3,986 matches
-
de regim?! Această complicitate, această solidaritate cu „masa tăcută”, cu publicul larg al unei țări, era nu numai recompensa pentru curățenia și radicalitatea textelor mele, dar și semnul major al „împotrivirii”, al lucidității luptei și gravității ceasului de încordare națională, luciditatea pe care adevăratele mari națiuni o au în momentele de real pericol! Da, în acei ani, în acele decenii, am luptat - ca și la revoluție, dar altfel! -, atunci am învins, orice ar gângăvi și bâlbâi noii oportuniști, noii carieriști, dovadă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ana Mureșan, de familie și apoi de existență. Nu de poezie, ce era a „doua” sau „prima” sa tovarășă de existență, dar revenea la ea tot mai obosit de povara pe care o purta, „lespedea” ce poartă și numele de „luciditate creatoare”, nemulțumirea de existență așa cum e „ea” și pare a fi sau insatisfacția profundă față de propria artă, acea dorință de „perfecțiune”, de „sublim” ce-l animă pe orice artist real și din care romanticii mai ales au forjat unul dintre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îndrăzneală de a nu ne măsura nu numai cu „zeii literaturii” naționale și universale, dar și cu „amorful”, cu anomia, iar un tânăr precum Grigore „cel-de-atunci” (ca și alți genialoizi, aruncați în cuptoarele creațieiă a fost „mai bărbat”, în sensul lucidității asumate, și... asta l-a „îndoit”, l-a „curbat”, l-a ucis?! Dar, încă o dată, în artă, zarurile nu sunt niciodată aruncate pentru ultima oară, și cei care vin după noi „vor spune altfel” în ordinea valorii. E adevărat însă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a sublinia „oboseala” de destin pe care o trăia deja un individ care mă impresionase în tinerețea noastră printr-o ambiție și o vigoare în a-și lansa opera care o întrecea cu mult pe a mea. Ca și în „luciditatea socială”, deoarece el îmbina, la modul absolut paradoxal, un anume „cinism al ambițiosului”, al „carieristului” din orice timp, cu o candoare și impulsivitate psihologică și poetică afară de măsură! Și... cu toate acestea, el arăta, trăia acea unitate a persoanei și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nu, spre deosebire de perioada stalinistă - ’47, ’48 - ’60, ’64 - când creatorii de vârf, cei câțiva, luptau punctual, reușind să creeze insule izolate în roman sau poezie, nesprijiniți de un front critic, noi, cei de după ’60-’65, am prins tot mai mult luciditatea și siguranța unei adevărate bătălii ideologice. Indiferent că am făcut-o în afara sistemului, printr-o opoziție fățișă (Țepeneag, Gomaă, fie din și prin interiorul sistemului, ca nu puțini colegi ai noștri din Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia - chiar și URSS. Eu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai avem nevoie de zei? Umbra supraomului s-a apropiat de noi!...”. Iată, poate în forme indirecte, regăsirea dumnezeirii, reapropierea de un Dumnezeu „mort”, reînviat însă de orgoliul poetic uman, cel care își asumă existența, întreaga Existență, îmbătat de bucuria lucidității de a fi, Gând și Stăpân al Realității vizibile și invizibile. Ne cerem iertare de majuscularea atâtor substantive pretențioase, o facem însă tocmai contagiați de Maestrul nostru, de bucuria de a „filozofa precum dansezi”, de uimireaa, da, de uimire de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
filozofa precum dansezi”, de uimireaa, da, de uimire de a fi și de uimirea de a ști că suntem! Dar, spre deosebire de Maestrul nostru, noi credem încă în Zei sau, mai bine zis: le simțim „absența”, dacă o cultură și o luciditate prea ascuțită a noastră, a europenilor, „i”-a îndepărtat sau „i”-a ucis chiar, noi... îi rechemăm; într-un elan esențialmente poetic, în ciuda atâtor argumente și „dovezi” raționale și, în acestă pagină, nu mă pot împiedeca de a cita un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să restabilească „firescul, normalitatea” și în societatea românească, perturbată și otrăvită de vreo două decenii de false sloganuri, false entuziasme, false construcții ideatice, false cariere, false orizonturi. O dată împlinit!... Da, eu, aici, îmi iau îndrăzneala de a afirma, în deplină luciditate și responsabilitate - și o fac cu gravitatea unei afirmații testamentare! -, că acest „ideal” al nostru, de atunci, de la începuturile anilor ’60, s-a împlinit: criteriile artei naționale și universale au fost reafirmate printr-o creație majoră și prin comentarii critice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-ți voi vorbi aici de ale noastre, le știi și ele nu constituie subiectul acestei scrisori. Ascultându-l pe