3,650 matches
-
vedea Jürgen Habermas, "Modernity An Incomplete Project", în Hal Foster (ed.), The Anti-Aesthetic. Essays on Postmodern Culture, The New Press, New York, 1983, pp. 3-16. 110 A se vedea Jürgen Habermas, Discursul filosofic al modernității. 12 prelegeri, trad. de Gilbert V. Lepădatu, Ionel Zamfir, Marius Stan, Editura All, București, 2000. 111 Jürgen Habermas, "Modernity An Incomplete Project", în Hal Foster (ed.), The Anti-Aesthetic. Essays on Postmodern Culture, p. 6. 112 A se vedea cap. "Habermas, Critical Theory and Postmodernism", în Douglas Kellner
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce fel și când trebuiau să plece. 18. La acel capitul, era prezent un frate care în rugăciunile sale obișnuia să-i ceară Domnului ca dreapta lui credință să nu fie coruptă de ereticii din Lombardia și să nu se lepede de ea din cauza cruzimii germanilor; stăruia ca Domnul, în îndurarea sa, să-l ferească de aceste două pericole. Acest frate, văzând că se ridicaseră mulți frați și erau gata să meargă în Germania, credea că, fără îndoială, aceștia vor fi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
umilinței, un cult al defăimării!). Este o strategie la mijloc și strategia constă În răsturnarea raporturilor reale dintre subiect și obiect. Subiectul (seducătorul) se constituie În victimă potențială, În timp ce adevăratei victime (obiectul erotic) i se atribuie puteri dominatoare. Don Juan leapădă, la porțile orientului, teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit. Pentru a ajunge mai repede la țintă trebuie să apuce pe calea umilinței de sine. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mașinăria retoricii amoroase nu se mai vede: „Pătimire, tu ești numai hrana sufletului meu, Cu durerea și năcazul de-acum a petrece vreu. Nădejdea și bucuria ce m-au putut folosî Decît scîrbă mai amară curînd a-mi agonisî! Mă lepăd de toate-a lumii, mă cernesc, mă Întristez Mă cufund În Întuneric, lumina să nu mai văz. Ochii facă-să izvoară și curgă de-acum mereu, P’ În’ ce-or face iaz de lacrimi nenorocit pieptul meu Sufletul supt sîn să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Aleg unul singur, spre a ilustra capacitatea lui Conachi de a elogia cu invariabilă energic ceasurile de desfătare după ce se dovedise inepuizabil În elogiul durerii. Este vorba de poemul Steaua ce strălucitoare unde Înfățișează clipa În care fata neștiutoare se leapădă de frică și de sfială. E faza dulcei violențe inițiale. Priceputul logofăt Îl notează: „O, ceasuri de desfătare, de ibovnici numărate, Atunci cînd biata fată pe călcaturi măsurate Se leapădă de-o rușine ce o țînea la opreală Și pășește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce strălucitoare unde Înfățișează clipa În care fata neștiutoare se leapădă de frică și de sfială. E faza dulcei violențe inițiale. Priceputul logofăt Îl notează: „O, ceasuri de desfătare, de ibovnici numărate, Atunci cînd biata fată pe călcaturi măsurate Se leapădă de-o rușine ce o țînea la opreală Și pășește spre ibovnic cu frică și cu sfială.” Răbdarea, pîrjolirea, lacrimile și celelalte semne de supliciu exprimă, În realitate, o imensă poftă de desfătare (cuvînt esențial În terminologia erotică a epocii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scrisori justificatoare, răspunsuri, unele scrise cu haz, altele Într-un stil comercial neutru. În procuvîntarea la Sfînta Evanghelie (1840) tonul devine mai radical. Concurența este mare, tipograful trece la represalii: „Primiți-o, vă rog, - zice el despre cartea nouă - și lepădați hîrțoagele cele prescrise de la unii-alții, fiind cu totul pocite și foarte departe de Înțeles...” Altă dată face elogiul melosului stihiraric și dă sfaturi pentru buna educare a glasului: „Ascultați cu băgare de seamă toate lucrările, ca să le deprindeți și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce Îl arde dar nu scrie decît cînd vîlvătăile focului sînt mai mari și chinurile mai adînci”. „Judecind cu miturile propuse de Denis de Rougemont, Conachi este un Don Juan care se ia drept un Tristan”. Un Don Juan care „leapădă la porțile Orientului teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit”. Conachi instaurează „tirania ochilor În poezia română” și creează „o Întreagă mitologie a suspinului” („LÎngă suspin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
socialismului În țara noastră. Revenind În ținutul preferat al povestirilor sale, câmpia Dunării, el redă În nuvela sa lupta țărănimii sărace de pe fostele moșii ale Vorvorenilor, pentru alcătuirea primei gospodării colective din regiune. În fruntea acestei acțiuni se află Ion Lepădatu, trimis de Comitetul Central al Partidului, fecior de țăran sărac din sat. Chiaburii caută să Împiedice, prin tot felul de mijloace, alcătuirea gospodăriei, conștienți că acest lucru Înseamnă nimicirea lor. (Ă). Meritul de necontestat al lui Petru Dumitriu este această
