4,819 matches
-
vecine. În 1905 cu ocazia alegerilor pentru deputați în Parlamentul de la Budapesta, locuitorii din Șteia care aveau cel mai mare număr de alegatori din tot Cercul electoral Baia de Criș (52), în ciuda faptului că preotul local Ioan Ștefea susținea candidatura maghiarului Hollaki, în frunte cu epitropul Bulz Teodor s-au mobilizat și au votat în unanimitate pe candidatul român, protopopul Vasile Damian de la Brad, determinând alegerea acestuia ca deputat la Budapesta Locuitorii satului și-au dat tributul de sânge și în
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
Livezeni (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Satul Livezeni este atestat documentar în anul 1505. La recensământul din 2002 au fost înregistrați 1.219 de locuitori, dintre care 881 maghiari (72,7%), 285 rromi (23,4%), 52 români (4,3%) și un german. La recensământul din 2014 au fost înregistrați 3.050 de locuitori, dintre care 1514 maghiari (49.63%), 346 rromi (11,34%), 1.188 români (38.95%) și
Livezeni, Mureș () [Corola-website/Science/300585_a_301914]
-
din 2002 au fost înregistrați 1.219 de locuitori, dintre care 881 maghiari (72,7%), 285 rromi (23,4%), 52 români (4,3%) și un german. La recensământul din 2014 au fost înregistrați 3.050 de locuitori, dintre care 1514 maghiari (49.63%), 346 rromi (11,34%), 1.188 români (38.95%) și 2 germani. http://www.primarialivezeni.ro/ Localitate situată pe pe drumul județean Târgu Mureș - Livezeni - Miercurea Nirajului.
Livezeni, Mureș () [Corola-website/Science/300585_a_301914]
-
dialectul săsesc "Pränsdref", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Satul Suseni este atestat documentar în anul 1319. Până în secolul al XVI-lea populația majoritară o constituiau sașii, ulterior românii și maghiarii (mulți din ei la origine secui din zona Aita Mare), devenind populația dominantă. Pentru un timp a existat și o colonie de armeni sosiți în secolul al XVII-lea din Moldova, care mai tarziu s-au contopit cu populația locală
Suseni, Mureș () [Corola-website/Science/300595_a_301924]
-
acestuia cu Mureșul (lângă orașul Ungheni). Localitatea a fost atestată documentar din secolul al XIV-lea. Denumirea vine din expresia latină “ter emit” - de trei ori cumpărat, probabil datorită prețului mare plătit pentru moșie de către cumpărător. Domeniul a aparținut nobilului maghiar Bethlen Solymosy, care avea reședința într-un castel, parțial demolat după 1945. Populația este eterogenă, alcătuită din români (cca. 77 %), maghiari (cca. 17 %) și alte naționalități. Principala ocupație a locuitorilor o constituie agricultura (grădinăritul) și creșterea animalelor. Obiective de vizitat
Tirimia, Mureș () [Corola-website/Science/300597_a_301926]
-
săsesc "Keist", "Kaest"). Saschizul a rivalizat chiar cu Sighișoara care, în acea vreme, era "capitala" sașilor din Transilvania. Acest orășel era centrul pentru "capitulum"-ul din Szászkézd (casa pentru adunarea canonicilor), motiv pentru care, în 1663, Mihai Apafi I, princepele maghiar al Transilvaniei (1661-1690), a ținul o "dietă" (sesiune a Parlamentului) în biserica din localitate. Lucrările de construcție a acestei biserici au început în 1493 și au fost terminate, ca biserică fortificată, în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Turnul
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
material de construcție pentru multe case din localitate. Stratul are forma unui brâu ondulat, de culoare cenușie, de unde denumirea sa locală ("Dealul cu Brâu"). În anul 1992 satul Hădăreni număra 870 de locuitori, dintre care 600 români (69,0%), 147 maghiari (16,9%) și 123 romi (14,1%). La 20 septembrie 1993, pe fondul unei stări tensionate datorate comportamentului unor romi din sat, precum jigniri, bătăi, furturi, tâlhării și violuri, pe fondul atitudinii pasive a organelor de poliție din localitate, în urma
Hădăreni, Mureș () [Corola-website/Science/300582_a_301911]
-
se încheie în așa numita "miercure cenușie", în data de 21 februarie, odată cu intrarea în Postul Paștelui cu organizarea unui Bal de Farsang . Petrecerea de Farsang își are originea într-un ritual medieval apărut în Europa în 1126, pe care maghiarii din Transilvania l-au adoptat doar în secolul al XVI-lea. Bradul împodobit cu flori din hârtie colorată este dus de băieții mai tineri la fetele din sat, iar dacă o fată este curtata de un băiat ca semn al
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
1940-194329. În ceea ce privește Lunca Bradului, trupele horthyste s-au așezat aici, în septembrie 1940, amplasându-și pentru început trupele în „Poiana Socului”. Perioada imediat următoare s-a dovedit nefastă pentru locuitorii comunei, generând acte de violență și persecuții ale românilor din partea maghiarilor. Și aici ca de altfel pe întreg teritoriul transilvan ocupat s-a recurs la concentrarea „bărbaților cu vârsta peste 20 de ani”, în cadrul campaniilor de lucru 30. Aceste campanii în deplasarea spre vest au fost nevoite să efectueze diferite munci
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
