4,645 matches
-
fi observat mai ales la maimuță și la om. Bunul mers al acestui sistem corespunde activităților sociale, printre care faimosul grooming (despăducherea reciprocă) întâlnit la maimuțe și contactele directe dintre oameni: de la strângerile de mână sau bătăile pe umăr până la mângâierile iubirii. Pe plan biochimic, diverși hormoni ai hipofizei se răspândesc în creier și creează o multitudine de stări emotive; de exemplu, vasopresina ar putea fi hormonul dorinței sexuale (n cazul masculilor castrați, vasopresina scade la jumătate în creier), în timp ce occitocina
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ca să trăiască bucuriile iubirii, trebuie să ardă, să sufere ca un rob. „Suferind cu mulțămită” este condiția lui ideală de existență, focul fiind elementul nutritiv cel mai favorabil sentimentului: „În flacăra care mă arz În loc de Ghinuri și necaz Găsesc tot mîngîiere, Dulceață și plăcere.” Intrarea În foc este o decizie individuală. Plăcerea nu vine din afară, plăcerea este opera curajului de a te jerfi pe rug. Alecu este mîndru de hotărîrea lui de a se pîrjoli În eternitate: „Singur alerg de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
arderi continue este, cum am zis, robia. Toate versurile vorbesc de abandonarea faimoasei mîndrii virile a bărbatului În fața femeii. MÎndria lui Alecu este să intre În jug și, dacă se poate, pentru totdeauna: „Acești ochi plini de putere căutînd cu mîngîiere n-au zăbovit să găsească lesnire să mă robească. Dar și eu fără sfială le didei făgăduială rob să le fiu În vecie cu mare statornicie... ........................................... Că rob credincios Îi sînt pîn’voi intra În mormînt”... Aici, În robie, cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
istețe” (o definiție, În fond, frumoasă; trimite gândul spre dimensiunea spirituală a iubirii: Îndrăgostiții sînt cuprinși nu numai de suflețire, dar și duhurile (spiritele) lor au devenit istețe, subțiate, adică, de conștiința iubirii). În fine, iubirea, pentru a putea produce mîngîiere (să observăm suita de note medii), trebuie să fie blîndă („de-ai fi cu blîndețe”). Într-un vers nesigur: „ești inimă trufașe În trează plăcere”, dăm peste o sintagmă În jurul căreia se poate specula. „Trează plăcere” ar sugera bucuria spiritului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nouă de suferință. Glasul interior ascultă acum „jalnicul glas” al lucrurilor ce pier, ochiul descoperă vederea „cea tristă” a pietrelor În ruină. Ocrotirea este, În fapt, o instalare Într-o durere mîngîietoare, adăpostul ia Înfățișarea unui mormînt: „Să viu spre mîngîiere să plîng p’acest mormînt.” Există la CÎrlova, ca la toți preromanticii, o anumită bucurie În durere. Întristarea este la el mereu dulce, mila Îndelungată provoacă o stare de beatitudine a simțurilor, ca un drog. Iată, de ce În acest molcom
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu o plîngere măruntă, eliberatoare: „De multă nemișcare, ce face piste toate, Vederea Împrejuru-i se’ntoarce cu fiori, Pămîntul În somn dulce geamăt parcă scoate Și cerul ni s’arată acum mai cu răcori. Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngîiere Odihnă, mulțumire nu-i poci găsi deloc; Oriunde veselia din inimă Îi piere, Și de aceea umblă fugar din loc În loc. Ce caută nu știe, dar simte că lipsește Ființa care poate să-l facă fericit, Și neputînd găsi-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
9-a) și ceata muierilor care beau prin bordeile măhălești ale Bucureștilor. Aici se petrece cu lăutari, cu jocuri de cărți și, bineînțeles, cu vin. Pann aduce elogiul cel mai sincer acestei băuturi: „Vinul cel bun la vederi Dă vesele mîngîieri, Trupul ca un bun cojoc, Dă-ndrăzneală la cuvînt, Face pe mulți ce nu sînt, Pe alții face galanți, De-mpărțesc la unii alți.” Vinul e, Într-adevăr, bun, dă mîngîieri vesele, dă Îndrăzneală la cuvînt, dar să nu uităm că
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sincer acestei băuturi: „Vinul cel bun la vederi Dă vesele mîngîieri, Trupul ca un bun cojoc, Dă-ndrăzneală la cuvînt, Face pe mulți ce nu sînt, Pe alții face galanți, De-mpărțesc la unii alți.” Vinul e, Într-adevăr, bun, dă mîngîieri vesele, dă Îndrăzneală la cuvînt, dar să nu uităm că vinul este proprietatea exclusivă a bărbatului! E teritoriul lui rezervat de vînătoare. „Pin mahala la Izvor”, În pridvor la Breslea, pe la Tabacii de jos bărbații petrec cu vin blînd. Însă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai vezi pace, Casa-n iad ți să preface. De ocări și de blesteme Îmbătrînești fără vreme. Perii În cap Îți albește Și obrazu-ți Încrețește. Urești lumea, urești viața Și nu-ți mai veselești fața. Amărît Îți privești groapa Și mîngîierea ț-e poapa.” 24. În O șezătoare la țară, Povestea Vorbei și celelalte scrieri vine des vorba despre eros sub formele lui, mai ales, degradate de o căsnicie rea. Femeia rea exasperează, pur și simplu, pe Anton Pann. O Întîlnim