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cere atât din partea oamenilor muncii cât și a criticii literare o analiză cât se poate de atentă, cu strădania de a păstra aceeași principialitate. (Ă). În această direcție, lucrul cel mai necesar care trebuie să-l facă scriitorul este să lepede atitudinea de neîncredere pe care o manifestă față de muncitorii hunedoreni. Romanul lasă impresia cu totul nejustificată, că În acest mare centru siderurgic n-ar fi existat nici măcar o mână de elemente fruntașe care să se fi opus de la Început acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
multe ori În cuprinsul aceluiași poem, fără să se impună dintr-o cerință specială a conținutului. Iată un catren În care ideea curgerii timpului și a Înnoirilor pe care ni le aduce capătă o expresie cvasi-ermetică: «Anii cei tineri Își leapădă Pagina zilei ce scăpată Ca să-și Îmbrace, frumoșii, Rufele zeilor roșii». Tirania vorbelor Îi urmărește uneori pe Dan Deșliu, Baconsky, Frunză etc. În poemul Mesaj, Vintilă Ornaru vrea să-și exprime bucuria, nădejdile, visurile cu care intră În anii primului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să le bemolizeze simțitor atunci când, părăsind terenul teoretizărilor și al aprecierilor gratuite, va analiza câteva din poemele lui Baconsky. Poetul care gândește va deveni poetul care raționează formalist (În Fabulă din lumea coniferelor), uluitoarea simplitate și impresionanta vigoare, Își vor lepăda calificativele, și cronicarul, În fața exemplelor citate În cadrul discuției, va recunoaște că foarte adesea Baconsky se lasă târât «de la simplitate, vigoare și frământare teoretică la platitudine, emfază și subiectivism». De fapt, În ordine literară, ceea ce-l caracterizează pe Baconsky este oscilarea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
De aceea, cînd vă voi vorbi în amănunt de toate formele speciale de manifestare a puterii ce sălășluiește în acest monstru uriaș, cînd vă voi descrie unele din performanțele mai puțin obișnuite ale creierului său, sper că vă veți fi lepădat de scepticismul vostru întemeiat pe neștiință și că veți fi gata să mă credeți; dacă vă voi spune că, bunăoară, cașalotul și-a croit drum prin Istmul lui Darien și că, tot, el, a amestecat apele Pacificului cu cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nici Queequeg nu arăta prea grozav. Cum se desfășurase oare această nobilă operațiune de salvare? Scufundîndu-se după capul ce cobora încet în apă, Queequeg îl crestase cu sabia-i ascuțită, pentru a face o gaură mare la temelia lui; apoi, lepădînd sabia, își vîrîse brațul lung în gaură și-l scosese astfel pe bietul Tashtego, ținîndu-l de chică. Queequeg ne mărturisi că, la primul sondaj, nimerise peste un picior; dîndu-și seama că, într-o asemenea poziție, indianul ar fi putut s-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
De fapt, în lumina celui mai strict adevăr, această legendă ne apare întocmai ca aceea a lui Dagon, cunoscutul idol al filistenilor, cu înfățișare de pește, de animal și de pasăre, care, fiind pus în fața Arcei lui Israel și-a lepădat capul de cal și amîndouă palmele, rămînînd doar cu trupul său de pește. La fel, îngerul tutelar al Angliei este un vînător de balene, unul din nobila noastră tagmă; iar noi, harponiștii din Nantucket, am avea dreptul de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
examineze și să-și deie seamă de aceea ce ne trebuia. Că ei n-au greșit deloc nu se poate spune, căci nimic în lume nu poate fi perfect. Era nu numai fatal, dar chiar necesar ca țările române să lepede haina turco-fanariotă și să se organizeze europenește; ca românii să-și îmbogățească limba cu cuvinte noi, corespunzătoare cu lucrurile și ideile noi introduse; ca în locul obiceiurilor fanariote să se introducă obiceiuri europene; ca românii să producă și ei o literatură
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ce nesocotesc tradiția și "care toate înlăturează și pomenirea chiar a tradiției, sunt ca oamenii cei noi ce își tăgăduiesc părinții". Cărțile vechi, zice el, și limba cronicarilor trebuie să fie modele pentru limba românească, nu cum fac "învățații" ce "leapădă tradiția ascunzînd-o sub pretext de baștină latină". Și, în sfârșit, sintetizând și trăgând concluzii, Russo zice: "...între români, moldovenii și între moldoveni, colaboratorii României literare sunt singurii ce nu au împus românilor nici gramatice, nici altă scriere după iscodirile închipuirii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