Un rol important pentru menținerea atmosferei de teroare l-au avut jandarmii, fideli exponenți ai politicii horthyste. Își băteau joc mai ales de bătrâni, care nu se puteau apăra. Mulți localnici erau acuzați pentru furt sau pentru comportament jignitor la adresa maghiarilor pe baze netemeinice. Calvarul la care au fost supuși locuitorii comunei, pe parcursul celor 4 ani de stăpânire maghiară, a luat sfârșit în toamna anului 1944. România a intrat în războiul antisovietic alături de Germania și aliații ei la 22 iunie1941cu speranța
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
de pâraiele Grohotiș și Sulța. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Agăș se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,3%), cu o minoritate de maghiari (3,96%). Pentru 4,33% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,79%), cu o minoritate de romano-catolici (5%). Pentru 4,33% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Cea
Comuna Agăș, Bacău () [Corola-website/Science/300652_a_301981]
-
populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bistrița de Jos a județului Bacău și era formată din satele Cleja, Somușca și Valea Rea, având în total 2529 de locuitori (majoritar maghiari). În comună funcționau o biserică ortodoxă și una catolică, ambele în satul Cleja, iar principalii proprietari de pământ erau N. Drăgoianu și C. Mihail. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Răcăciuni a aceluiași județ, având în compunere satele
Comuna Cleja, Bacău () [Corola-website/Science/300664_a_301993]
-
altor comunități ceangăiești din Moldova, asimilația lor etnolingvistică s-a accelerat în ultimile decenii. În timpul cercetărilor lui Domokos Pál Péter, în anii '20, încă aproape toți catolicii din Gioseni au vorbit ungurește, deși în mare parte nu s-au declarat maghiari la recensământul din 1930 (doar 15% dintre catolici). În 1996, etnograful Dr. Tánczos Vilmos, în cadrul cercetărilor sale, a constatat că 87% din populația de confesiune catolică încă au putut comunica în limba maghiară (deși s-a accentuat bilingvismul dialectal). În
Comuna Gioseni, Bacău () [Corola-website/Science/300673_a_302002]
-
deservită de stația Răcăciuni. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Răcăciuni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (87,74%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (4,22%), ceangăi (2,41%) și romi (1,72%). Pentru 3,82% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (50,94%), cu o minoritate de ortodocși (44,19%). Pentru 3,75
Comuna Răcăciuni, Bacău () [Corola-website/Science/300696_a_302025]
-
termină tot în DN15C). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pârjol se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,6%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (3,44%) și ceangăi (2,21%). Pentru 2,75% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (64,45%), cu o minoritate de romano-catolici (32,25%). Pentru 2,73% din populație, nu
Comuna Pârjol, Bacău () [Corola-website/Science/300691_a_302020]
-
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (64,45%), cu o minoritate de romano-catolici (32,25%). Pentru 2,73% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Așadar populația predominantă este cea română. În satul Pustiana populația este constituită în mare parte din maghiari și ceangăi, care au format însă familii și în celelalte sate ale comunei, dovadă fiind existența numelor ungurești românizate din aceste sate: Barna, Buhosu, Beța, Biea, Ciceu, Comârlău, Coșa, Ereș, Ferenț, Laslău,Piștea,Sandur, Timaru, etc. La sfârșitul secolului al
Comuna Pârjol, Bacău () [Corola-website/Science/300691_a_302020]
-
de stația Valea Seacă. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Nicolae Bălcescu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,14%), cu o minoritate de maghiari (1,28%). Pentru 7,76% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (82,7%), cu o minoritate de ortodocși (9,26%). Pentru 7,76% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională
Comuna Nicolae Bălcescu, Bacău () [Corola-website/Science/300686_a_302015]
-
mileniu II, când apare în vecinatate regatul maghiar și evenimentele care au condus la cucerirea treptată a provinciei Transilvania. În aceste condiții se construiește cetatea Hațeg. Istoricul maghiar Josef Kemeny (citat de N. Stoiescu (5d)) scrie că până în anul 1200 maghiarii nu ocupaseră încă Transilvania. Abia după această dată au început să se organizeze sub formă de comitate (forme de organizare specifice Europei Centrale). În legatură cu aceasta trebuie sublinuat că populația băștinașă românească era organizată sub propriile ei forme, structuri
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
evrei, 1,2% maghiari ș.a. Structura confesională a județului era următoarea: 90,5% ortodocși, 6,7% mozaici, 2,3% romano-catolici ș.a. Populația urbană a județului era de 47.957 locuitori, dintre care 69,6% români, 24,7% evrei, 1,3% maghiari ș.a. Din punct de vedere confesional, populația urbană era alcătuită din 69,7% ortodocși, 25,2% mozaici, 3,4% romano-catolici ș.a.
