochete. Urmează un spațiu gol, arat de astă-toamnă, apoi trecem pe lîngă stația de benzină. De-acum încolo, pînă la combinat, cale de vreo opt-nouă kilometri, autostrada va tăia în două cîmpia lată, străjuită doar departe, pe stînga, de niște dealuri împădurite, prin care se sfîrșesc munții. Frumoasă priveliște, mai ales pîlcurile de brazi de pe coama dealurilor, adevărate oaze de verdeață de-a lungul întregului an. Femeia care stă pe bancă, lîngă mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de amintiri, frunze moarte care zac risipite pe pământul meu pierdut. Soarele de astăzi, umed încă de iarna recentă, îmi amintește de o vacanță de Paște în luna martie, de pămân tul mustind de sevă și de brazdele negre și late. Ne întor ceam acasă în vacanță, sau mai bine să vorbesc în numele meu, mă întorceam în trăsura splendidă, abia cumpărată. Caii noștri ungurești, Nonius și Totka, cumpărați de tata de prin pusta maghiară, înghițeau depărtările, aprigi și nedomoliți. Tata, foarte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-se la mine îngrozit. Și că te odihnești. — Luke... habar n-are. Ori de câte ori suna Luke, eu ori schimbam scutecul, ori îl legănam pe Ernie ca să nu mai scâncească, ori o alinam pe Suze care plângea - ori, pur și simplu, căzusem lată și dormeam. Am avut o singură conversație scurtă și dezlânată, la finalul căreia Luke mi-a zis să mă duc să mă culc, că nu se înțelege nimic din ce spun. În afară de asta, n-am vorbit cu nimeni altcineva. Mami
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă gândesc dacă nu s-o putea oare să mă prefac să sunt însărcinată și să adopt copilul în secret. Câteva ore mai târziu, Luke pare mult mai relaxat. Mergem pe jos spre casă, ne băgăm în pat și cădem lați. În timpul nopții mă trezesc pe jumătate, și mi se pare că îl văd pe Luke la fereastră, privind în noapte. Dar adorm iar, înainte de a fi sigură. A doua zi dimineața mă trezesc cu gura uscată și cu o durere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Îngrijească. Portul atât la evrei, cât și la evreice era deosebit ; bonetele acelea de catifea garnite cu blană, antereele lungi, barbele inculte și prolixe și perciunii cei interminabili, iar la femei perucele mari și păroase de pe cap cu cărarea lor lată (femeile la măritare Își tăiau părul) care se vedea de la o poștă că-i artificială, toate acestea te izbeau ca ceva straniu și neadaptabil” <endnote id="(898, pp. 16-17)"/>. În paranteză fie spus, În 1788, „protoantropologul” american John Ladyard, călătorind
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu ochi negri, cu păr negru, În general, destul de fini și de rasați” și cu care, „la rigoare, ne-am fi putut acomoda”, nu au „nimic În comun” cu „evreii barbari” [așkenazi], „cu tenul roșcat, cu ochii oblici, cu figura lată și plată”, care ar fi năvălit În România „din Polonia și Rusia” <endnote id="(244, p. 24)"/>. Este imaginea clasică a mediilor antisemite românești. Bătându-și joc de scriitorii evrei sau „jidoviți”, cu „rasa lor” și „taraba lor”, Vintilă Horia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
95)"/>, iar prin Regulamentul nr. 2030 din În cultura română 12 iulie 1941, semnat tot de conducătorul statului român, se făceau unele precizări : „În toate cazurile [de munci obligatorii], evreii [...] vor avea pe brațul stâng o brasardă de culoare galbenă, lată de 10 cm” <endnote id="(356, p. 159)"/>. În urma unor inițiative locale, Începând din iulie și august 1941, evreii din Iași-Cernăuți, Bacău, Huși ș.a. au fost obligați să poarte steaua galbenă <endnote id="(243, p. 277 ; 522, II, p. 216
