15,061 matches
-
copilu’-n pace, uite-ț’ promiț ieu că de-acii-năinte, Marinică o să-ț’ aducă litra neatinsă. Zău, dacă n-o fi așa! Bineînțeles că taică-meu nu m-a bătut, dar mi-a ținut o teorie de să intru în pământ. Maică-mea, de față fiind, n-a avut de lucru și a mai pus și ea gaz pă foc: - Așa, așa, de paică n-ar avea cui să- măna: bețâv ca ta-so, ce măi, nu să putea alfel! Atunci taică-meu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
fiind, n-a avut de lucru și a mai pus și ea gaz pă foc: - Așa, așa, de paică n-ar avea cui să- măna: bețâv ca ta-so, ce măi, nu să putea alfel! Atunci taică-meu se-nfuria pe maică-mea, îl apucau toate pandaliile, așa cum singur recunoștea după aceea: - Nașterea șî parastasu’ cui a făcut nea- mu’ ăl muieresc pă lumea asta! Fă, primito, ce dacă beau, beau din podu’ lu’ Hobza? Adică, viu dehulat de muncă șî n-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
alb cu pete negre, putându-se spune la fel de bine că era negru cu pete albe, ce mai! - era ca o... sor¬co-vă. Bucuros nevoie mare că aveam și noi câine¬le nostru, l-am pus pe îngrășat spre dis-pe¬rarea maică-mii, fiindcă, nu numai că-i dă- deam toată ziua-bună ziua mămăligă și pâine care era pe cartelă, ci furam și mușchi și câr- nați de la oală, pe care i-i dădeam pe furiș... Într-adevăr, după alte șase luni
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
ăsta avea loc de fiecare dată când nu erau ai mei acasă, atunci eu aveam sarcina de a da de mâncare scroafei și purceilor. De fiecare dată când ai mei plecau la muncă și-mi lăsau în grijă treburile casei, maică-mea îmi spunea: - Să nu cumva să uiți să-nchiz’ câin’le în grajd cân’ dai mâncare la scroafă, ai înțăles? Ea zicea, ea auzea, eu făceam taman pe dos, fiindcă mă distra bătălia scroafei cu Floricel... Dacă stăteam la masă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
bătut cum era, el tot venea la noi, fiindcă după ce-i despărțeam, eu fie stăteam între ei să nu se mai bată, fie îl închideam în curte sau chiar îl legam cu lanțul pe Floricel. De altfel, după o vreme, maică-mea, cum îl vedea pe Vlăduț venind la noi cu sau fără Hobzoaica, îmi și striga: - Marinică, du-te iute șî-nchide-l pă Floricel în curte că vine Vlăduț și iar să bat ca chiorii. Chiar închis în curte
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
a fost găsit de și pus acestui mister al Fecioarei Maria încă din cele mai vechi timpuri, pentru a marca "sfârșitul pământesc", dar mai ales a sfârșitului prezenței pe pamant!! E cel mai vechi termen care se folosește în legătură cu "sfârșitul" Maicii Domnului, fiind totodată decretată sărbătoarea "Adormirii Maicii Domnului" de către împăratul bizantin Mauritiu, în sec al VII-lea, bazându-se binenteles pe toate mărturiile vii, scrise și normate până în acel timp. Anume bazându-se pe întreaga credință creștină, pe adevărurile de
ADORMIREA MAICII DOMNULUI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366471_a_367800]
-
mister al Fecioarei Maria încă din cele mai vechi timpuri, pentru a marca "sfârșitul pământesc", dar mai ales a sfârșitului prezenței pe pamant!! E cel mai vechi termen care se folosește în legătură cu "sfârșitul" Maicii Domnului, fiind totodată decretată sărbătoarea "Adormirii Maicii Domnului" de către împăratul bizantin Mauritiu, în sec al VII-lea, bazându-se binenteles pe toate mărturiile vii, scrise și normate până în acel timp. Anume bazându-se pe întreaga credință creștină, pe adevărurile de credință arhicunoscute și dogmatizate de către conciliul de la
ADORMIREA MAICII DOMNULUI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366471_a_367800]
-
reală, era albă cu câteva pete mici, negre și maronii, parcă fusese stropită cu vopsea. Am dus-o acasă la Lisaveta, dându-i-o nevesti-sii, căreia i-am spus tot aranjamentul - s-o țină la ei până o înțărca-o maică-sa și după aceea o cumpă¬răm noi. După trei luni, taică-meu i-a dat 15 lei lui Lisaveta și am adus-o acasă la noi pe Molda, așa i-am zis eu cățelei aceleia. Tai- că-meu, în
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