poate vedea că el, și în această privință, are timidități, care nu prea rimează cu cele ce și-a impus în programul activității sale culturale: "Cultura și fericirea unui popor nu stă în schimbarea portului, în mania de a se lepăda de învechime și de a lua orice lucru străin și nou, ci în respectul aducerii-aminte a strămoșilor"1 . Acestea le spune cu ocazia constatării faptului că unii își schimbau numele, adăugând la sfârșit un escu, iu, adi, ici... În aceste
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de "Ulpia Trajana"... Dar pentru o școală anti-latinistă, numele nu era potrivit... Dl Teodor Rosetti a propus numele "Junimea"... dl Pogor, mulțumit, începu să cânte pe nas ca un preot și întrebă de trei ori, ca la botez: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului?" ("Săptămîna"), anul 1903, nr. 43; vezi și Amintiri din "Junimea" de Iacob Negruzzi. că "Junimea" nu se ferește destul de pedantism 1. Dorința lui V. Alecsandri - directorul României literare și colaboratorul lui A. Russo - este "ca reușita
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
țesătura toată ca să le scoți ă...î Celor care nu vor acea curățire defel ă care vor, ca A. Russo, ca "limba asta turcită, grecită..." să rămâie așa î, le vom răspunde că ei singuri sunt neconsecvenți, căci ei au lepădat o mulțime de vorbe grece și ruse, pe care le întrebuințau încă părinții lor, și multe din vorbele pe care le scriu dnii Florantin, Negruzzi ș.a. ă...î s-or duce calea celor duse..."1 . El pricepe și explică cu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Dumnezeu se arată, chipurile idolește sunt luate în râs; credința se predică, viclenia se înlătură; dreptatea se instaurează, nedreptatea se îndepărtează; mila este lăudată, cruzimea cade; adevărul este cercetat, minciuna este condamnată; înșelăciunea este acuzată, nevinovăția se recomandă; mândria se leapădă, smerenia se înalță; se predică pocăința, se arată că pacea trebuie urmată; se cere protecția împotriva dușmanilor, se făgăduiește eliberarea (sclavilor); se nutrește o nădejde sigură și ceea ce este mai presus decât toate acestea, sunt cântate tainele lui Hristos”. În
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și de modul cum au decurs dialogurile cu ei, însă în toată perioada petrecută în Egipt au fost marcați de promisiunea făcută sub jurământ de a se întoarce la mănăstirea lor din Betleem. Deși Avva Iosif îi îndemna să se lepede de jurământul făcut pentru a-și îndeplini dorința de a rămâne și a afla o viață desăvârșită în Egipt, Cassian și Gherman se întorc în Betleem după aproape șapte ani (Convorbirea duhovnicească XVII, 30). La întoarcere, cei doi au obținut
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vom merge pe calea desăvârșirii după voia lui Hristos și dacă vom ucide voințele noastre vătămătoare, vom simți că noi suntem proprii noștri stăpâni. Răsplata pentru renunțarea la cele lumești este amplificată și de legătura dintre frații care s-au lepădat de lume și astfel se simt stăpâni ai celor spirituale după ce au renunțat la cele materiale (cap.23-24). III. Despre întruparea Domnului, contra lui Nestorie A treia lucrare, Despre întruparea Domnului, contra lui Nestorie, este scrisă de Ioan Cassian la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Liniștea e principala manifestare a curăției inimii și funcționează adeseori ca o metonimie pentru ea, precum statornicia și tăria. Cu harul lui Dumnezeu, monahul poate atinge o stare tot mai înaltă, adică ,,sfârșitul desăvârșirii și al curăției”, după ce s-au lepădat de toate atașamentele exterioare și interioare. Cassian descrie în Convorbirea duhovnicească a XII-a iubirea desăvârșită ca ,,pacea tare și dăinuitoare a libertății față de mânie”, iar în Convorbirea duhovnicească a XVI-a accentuează efectele negative ale irascibilității și nevoia cultivării
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vorbește de „curăția vieții”, de „convorbirile duhovnicești”, de rugăciune, de răbdare. Tot așa, când recomandă Apusului Viața Sfântului Pahomie, el prescrie un întreg program ascetic, pentru ca acei „creștini numai cu numele, nu și cu faptele” să fie determinați să se lepede de patimile lor. În legătură cu toate aceste calități morale și umane, un mare specialist modern, Fr. Maassen concluzionează astfel: „chiar dacă scuturăm această prezentare de podoaba oratorică proprie lui Cassiodorus, tot mai rămâne atât de mult, încât el trebuie să-l fi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]