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Apostrof, nr. 2 și 3, 2001. 665. Elena Romero Castelló și Uriel Macios Kapón, The Jews and Europe. 2000 Years of History, Henry Holt & Co, New York, 1994. 666. Ruth Mellinkoff, Outcasts : Signs of Otherness in Northern Europen Art of the Late Middle Ages, 2 vol., University of California Press, Los Angeles, 1993. 667. Hillel Levine, Economic Origins of Antisemitism : Poland and its Jews in the Early Modern Period, New Haven, Yale, 1991. 668. The Jews. A Treasury of Art Literature, ed.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
două adrese corespunzătoare celor două despărțiri. Iat-o pe cea trimisă comisarului primei unități administrative: „Este acu timpul mai aproape de o lună de cându vam dat ordinul no. cerânduvise a comunica rezultatul de urgență Însă Dvs. nici până astăzi nu lați comunicat. Punânduvă aceste În videre, vă invitu D-le Comisar ca până În 12 ore cel multu sămi prezintați rezultatul gândinduvă că o eventuală Întârziere ar da locul a crede că Dvs. nici nu vă interesați de felul executării ordinelor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care era scris <<În atelierul de sortare a corpurilor de rulare lucrează numeroase femei>> iar a doua În pagina a III-a care redă imagini din atelierul de rulmenți pentru vagoane”. Iată motivarea refuzului de publicare: „Chenarul fotografiilor fiind prea lat și sobru, dădea aspect de doliu. Fotografiile au primit bun de tipar și au apărut În ziar Însă numai după ce au fost retușate și redate Într-o formă mai accesibilă difuzării lor”. Uneori, un singur cuvânt care nu „cadra” cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
episoade ale activității cenzorilor, am găsit numeroase doze de prostie dusă, uneori, până la paroxismul paranoiei. Firește, ideea ținerii sub cheie a unor anumite teme nu aparținuse „colectivului de Împuterniciți” din Vaslui ci ștabilor de la „centru”, bravi purtători ai unor funduri late și grase de atâta ședere comodă pe fotoliile din dotare, indivizi bolșevizați până-n străfundurile oaselor la care pot fi adăugate cu mare succes și desele gargare roșii - eticheta proletarilor de pretutindeni ce musai trebuiau să fie uniți contra dușmanului de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
săi cu ceva mai multă glagorie În tărtăcuțe, au reformat și instituțiile statului până la cel mai mic nivel chiar dacă, În multe cazuri, nu fusese vorba decât tot despre fercheșa Mărie dar cu o altă pălărie pe cocul plin de păduchi lați. Așadar, la Vaslui fusese inaugurată Casa Creației Populare (actualul Centru județean al creației populare și promovare a culturii tradiționale), subordonată Comitetului Județean pentru Cultură și artă, adică Direcția pentru Culte și Patrimoniu din zilele noastre. Ei bine, prima instituție condusă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Înțelege că seara recitim materialele În pagină, Însă multele greșeli de corectură nu ne mai pot distrage atenția de la conținut”. Trebuie spus că, pe atunci, „Vremea nouă” Încă mai era cotidian și era compus din patru pagini mari și late, În care intra și anemica publicitate. d.z. Și noi avem planuri de producție, ce credeați voi?! Sistemul social și politic comunist, oriunde se manifesta el, se baza pe vestitele și rizibilele planuri de producție ce trebuiau musai a fi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
necesară marilor proiecte economice, multe din ele megalomane. c. Turnători, peste tot Firește, curajul de a spune lucrurilor pe nume, moștenit pe linie genetică, a declanșat o adevărată vânătoare de informații din partea celui mai dedicat serviciu de apărarea a fundurilor late bolșevice de la cârma țării: Securitatea. Astfel, ofițerul care Întocmise planul urmăririi minuțioase a preotului (ce-l vom dezvolta În continuare), mai scrisese următoarele chestiuni foarte edificatoare: „Din materialele obținute prin tehnica operativă, precum și cele furnizate de rețeaua informativă (subl.ns
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