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iar pentru a-l face să se deschidă, copiii au spus: “o să fiu eu prietenul tău”,” Îți fac eu o căsuță”,”te iau acasă, Îți dau de mâncare”, “te apăr eu...”. Extrem de important a fost contactul fizic sub formă de mângâiere, pe care l-au inițiat copiii și sprijinul acordat “ariciului” În momentul ridicării În picioare. (copii din grupe pregătitoare). Aceste activități, deși au avut efectul scontat, trebuie continuate cu altele cu același scop, desfășurate periodic, pentru sistematizarea comportamentelor de incluziune
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
în afara jocului. Pe părinții tăi va trebui să-i consideri ca și morți": fraza aceea rămăsese ca un ciob de gheață care-i zgâria inima. Avusese o tresărire de bucurie gândindu-se la taică-său, dar văzuse totodată dispărând atențiile, mângâierile și drăgălășeniile mamei: cine-i va mai trece mâna prin păr, spunându-i că l-a născut întru preamărirea Domnului. Maică-sa își făcea planuri mari în ceea ce-l privea, repetându-i asta necontenit, dar, ca și cum ar fi prevăzut soarta
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la o vârstă fragedă. Te iert de păcat. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Câteva zile Tommaso rămase pe gânduri; părea că se lecuise de curiozitatea și dorința de a se cufunda în paginile cărților spre mângâiere și iluminare. Se preumbla în ceasurile libere, privea în jurul său oprindu-se asupra celor mai mici amănunte: observa felurimea ierburilor, a arbuștilor, a plantelor, a micilor animale ce se ascundeau în tufișurile și ungherele grădinii mânăstirii. Natura era o carte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
părea acum prea mică și strâmtă, avea senzația că se află într-una din celulele în care fusese închis. Își întoarse privirea de la mobilierul sărăcăcios la flacăra vetrei și ascultă cuvintele tatălui fără să-l întrerupă, încercând un soi de mângâiere și ocrotire, lăsându-se cucerit de forța lor, ce părea să emane o dragoste fără margini. Pentru a coborî la Arhiepiscopat, traversă vechile ulițe familiare lui, printre câmpuri aride și scorojite de secetă; unele fântâni secaseră, în prundișul râurilor deosebea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
creadă urechilor. Cum de-au ajuns la acea întâlnire cu bietul evreu convertit și apoi întors la coreligionarii săi? Da, l-am întâlnit pe acel om de câteva ori și am discutat cu el. Era un suflet chinuit și căuta mângâiere pentru propriile păcate. Tommaso fu condamnat la încă doi ani de temniță, din fericire nu atât de îngrozitori precum cei dinainte. Între timp fusese ales papă Urban VIII, care-l prețuia pe Tommaso, îi citise cărțile. Întâlnindu-se cu Urban
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în mijlocul unor adevăruri necunoscute și va avea revelația lor. Îți mulțumesc că mi-ai iertat păcatele cele de voie și fără de voie și abia acum când treci dincolo de aparențe poți înțelege că era vorba de adevăruri trimise din cer spre mângâierea oamenilor de-aici și a le oferi favoarea de a pricepe începutul vieții noi ce se veștește înlăuntru a tot ceea ce se poate privi sau intui 49. XVII La începutul anului 1629, sfârșind de ispășit toate pedepsele date de Regatul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mângâie colțurile gurii, apoi coborî arătătorul, încet, spre gât, simți artera și apăsă ușor, până când pulsul ei îi răspunse. În locul unde sângele era atât de aproape, o mângâie de-a lungul gâtului arcuit, până la claviculă. Cosmina închise ochii, amețită de mângâierea aceea. Degetul coborî către piept, respirația ei deveni tot mai grea, el îi descheie nasturii de la bluză și degetul căută, prin despicătura sânilor, sfârcul din dreptul inimii. Atingerea fu atât de ușoară, încât fata, gemând ușor, nu mai știa dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
privea cu ochi asemănători, care însă nu mai creșteau. Se simțea ca fiind și înăuntrul, și în afara sa, ochiul care creștea în el avea un fel de a vorbi cu ochii ceilalți care-l priveau de peste tot. Hrana era o mângâiere, orice atingere era sățioasă. Sorbea prin toți porii, la fel și respira, totul era în apă, și aerul, și mâncarea, și zburdălnicia. Nu era chiar tăcere, lumea din jur pulsa, ca o legănare, cineva îl ocrotea, nu-i spunea niciun
