KorAP: Find »[drukola/base=mătușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...142 143 144 ...269 >

6,722 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

a otrăvit cineva tortul? Asya a privit-o uimită. După atâta timp și atâta experiență directă, nu fusese Încă În stare să-și elaboreze o strategie, acea strategie de aur, să rămână calmă și să-și păstreze cumpătul În fața izbucnirilor mătușii Feride. După ce navigase cu credință prin „schizofrenia hebefrenică“ timp de ani de zile, mătușa Feride trecuse de curând la paranoia. Cu cât Încercau mai mult s-o aducă la realitate, cu atât mai paranoică și mai bănuitoare devenea. — Să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
experiență directă, nu fusese Încă În stare să-și elaboreze o strategie, acea strategie de aur, să rămână calmă și să-și păstreze cumpătul În fața izbucnirilor mătușii Feride. După ce navigase cu credință prin „schizofrenia hebefrenică“ timp de ani de zile, mătușa Feride trecuse de curând la paranoia. Cu cât Încercau mai mult s-o aducă la realitate, cu atât mai paranoică și mai bănuitoare devenea. — Să-i fie teamă că cineva a otrăvit tortul? Sigur că nu, nebună inofensivă ce ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
o aducă la realitate, cu atât mai paranoică și mai bănuitoare devenea. — Să-i fie teamă că cineva a otrăvit tortul? Sigur că nu, nebună inofensivă ce ești! Toate capetele din Încăpere s-au Întors spre ușa În cadrul căreia stătea mătușa Zeliha cu o jachetă de catifea reiată aruncată pe umeri, pantofi cu tocuri Înalte și o expresie Întrebătoare pe chip care o făcea să pară sfâșietor de frumoasă. Probabil se strecurase În cameră și rămăsese tăcută, ascultând discuția dintre ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
pe cele din urmă pe măsură ce Îmbătrânea. Stilul ei de a se Îmbrăca era la fel de excentric ca Întotdeauna. Anii doar Îi sporiseră frumusețea, În timp ce Își luaseră tributul de la fiecare din surorile ei. Ca și când ar fi știut care era efectul prezenței ei, mătușa Zeliha a rămas În cadrul ușii, privindu-și unghiile date cu ojă. Ținea mult la mâinile ei pentru că o ajutau În munca sa. Neplăcându-i instituțiile birocratice sau orice altă poziție de subordonare și având prea multă exasperare și furie Înlăuntrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
tânără că trebuia să-și aleagă o profesie care să-i permită să fie În același timp independentă și inventivă - și de asemenea, dacă era posibil, să-i permită să provoace un pic de suferință. Cu zece ani În urmă, mătușa Zeliha deschisese un salon de tatuaj unde Începuse să dezvolte o colecție de modele originale. Pe lângă modelele clasice ale acestei arte - trandafiri stacojii, fluturi multicolori, inimi umflate de iubire - și obișnuita compilație de insecte păroase, lupi fioroși și păianjeni gigantici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Cei părăsiți și cei disperați, cei răniți și cei furioși aduceau o poză a fostei iubiri pe care voiau să o alunge pentru totdeauna din viața lor, dar pe care nu se puteau abține să nu o iubească În continuare. Mătușa Zeliha studia apoi poza și Își scormonea creierii până când Își dădea seama cu ce animal semăna acea persoană. Desena animalul și apoi tatua modelul pe trupul clientului părăsit. Toată această practică ținea de vechea practică șamanică de interiorizare și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
stăruitoare ale inimii puteau În sfârșit să renunțe la obsesia lor, pentru că iubirea adoră puterea. De aceea ne putem Îndrăgosti nebunește de alții, dar rareori putem răspunde iubirii celor Îndrăgostiți nebunește de noi. Istanbulul fiind unor oraș al inimilor frânte, mătușii Zeliha nu i-a luat mult timp ca să-și extindă afacerea, devenind faimoasă În special În cercurile boeme. Asya și-a ferit privirile ca să nu fie silită să se mai uite la maică-sa, mama căreia nu-i spusese niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
În cercurile boeme. Asya și-a ferit privirile ca să nu fie silită să se mai uite la maică-sa, mama căreia nu-i spusese niciodată „mami“ și pe care sperase probabil s-o țină la distanță adresându-i-se cu „mătușă“. A inundat-o un val de autocompătimire. Ce greșeală de neiertat din partea lui Allah să creeze o fiică cu mult mai puțin frumoasă decât propria ei mamă. — Nu Înțelegi de ce Asya nu vrea nici un fel de tort anul ăsta? a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