întîmplare cu doi foști colegi de liceu, Penescu (Mimi Brănescu) și Iordache (Adrian Văncică), și se întinde la băutură cu ei. Din cauza asta se ceartă cu soția, drept care se hotărăște să rămînă peste noapte în oraș și s-o facă lată, ca pe vremuri, cu prietenii lui. A doua zi se întoarce la pensiune, soția lui, Smaranda (Anamaria Marinca), îi oferă scuzele ei, copilul se trezește și lucrurile sînt la fel ca înainte nu s-a întîmplat aproape nimic. Dar acest
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
astmatică, amestec de Noșl Coward și Lillian Carter. Descrierea îi aparține lui Martin Amis, care, în același profil (din 1978), mai nota că, în pronunția lui Capote, understand devine inner stain (pată lăuntrică), iar White House devine wide ass (cur lat). Hoffman e un maestru al efectelor vocale (oricît m-aș spăla în urechi, nu pot să scap de amintirea rostirii scîrboase, grohăit insinuante, pe care personajul său din Talentatul domn Ripley o dădea întrebării : Cum merge voyeurismul, Tom ? ) și sunetele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
marea sală, se afla un tânăr în jur de 30 de ani, îmbrăcat ciudat, fapt ce trezea curiozitatea tuturor delegaților. Peste un fel de fustă din piele, avea aruncată o pelerină din pânză albastră, strânsă la mijloc cu o curea lată, țintuită din loc în loc cu metal strălucitor. Înainte de a lua cuvântul, președintele îl prezentă înaintea delegaților veniți la sesiunea Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea: “Iubiți frați delegați, rosti acesta, vom asculta cuvântul fratelui Cataragozo, șeful delegației Arhipelagului
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
celebrul răspuns, tot în rusește, ne panimaiu pa ruski (nu înțeleg rusește), el fusese apelat din România, în scop de compromitere. Militarii și Stănculescu, în schimb, au ținut permanent legătură cu Moscova și comandamentul Tratatului de la Varșovia din sediul M.Ap.N. lata de ce s-a deplasat acolo și Iliescu. La sediul M.Ap.N. se primeau ordinele Moscovei și ale Tratatului de la Varșovia. Poporului român nu i s-a spus însă nimic despre acest detaliu, în deceniul care a trecut, pentru a se crea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
orice degenerare militară posibilă a raporturilor dintre Rusia și forțele NATO, în zona ex-Iugoslaviei și Balcanilor, ar fi condus - inca de la primele schimburi de focuri - la posibile atacuri aeriene și cu rachete în porturile românești ale Mării Negre și de pe Dunăre. lata un motiv, foarte plauzibil, ca Moscova să stăruie, în '94-'95, asupra instalării unui telefon roșu, direct, între Kremlin și Cotroceni. Cordonul ombilical care a legat dintotdeauna, ca un fir roșu, pe Ion Iliescu și familia sa de Moscova, explică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
este vorba aici de o artă a digresiunii, de un glisaj intelectual fin, ci de incapacitatea de a se fixa în proiectul unei idei, de a se aplica reflecției. Acest neastâmpăr discursiv coincide cu deambulația sa eratică, cu mișcările necontro- late, cu agitația permanentă. Nae este recipientul unei retorici compulsive, glosolalia sa se face ecoul tumultului discursiv din spațiul mediatic în care renaște personajul caragialian. Intemperanța îi aparține nu și bagajul vast de clișee jurnaliere. Aflăm cu stupoare că Nae a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fost șansa noastră de a vedea lumea de sus, căci, acolo unde ne-a călăuzit Mousen era în înalturi, înspre vârfuri rotunde și cer albastru. După ce-am parcurs o porțiune rezonabilă, domoală și umbroasă a urmat o cărare mai lată la început, îngustându-se pe măsură ce urcam. Deși conducătorul nostru a pornit-o înainte cu un pas sprinten, demn de invidiat, cu atât mai mult cu cât vârsta de 65 de ani nu permite oricui o astfel de escaladare, au urmat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]