palestinianul Elias Sanbar cum îi aprostrofa la Amman, ca un laic ce este, pe Frații săi Musulmani, în numele unei politici a lucidității, arătându-le toate slăbiciunile pe care le acoperă răpăitul lor de tobă, m-am gândit la ale voastre. Diagnosticele voastre se amestecă. Să rezumăm: epoca de aur, complotul și onoarea. Trilogia dintotdeauna, în care încap toate. Prima din aceste maladii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a trasat primele contururi, cu lucrarea sa Războaiele evreilor, cam așa cum a făcut Traian cu benzile lui desenate spiralate de pe Columnă. Care alt palestinian "raliat" ne va povesti mâine războiul pierdut de micul său popor de iredentiști, cu aceeași rafinată luciditate cu care ne relatează transfugul evreu căderea Massadei în anul 70 al erei noastre? Războiul civil din tabăra evreiască asediată dintre adepții fanatici ai sinuciderii colective și fariseii înclinați să cadă la învoială cu dușmanul seamănă destul de mult cu cel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
obiect, de editoriale inteligente, de colocvii pline de animație etc.... Carul statului a luat-o printre nori? Important este ca el să-și continue cursa. Dacă ar atinge pământul, ar rămâne în pană, și nimeni n-ar avea de câștigat. "Luciditatea este condiția prealabilă a acțiunii eficace": am cules acest clișeu dintr-o apostrofă ministerială. Sună bine. Cu atât mai mult cu cât nu este adevărat. Oamenii de acțiune, asemănători în această privință cu șoferii lor, nu au nici timpul, nici
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lor, nu au nici timpul, nici mijloacele de a aprofunda o "notă în atenția Președintelui" nu trebuie să depășească o pagină și jumătate pentru a fi citită. Și încă e un noroc. Gustul adevărului duce prea adesea în șanț, iar luciditatea este o virtute a bătrânilor. Pentru persoana singură, și căzută din tren. Ea recomandă scurtarea sfârșitului în cazul vieții pline de suferință și moartea cu demnitate nu încercarea de a ieși în afara traseului marcat. Unde am ajunge dacă ar trebui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
putut, dacă ar fi rămas singură la comandă, să-l ratifice, spre fericirea noastră a tuturor, pe optimistul Heraclit: "Oamenii treji locuiesc în aceeași lume". Numai că nimeni nu stă treaz douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Între două secvențe de luciditate, trebuie să ne mai și abatem de la acest program sever pentru a dormi, pentru a da drumul la câini, pentru a delira și a fantasma în voie. Ar însemna să ne înșelăm, reducându-l pe bipedul himeric doar la inconstanta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi fost cu puterile lui Nicolae Manolescu, rămânând în același timp eu însumi. În fine, cum să scrii o istorie a literaturii? Eu am scris instantanee critice, fețele poeziei, o altă carte, La sud de Dumnezeu, are subtitlul Exerciții de luciditate... După cum vezi, nu scriu studii literare, nu am iluzia puterii sau, cel puțin, nu vând ceea ce nu am. Și oricum, nu-mi vând marfa la suprapreț. Mă bătea gândul să scriu măcar o istorie a poeziei românești, fie și numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să se îmbolnăvească atât de cumplit. însă, da, scânteia de nebunie, care face diferența între, să zicem, un Rimbaud și un Lenau, ori, dacă vrei, ia alte exemple, în care scânteia de nebunie a făcut artă viabilă, fără moarte, iar luciditatea, conștientizarea actului artistic ca act de cumințenie și umilință, smerenie, n-a creat decât surogate, da, acea scânteie de nebunie a putut, de exemplu, să-l facă pe Goethe să fie genial și la șaptezeci de ani, iar abandonul scânteii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o metaforă, o parte din poezia originii, a rădăcinilor. Eu visez de obicei în frânturi de propoziții, un fel de gângurit de copil imbecil și asta se mai combină și cu impotența acțiunii. Recunosc că am avut momente rare de luciditate în vis, când un flux de cuvinte vrăjite îmi inunda cugetul și care păreau că vor rămâne acolo întipărite etern în memorie, dar când "starea" de vis se destrăma și încercam să îmi aduc aminte și să notez "revelația" respectivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-și bea mințile, sau fiindcă n-are succes critic. Numai cel care simte că s-a ratat trebuie crezut fie deoarece n-a reușit să-și publice cărțile la timp, fie că are slăbiciuni trupești, drogându-se (așa își pierde luciditatea; dar sunt scriitori care pun bază pe lipsa de luciditate, drogul îi dezvoltă creația, îl ajută să fie original), fie că îl îngroapă de viu umorile, invidia, răutatea. Recunosc, eu sunt dintre