Județul Neamț (interbelic) () [Corola-website/Science/300743_a_302072]
-
cca. 3 km de localitate, spre orașul Marghita, este un izvor de apă minerală și o cascadă minunată. În această localitate a funcționat una din cele mai vechi fabrici de sticlărie din țară. Locuitorii sunt de mai multe naționalități: români, maghiari și slovaci. Majoritatea sunt persoane mai în vârstă, foști sticlari. Religiile predominante sunt: romano-catolică, reformată și ortodoxă. Este o comunitate mică unde oamenii au trăit întotdeauna în pace și înțelegere, indiferent de naționalitate. A fost o comunitate prosperă și din
Pădurea Neagră, Bihor () [Corola-website/Science/300858_a_302187]
-
Archiud Anul 1946″. Cea de-a doua troița din lemn împreună cu crucea de piatră a fost construită în anul 1948 cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la “Marea revoluție din 1848” . Troița din piatră a fost sculptata de către un maghiar pe numele lui Mihai Kovaci. Acesta se pare că a comis o crimă în ținutul secuiesc, a fost alungat din acele zone și s-a refugiat în localitatea noastră. Aflându-se despre acesta că știe să sculpteze în piatră, preotul
Archiud, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300863_a_302192]
-
viața. Ocuparea Ardealului de Nord de către administrația Ungariei s-a făcut simțită și în marginalizatul sat Bălaia. La data aplicării acestui Diktat. Bălaia avea 209 gospodării și o populație de 977 persoane din care 975 erau români ortodoxi și doi maghiari, unul fiind medicul chirurg Krizsâr Zoltân, cel mai mare moșier din localitate și fratele său. In scurt timp de la sosirea trupelor hortiste de ocupație, preotul Nicolae Baciu, care în același timp era și învățător la școala elementară din Bălaia, a
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
cu toții români și foloseau circa 230 de iugăre de pământ arabil și o fâneață de 56 de zile de coasă. În anul 1785 trăiau aici 504 persoane iar în anul 1850 - 541 de persoane din care 462 erau români, 79 maghiari, 18 sași iar 42 alții. Numirea veche a satului a fost Blașfalăul de Jos. Cândva pe acest teritoriu ar fi locuit sași pentru că pe locul unde se află astăzi edificiul școlii ar fi fost un cimitir, după cum rezultă din aflarea
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
imperiale austriece. La Șinteu au fost colonizați slovaci, care constituie până în prezent majoritatea absolută a locuitorilor. La recensământul din 2011 au fost înregistrați în satul Șinteu 1.021 de locuitori, dintre care 984 slovaci (96,37%), 11 români și 6 maghiari.
Șinteu, Bihor () [Corola-website/Science/300871_a_302200]
-
După trecerea valului de popoare migratoare în această zonă continuă viața în vechile forme de organizare. Extinderea stăpânirii feudale maghiare în Transilvania afectează și satul Chintelnic care este înglobat în cadrul unei mari moșii și este vândut sau donat unor feudali maghiari. Începând cu a doua jumătate a secolului al XII-lea, satul Chintelnic va face parte din comitatul Dăbâca iar la sfârșitul secolului, după colonizarea sașilor în jurul Bistriței nu va face parte din noua formă de organizare administrativă și judecătorească săsească
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]