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
golit buzunarele... Chestii obișnuite... Atâta, că se cam uită în gol, dar nici de asta nu poți fi sigur. De-aia zic... „Ce vezi acolo, dacă te uiți așa, în gol ?“, ar fi râs Berti, lovind-o ușor, ca o mângâiere, cu palma peste obraz. „Unde ?“, ar fi întrebat ea, brusc înveselită. „Nu unde...“, ar fi răspuns Berti, cu vocea lui frumoasă. „Mai degrabă când...“ Când rămânea singură, ar fi răspuns, dacă ar fi fost în stare să recunoască. Privirea în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să nu se pișe în pantaloni și să nu se sufoce în bale, de-atâta plâns. Lui Isaia îi dădură lacrimile de emoție. Când săltă capul până ajunse cu fruntea între sânii Marchizei, îl podidi plânsul de-a binelea, iar mângâierile femeii nu făcură decât să i-l întețească. După ce adulmecă aerul cu botul lui lung, Calu spuse, pe limba lui : — S-a oprit vântu’... N-o să plouă la noapte. Apoi către Pârnaie : Auzi, ia fă-te-ncoa’ ! Stai aicea, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să nu stau pe dungă. Apoi, de parcă abia atunci și-ar fi adus aminte : Ce faci, nu te dezbraci ? Ce-ar mai fi de ascuns ? întrebă el. — Păi, tocmai de-aia, răspunse fata și primi, pe șuvițele încă jilave, o mângâiere pe care o îndepărtă cu palma. — Mi-e greu să-l scot peste barbă și păr, se auzi vocea lui Maca, de sub tricoul de care trăgea cu amândouă mâinile. Ar trebui să port cămașă, dar ce te faci că are
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
p. 53. footnote>. Sfântul Simeon se folosește de mulți termeni pozitivi pentru a nega și a face înțeleasă natura dumnezeiască a Sfântului Duh. Sfântul Duh este numit rând pe rând foc, lumină,soare, viață, apă, vin, comoară, cheie, coroană, dragoste, mângâiere etc. Prin această bogăție de numiri și imagini, Sfântul Simeon vrea să arate că, cunoașterea manifestărilor Sfântului Duh constituie un proces dinamic și infinit, întrucât taina dumnezeirii Sfântului Duh sporește mereu neputând niciodată să fie cuprinsă până la capăt<footnote Pr.
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
footnote>. Lumina este semnul curăției, pocăinței și al lacrimilor, căci acolo unde este abundență de lacrimi însoțită de adevărata cunoaștere, acolo este și strălucirea luminii divine: O, lacrimi, care țâșniți din luminarea dumnezeiască, care deschideți însuși cerul și-mi aduceți mângâiere duhovnicească! Fiindcă din plăcerea și dorul meu iarăși și de multe ori voi grăi acestea. Unde e mulțime de lacrimi, fraților, dimpreună cu o cunoștință adevărată, acolo e și dăruirea tuturor bunătăților și pecetea Duhului Sfânt sădită în inimă, de unde
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
ar fi ieșit din separeu și ar fi dat locul altui ministru, masa ar fi continuat nestingherită. Acest lucru Pomponescu îl știa din lunga lui experiență, de aceea acceptase să fie ministru, singura lui șansă de a se bucura de mângâierile societății. Expoziția de proiecte și fotografii de monumente a lui Pomponescu se făcu la Casa de Artă. Înainte de deschiderea ei, Ioanide, trecând pe acolo spre a inspecta interioarele restaurate de el, dând cu ochii de planșele expuse, după un oarecare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unde-o fi acum? Era jos la parter, pe o sobă de teracotă, dar Sultana tăcea, spre a nu strica un efect viitor. Un singur obiect fu înstrăinat, și anume pendulul. Saferian, afectat de moartea Pichii, voi să aducă o mângâiere lui Ioanide și i-l trimise acasă. În odaia mică a arhitectului, unde fu așezat, pendulul lua proporții și teroriza cu dimensiunea și cu sunetul patul de fier. Totuși Ioanide se simțea bine și apele îl calmau așa cum te calmează
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
A manifestă simpatie față de B, iar B manifestă indiferență față de A; • A manifestă indiferență față de B, iar B manifestă respingere față de A; • A manifestă respingere față de B, iar B manifestă indiferență față de A. O serie de comportamente, precum surâsul, sărutul, mângâierea, privirea atentă, cuvintele de încurajare sunt importante pentru atracție, pentru că exprimă considerație în cadrul raporturilor interumane. Relațiile interpersonale simpatetice presupun doi vectori (sau o dublă orientare): a. centrifugă: această orientare se referă la sentimentele (de atracție, de repulsie sau de indiferență
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]