cei care stau pe graniță, mă simt nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cel care simte că s-a ratat trebuie crezut fie deoarece n-a reușit să-și publice cărțile la timp, fie că are slăbiciuni trupești, drogându-se (așa își pierde luciditatea; dar sunt scriitori care pun bază pe lipsa de luciditate, drogul îi dezvoltă creația, îl ajută să fie original), fie că îl îngroapă de viu umorile, invidia, răutatea. Recunosc, eu sunt dintre cei care stau pe graniță, mă simt nu o dată un intrus în literatura română, un cabotin, un veleitar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai amplu și complex fenomen artistic al regimului comunist din România, pe care îl cunosc de la început la sfârșit, din interior și în cele mai mici detalii, de zi și de noapte, am acum cu trecerea anilor discernământul necesar și luciditatea, echilibrul și înțelepciunea vârstei, dar și a experiențelor istorice prin care am trecut, să pot evalua și spune adevărul, sine ira et studio, doar cu dorința vie de a elucida din punct de vedere istoric unul dintre cele mai spectaculoase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prin Rusia. turtucaia Atunci, fără declarație de război, Bulgaria atacă, Turtucaia cade. Primul mare eșec datorat abținerii rușilor și incapacității unui general român. Necunoscând această știre rea, mă dusei la Ionel și îl găsii în grădină foarte îndurerat. Vedea cu luciditatea lui liniștită toate câte ne așteptau: două fronturi mari și depărtate; comunicațiile rupte cu aliații de încredere; rușii pe care nu te puteai bizui. Cei dimprejurul lui, cei care împinseseră mai mult la o intrare imediată: [Costinescu, Take Ionescu, Filipescu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de sinucidere. Pompiliu Constantinescu a vorbit despre „misoghinismul tolstoist“ al cărții lui Benador, trimițând la Sonata Kreutzer și deslușind, în temeiul acestei apropieri, o urmă de tendenționism la prozatorul nostru și chiar o contradicție între ceea ce în romanul său este „luciditate demonstrativă“ și devastatoarea suferință provocată de gelozie. Dacă este lucid, dacă experimentează, dacă știe cu „certitudine absolută că orice femeie cade“, de ce suferă totuși atât de crunt? Vom răspunde că luciditatea nu atenuează suferința gelosului, ci o ascute, pregătindu-l
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
chiar o contradicție între ceea ce în romanul său este „luciditate demonstrativă“ și devastatoarea suferință provocată de gelozie. Dacă este lucid, dacă experimentează, dacă știe cu „certitudine absolută că orice femeie cade“, de ce suferă totuși atât de crunt? Vom răspunde că luciditatea nu atenuează suferința gelosului, ci o ascute, pregătindu-l, în cazul de față, pentru deznodământul înnebunitor, la pro priu, al confirmării „tezei“. Iar când căderea Hildei e un fapt împlinit, când nefericitul Holdengraeber știe sigur că a fost înșelat, din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-l îndrăgim. Așa a fost, fiindcă am recunoscut repede în noul redactor valoarea intelectualului și noblețea omului, a omului sociabil și afectuos, cum era în anii tinereții, adică atunci când boala nu-i modificase, ca mai târziu, felul de-a fi. Luciditate, precizie în formulări, logică perfectă în argumentare, informație mereu la zi, acestea erau trăsături care-l impuseseră în ochii noștri nu doar ca redactor de o competență imbatabilă, dar și ca om cu păreri întotdeauna de luat în seamă despre
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și unele părți bune, ce Dumnezeu, însă despre acestea nu suflam nici o vorbă în jurnal. Fapt este că după acea revelație a început să mă preocupe ce imagine las despre mine - un acces de trufie, de bună seamă, de ațipire a lucidității, în orice caz. Cui să las o imagine și pentru câtă vreme? Dar atunci devenisem brusc grijuliu cu acea imagine, ceea ce m-a făcut să distrug într-o zi paginile de jurnal, ca și alte manuscrise care m-ar fi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
consulta proza publicistică înseamnă a satisface o primă și vitală condiție [...] să chestionăm epoca, judecată de neobositul editorialist. Dar mai întâi s-ar cuveni, credem, să cercetăm, fie și fugitiv, dar cu aceeași inclemență, epoca noastră". Ceea ce și face, cu luciditate și acuitate, Adrian Dinu Rachieru, atrăgând atenția asupra faptului că "chemarea sirenelor europenismului, nu înseamnă a ne ignora rădăcinile, abando nându-ne ființa națională". Simptom de care suferă, din păcate, mulți activiști ai unor idei străine interesului național: "cei care, stăruitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]