15 ani, eram în clasa a VIII-a și urma să dau examen la liceu, „or’unde, șî la Brezoi, numa’ să răușăsc” - îmi spuneam îngrijorat în gând adeseori. În acea zi, întorcându-mă de la școală, am găsit-o pe maică-mea în pat, iar alături, înfășată, o mogâldeață de fetiță negri¬ciosă, su¬gând cu voluptate la pieptul ei. Mama Moașa, Găzăroaia, sora mai mare a lui taică-meu, doftoroaia satului, mai era încă la noi, o instruia ce și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
alături, înfășată, o mogâldeață de fetiță negri¬ciosă, su¬gând cu voluptate la pieptul ei. Mama Moașa, Găzăroaia, sora mai mare a lui taică-meu, doftoroaia satului, mai era încă la noi, o instruia ce și cum pe cumnată-sa. Maică-mea născuse la bătrânețe, cum aveau să comenteze muier’le prin sat în derâdere, deși prea bătrână nu era. Avea 34 de ani, dar și pe mine băiat mare, și nu se făcea să mai rămână grea; grea, borțoasă - tot
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
moșire, sfâr- șind prin a se îmbăta criță, tot de fiecare dată. - Lasă fă, cumnată, nu mă măi dădăci atâta, sunt șî ieu muiere-n toată firea, oi știi ce am de făcut, ce moartii, zău așa! - îi tot zicea maică-mea sătulă de dădăceala ei. - De, fă cumnată, oi fi tu muiere-n toa- tă firea, da’ de cân’ n-ai măi crescut tu copil de țâță, hai, ia să văz, ce măi zâci? - a împuns-o iute moașa pe
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
de dădăceala ei. - De, fă cumnată, oi fi tu muiere-n toa- tă firea, da’ de cân’ n-ai măi crescut tu copil de țâță, hai, ia să văz, ce măi zâci? - a împuns-o iute moașa pe cumnată-sa. Maică-mea s-a făcut că nu pricepe alu- zia, voia să scape mai repede de ea, poate de data asta nu mai pleca pe zece cărări, e drept, doar trecea drumul, dar ț’-ai găs’t! - cumnată-sa Găzăroaia nu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
mâncau ei... Deși eram bucuros că am și eu o soră, - chiar eu i-am ales și numele - Ana-Angela i-am zis -, mă gândeam totuși cu groază că a doua zi, la școală, colegii vor face mișto de mine că maică-mea a fătat așa bătrână și cu băiat așa de mare. Într-adevăr, așa a fost - de ce m-am temut, n-am scăpat! Dintre toți cole- gii mei de școală, cu care de-a lungul anilor avusesem nenumărate conflicte sfârșite
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
cu el, dar cel care mă jignise era mai negricios la față decât pri- etenul meu țigan. Și unde mai pui că eram și rude: Hobzoaica, bunică-mea, era cumnată cu mama lui Noneț, acesta venindu-mi mie unchi și maică-mii - verișor primar. Noneț era, bine- în¬țe¬les, sănătos și mai zdravăn decât mine: ju- ca fotbal foarte bine, nu era zi să nu se urce în vârful catargului roșu din curtea școlii, unde, ocazional, era arborat steagul României
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
ciob de oală spartă! Ma- ma lui Noneț, Ghița lu’ Clopățăl, născuse în același an cu fiică-sa - Tia lu’ Dinu Vrelea, la doar o lună diferență, pe Tiuța, colega noastră de clasă, Hereșanu Filofteia la catalog. Pe cât a umblat maică-mea pe la docto- ri ca să mai aibă copii după mine, pe atât de mult a umblat după ce rămăsese gravidă ca s-o avor¬te¬ze pe Angela, dar cumva așa - natural, căci ni¬meni nu se încumeta să-i facă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
-i facă reclaj. Doc¬torii nu se băgau decât pe bani grei, iar Mama Moașa sau alte bătrâne din sat, care lucrau cu ierburi otrăvitoare sau cu fusul, nu mai îndrăzneau să facă așa ceva de frica pușcă- riei. Și așa, maică-mea, după ce burta a început să i se ițească, muncea mai abitir decât o făcu- se până atunci, și nu era deloc o femeie leneșă. Dimpotrivă! Îl scotea din sărite de multe ori pe taică-meu cu „Hai, Măriene, că
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
Fă, muiere, tu-ț’ care Dumnezău te-a făcut la mă-ta, ce faci tu, fă, vrei să lapez’ co- pilu’? C-acuma-ț’ trag ieu vro doo, de-ai să-l lapez’ urgent, criminalo, ce iești! În acele momente, maică-mea, cu toate că era o femeie credincioasă, uneori chiar bi- gotă, se gândea în sinea ei: „Iii, unde nu dă Dumnezău să-m’ tragă bețâvu’ ăsta o bătaie soră cu moartea, să scap șî ieu de belea!”... Ajunsese să-și dorească