inundat-o un val de autocompătimire. Ce greșeală de neiertat din partea lui Allah să creeze o fiică cu mult mai puțin frumoasă decât propria ei mamă. — Nu Înțelegi de ce Asya nu vrea nici un fel de tort anul ăsta? a spus mătușa Zeliha după ce și-a terminat de inspectat manichiura. Se teme doar să nu se Îngrașe! Deși știa prea bine ce greșeală imensă era să-și piardă cumpătul În fața mamei sale, Asya a țipat furioasă: — Nu e adevărat! Mătușa Zeliha a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
a spus mătușa Zeliha după ce și-a terminat de inspectat manichiura. Se teme doar să nu se Îngrașe! Deși știa prea bine ce greșeală imensă era să-și piardă cumpătul În fața mamei sale, Asya a țipat furioasă: — Nu e adevărat! Mătușa Zeliha a capitulat cu o lucire ștrengărească În ochi: — Bine, scumpo, dacă spui tu. Abia atunci a observat Asya tava pe care o căra mătușa Feride. Pe ea erau un cocoloș mare de carne și unul și mai mare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
era să-și piardă cumpătul În fața mamei sale, Asya a țipat furioasă: — Nu e adevărat! Mătușa Zeliha a capitulat cu o lucire ștrengărească În ochi: — Bine, scumpo, dacă spui tu. Abia atunci a observat Asya tava pe care o căra mătușa Feride. Pe ea erau un cocoloș mare de carne și unul și mai mare de aluat. În seara aia la cină aveau să mănânce manti. — De câte ori trebuie să vă spun că nu-mi place manti? a urlat Asya. Știi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
vă spun că nu-mi place manti? a urlat Asya. Știi că am renunțat să mai mănânc carne. Vocea Îi suna straniu până și ei, răgușită și străină. — Ți-am spus eu că-i e frică să nu se Îngrașe. Mătușa Zeliha și-a scuturat capul și a Îndepărtat o șuviță de păr care Îi căzuse pe față. — N-ai auzit niciodată de cuvântul vegetarian? a spus Asya scuturându-și și ea capul, dar rezistând tentației de a Îndepărta o șuviță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
pe față. — N-ai auzit niciodată de cuvântul vegetarian? a spus Asya scuturându-și și ea capul, dar rezistând tentației de a Îndepărta o șuviță rebelă de teamă să nu imite gesturile maică-sii. — Bineînțeles c-am auzit, a spus mătușa Zeliha ridicând din umeri. Însă nu uita, draga mea, a continuat ea pe un ton mai blând care știa că ar părea mai convingător, că ești o Kazanci, nu o vegetariană! Asya a Înghițit cu greu, simțindu-și dintr-odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
greu, simțindu-și dintr-odată gura uscată. — Iar familia Kazanci adoră carnea roșie! Cu cât e mai roșie și mai grasă, cu atât e mai bună! Dacă nu mă crezi, Întreabă-l pe Sultan al Cincilea, n-am dreptate, Sultan? Mătușa Zeliha a Întors capul spre pisica supraponderală care stătea pe perna ei de catifea de lângă ușa ce dădea spre balcon. Acesta s-a Întors spre mătușa Zeliha cu niște ochi mici și Încețoșați de parcă ar fi Înțeles și aprobat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Dacă nu mă crezi, Întreabă-l pe Sultan al Cincilea, n-am dreptate, Sultan? Mătușa Zeliha a Întors capul spre pisica supraponderală care stătea pe perna ei de catifea de lângă ușa ce dădea spre balcon. Acesta s-a Întors spre mătușa Zeliha cu niște ochi mici și Încețoșați de parcă ar fi Înțeles și aprobat pe de-a Întregul acea afirmație. Amestecând din nou cărțile de tarot, mătușa Banu a certat-o din colțul ei: — În țara asta sunt oameni care trăiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
ei de catifea de lângă ușa ce dădea spre balcon. Acesta s-a Întors spre mătușa Zeliha cu niște ochi mici și Încețoșați de parcă ar fi Înțeles și aprobat pe de-a Întregul acea afirmație. Amestecând din nou cărțile de tarot, mătușa Banu a certat-o din colțul ei: — În țara asta sunt oameni care trăiesc Într-o sărăcie atât de crâncenă, Încât nici n-ar ști măcar ce gust are carnea roșie, dacă n-ar fi pomenile pe care le dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
ei de Înțelegere, pe când aici, la Café Kundera, nimeni nu te silea să te schimbi deoarece se credea că ființele umane erau În esență imperfecte și incorigibile. E adevărat, nu erau prietenii ideali pe care i i-ar fi ales mătușile ei. Unii din grup erau destul de În vârstă ca să-i fie Asyei mamă sau tată. Fiind cea mai tânără, Îi plăcea să le observe infantilismul. Era mai curând reconfortant să vadă că nimic nu se Îmbunătățea În viață odată cu trecerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
ursuz, sfârșeai prin a deveni un adult ursuz. Tiparul era Înlăuntrul nostru pentru totdeauna. Adevărat, părea un pic cam sumbru, Însă cel puțin, se consola Asya, dovedea că nu erai silit să devii altceva, ceva mai mult, așa cum o băteau mătușile ei la cap zi și noapte. Fiindcă nimic nu avea să se schimbe În timp și fiindcă acea posomorală avea să fie acolo Întotdeauna, putea continua să-și păstreze același sine posomorât. — Azi e ziua mea, a anunțat Asya surprinzându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Asya Kazanci a suflat În lumânările de pe tortul În trei straturi, cu mere caramelizate (extrem de dulciă și glazură de frișcă cu lămâie (extrem de acrăă. Nu a reușit să stingă decât o treime din ele. Restul lumânărilor au fost stinse de mătușile ei, bunica ei și Petite-Ma care suflau În ele din toate părțile. Cum a fost azi la ora de balet? a Întrebat mătușa Fride aprinzând din nou lumina. — Bine. Asya a zâmbit. — Mă doare puțin spatele de la toate extensiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Nu a reușit să stingă decât o treime din ele. Restul lumânărilor au fost stinse de mătușile ei, bunica ei și Petite-Ma care suflau În ele din toate părțile. Cum a fost azi la ora de balet? a Întrebat mătușa Fride aprinzând din nou lumina. — Bine. Asya a zâmbit. — Mă doare puțin spatele de la toate extensiile ale pe care profesoara ne obligă să le facem, Însă, totuși, nu pot să mă plâng, am Învățat multe mișcări noi... — A, da? s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Asya a zâmbit. — Mă doare puțin spatele de la toate extensiile ale pe care profesoara ne obligă să le facem, Însă, totuși, nu pot să mă plâng, am Învățat multe mișcări noi... — A, da? s-a auzit o voce bănuitoare. Vorbise mătușa Zeliha. — Ca de pildă? — Păi... a răspuns Asya luând prima gură de tort. Să vedem. Am Învățat să fac petit jeté, un fel de săritură joasă, pirueta și glisada. Știi, chestia asta e ca și cum ai omorî doi iepuri dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
pildă? — Păi... a răspuns Asya luând prima gură de tort. Să vedem. Am Învățat să fac petit jeté, un fel de săritură joasă, pirueta și glisada. Știi, chestia asta e ca și cum ai omorî doi iepuri dintr-o lovitură, a remarcat mătușa Feride. Îi plătim orele de balet și Învață În același timp și baletul și franceza. Economisim o grămadă de bani! Toată lumea a dat aprobator din cap - toată lumea În afară de mătușa Zeliha. Cu o lucire sceptică În adâncul ochilor ei verzi ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
e ca și cum ai omorî doi iepuri dintr-o lovitură, a remarcat mătușa Feride. Îi plătim orele de balet și Învață În același timp și baletul și franceza. Economisim o grămadă de bani! Toată lumea a dat aprobator din cap - toată lumea În afară de mătușa Zeliha. Cu o lucire sceptică În adâncul ochilor ei verzi ca jadul, și-a apropiat fața de cea a fiică-sii și a zis cu o voce abia auzită: — Arată-ne! — Ești nebună? a sărit Asya. Nu pot să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
și ne Întindem, ne concentrăm. Și lucrăm Întotdeauna pe muzică... Glisada Înseamnă alunecare, știai chestia asta? Cum naiba pot să alunec aici, pe covor?! Nimeni nu se apucă să baleteze așa din senin! Un zâmbet sumbru a Înflorit pe buzele mătușii Zeliha pe când Își trecea degetele prin păr. N-a mai spus nimic, părând mult mai interesată să-ți mănânce felia de tort decât să se certe cu fiică-sa. Însă zâmbetul ei era de-ajuns ca s-o enerveze pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
al bunicii ei, situat În Russian Hill, un cartier plin de viață, construit pe una din cele mai Înalte coline din San Francisco. — Bună, scumpo, bine ai venit acasă! Surprinzător, cea care a deschis ușa nu era bunica ei, ci mătușa Surpun. Mi-a fost dor de tine, a ciripit ea drăgăstos. Ce-ai făcut toată ziua? Cum a fost ziua de azi? — A fost OK, a răspuns Armanoush cu blândețe, Întrebându-se ce căuta cea mai tânără dintre mătușile ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]