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
ea cel mai mult: să vină taică-meu odată beat criță și s-o ia la bătaie, dar bătaie zdravănă ca să scape și ea de sarcina aceea care o înnebunea, nu alta... După cea de-a șasea lună de sarcină, maică-mea făcea periodic greva foamei: nu mânca decât o dată pe zi, și atunci foarte puțin, tot așa, doar-doar s-o-ntâmpla ceva cu ea și-o lăpăda. Odată, chiar eu i-am strigat enervat la culme de îndărătnicia ei: - Da
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
ve- nea vorba de faptul că rămăsese grea, po¬me- neau doar cuvântul copil, eu o nimerisem, cel puțin în ceea ce privește sexul. Ana-Angela nu era însă deloc o mâță jâgărâtă, ci o fetiță per- fect sănătoasă, în ciuda atâtor tentative de-ale maică-mii de a scăpa de ea. De multe ori, trecut fiind de prima tinerețe, mă și minunam de cum le potrivește Dumnezeu pe toate... Căci iată, nu este o minune că o ființă nenăscută încă este con- damnată la moarte de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
tată, fiind renegat de toți ai lui. De multe ori, câte o nevastă supărată pe bărbatul ei, îi mai strigă și astăzi, furioasă: - Tu nu iești om, mă, iești drac, paică te-ar fi făcut Mărian Frântu! Mai mult, chiar maică-mii îi intrase în cap că taică-meu fusese făcut chiar așa - cu Mărian Frântu, ce mai! Bineînțeles că, de câte ori auzea această remarcă din melița ei, pe taică-meu îl apucau pandaliile. Nu-l deranja atât faptul că Mărian Frântu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
Bineînțeles că, de câte ori auzea această remarcă din melița ei, pe taică-meu îl apucau pandaliile. Nu-l deranja atât faptul că Mărian Frântu i-ar fi putut fii ta- tă, ci faptul că nevastă-sa îndrăznea s-o facă pe maică-sa, Chirculeasa, curvă! În orice caz, așa cum am arătat, Mărian Frântu fusese irevoca¬bil trecut în categoria prăpădiților, de către oa- menii de frunte ai satului, căci numai un prăpădit putea fi comunist și se purta atât de rău cu nevasta
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
mâncat pentru ca, după aceea, să-și primească și el tainul ce i se cuvenea. Uneori, eu și soră-mea îi mai aruncam câte ceva și lui în timp ce mâncam, bineînțeles - sub privirile dezaprobatoare ale lui taică-meu și potopul de reproșuri al maică-mii. Dacă se-ntâmpla cum- va ca ceea ce-i aruncasem să cadă dincoace de prag, ei bine, Bălan nu îndrăznea să intre, ci începea să dea iute-iute din coadă și să schea- une rugător, pufăind pe nas, până ce unul din-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
loc încă din copilărie căci familia sa își petrecea aici verile. Povestea că străbunica lui obișnuia să facă în fiecare an acest drum, după obicei, cu carul cu boi. Revin. În 1991 în prima zi de concediu la Agapia la maica Anișoara Smeu am ieșit, ca întotdeauna, mai întâi prin mănăstire. Livada casei memoriale Vlahuță, pe dealul din spatele casei, nu mai exista: era transformată într-o groapă imensă, în fund plină cu apă. Întrebați, muncitorii au răspuns că acolo se va
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
Evident, ei aveau în vedere faptul că străbunică-mea fusese înfiată din Robești. Așa se explică și faptul că, spre deosebire de alte neamuri, al nostru este foarte restrâns: în satul Greblești, cu numele de Pătrașcu mai trăiesc doar tatăl meu și maică-mea, nea Titu cu lea Ghița, căreia maică-mea îi spune Păloaina lu’ Titu, fiindcă este o femeie înaltă și ciolănoasă, și doi verișori, unul divorțat și fără copii, iar celălalt necăsătorit, copiii lui nea Ilă, decedat. Cu același nume
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
-mea fusese înfiată din Robești. Așa se explică și faptul că, spre deosebire de alte neamuri, al nostru este foarte restrâns: în satul Greblești, cu numele de Pătrașcu mai trăiesc doar tatăl meu și maică-mea, nea Titu cu lea Ghița, căreia maică-mea îi spune Păloaina lu’ Titu, fiindcă este o femeie înaltă și ciolănoasă, și doi verișori, unul divorțat și fără copii, iar celălalt necăsătorit, copiii lui nea Ilă, decedat. Cu același nume mai există în sat văduva unui alt verișor
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]