5,243 matches
-
și stiluri, în funcție de regiune. De exemplu, în peșterile Lung Men, aproape de Loyang, în China, sunt aproape 100 000 de imagini ale lui Buddha, variind de la 18 metri la câțiva centimetri în înălțime. Chipul lui Buddha, reprodus cu dragoste în piatră, marmură și bronz de mii de mâini, simbolizează parcă întregul spirit al gândirii indiene sau, cel puțin, unul dintre aspectele sale de însemnătate vitală. E un chip care întruchipează liniștea adâncurilor oceanului, calmul netulburat al cerului senin și albastru, beatitudinea inaccesibilă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
taică-miu. „Pe unde ai fost În Iugoslavia? Pe cine ai mai cunoscut acolo?” „Pe cutare”... Am dat nume cu care am fost acolo la vreo câteva Închisori, la Zdrenjanin, la Covăcița, la Sopot, la muncă la o mină de marmură... Domnule, fac o paranteză... sârbii au fost foarte sadici, extraordinar de duri și de porci. Eram aici, la mina asta de marmură, și erau mai mulți tineri de vârsta mea, erau și niște aviatori, și a venit noaptea, și nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost acolo la vreo câteva Închisori, la Zdrenjanin, la Covăcița, la Sopot, la muncă la o mină de marmură... Domnule, fac o paranteză... sârbii au fost foarte sadici, extraordinar de duri și de porci. Eram aici, la mina asta de marmură, și erau mai mulți tineri de vârsta mea, erau și niște aviatori, și a venit noaptea, și nu știu la ce oră s-au sculat: „Măi, uite, ne dă drumul, și câțiva inși putem să plecăm”. Și era unu’ Angelescu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
asta a fost inutilă, au stat degeaba, i-o omorât, i-o distrus... O pătură Întreagă de intelectuali. Inutil! Inutil! Care-i rezultatul? Dac-o să mergeți la Aiud și-o să intrați În monumentul ăla, În mausoleu, sunt acolo table de marmură cu care-s placați pereții și scrie acolo vreo 600 de nume... Da’ au murit mult mai mulți... și au fost aruncați acolo În Râpa Robilor... Nu mai e nici o urmă, nici o cruce, nimic-nimic. Și când vezi acolo: Mircea Vulcănescu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
facă din taraba lui altarul patriotismului și simbolul mântuirii naționale.“27) Bacalbașa va publica primul articol semnat în Universul abia la 18 mar tie 1926, deși sărbătorirea trecerii sale în redacția cotidianului de pe strada Brezoianu avusese loc în salonul de marmură al Hotelului Boulevard la 16 decembrie 1925. În acest articol el atrăgea atenția, destul de confuz, asupra necesității consolidării conștiinței naționale în România, în noile con diții concrete de după Marea Unire din 1918: „În statul nostru cu multe minorități salvarea elementului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
oboseala. Ceea ce ignoră asemenea comentarii e faptul că există un destin; că, în cazul lui Mișu, destinul s-a impus în contra tuturor speranțelor și aparențelor, întrerupînd brutal un rol pe care cel evocat îl juca fără cusur... Un monument de marmură albă (mă întreb cîți dintre scriitorii români „au” așa ceva?), cu datele „Mihail Sabin (Mișu Sachter)/1935 - 1975”, va trece, oricum, dincolo de hotarul generației noastre, amintind o moarte de om tînăr. În jur, o aglomerație de monumente de ciment sau de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
albă (mă întreb cîți dintre scriitorii români „au” așa ceva?), cu datele „Mihail Sabin (Mișu Sachter)/1935 - 1975”, va trece, oricum, dincolo de hotarul generației noastre, amintind o moarte de om tînăr. În jur, o aglomerație de monumente de ciment sau de marmură neagră, ca un oraș cu străzi umbroase, reci, neliniștitor de reci! La plecare a început să plouă. Cineva a remarcat în manieră folclorică: „I-a părut rău lui Mișu...” Imediat ploaia s-a întețit. Pînă și un Mao Tzedun moare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cel mai adesea, un gînd care, în forma respectivă, nu mă va mai vizita niciodată. *„în fiecare școală din Franța stă atîrnat la locul de onoare un exemplar din Drepturile omului. În școlile din Germania adeseori cetești pe tabele de marmură înscrise numele foștilor elevi, care au picat pe cîmpul de luptă în războiul cu Franța. în școlile din Anglia pe placarde bătute pe perete cetești inscripția: Idealul nostru este caracterul (Our ideal is character), cu lămuririle numerotate: 1. un înalt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unde experiența lor de lectură e, pur și simplu, inoperantă. *N-am prea avut spor la corectură, după ce Sergiu (iar mai apoi și Sp.) mi-a spus că primul-secretar și C.V. Toma ar fi iritați de articolul meu despre Bacău, „Marmura și glodul”, din „Cronica”. Dacă voi fi luat la rost, sînt gata să le replic că eu nu trăiesc în Utopia, că n-am posibilitatea să migrez într-un alt oraș, așa că trebuie să apăr locul acesta cu toate ale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
salariile. De fapt măriți veniturile statului. Este un lux să trăiești în România, tot un lux este să mori. Nici locuri de veci nu se mai vând în România, iar în cimitire e o problemă să pui o cruce de marmură la un mormânt. Dar să ne întoarcem la cei vii, care mor în fiecare zi câte puțin. Acum ați lovit și în interesele clasei dvs. Tot pe ei i-ați lovit și cu legea declarării bunurilor. Dar toți vor reuși
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a intelectualului după cele necesare traiului, panorama sărăciei asta da multilateral dezvoltată, și gândiți-vă atunci la cei ce locuiesc în zona Medicinei ori a Parcului Rozelor cei cu vile confortabile, cei cu mașini la scară (această scară, uneori de marmură), cei cu congelatoarele pline de cărnuri și produse lactate care au poposit acolo parcă din cer, cei puternici, cei bogați. Crusta mic burgheză ce se susține pe spinarea mulțimii cu ajutorul frazeologiei de partid, pe care o exploatează cu abilitate. Aceștia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
răscoale sau terorisme. Am văzut cum tancuri (buldozere) intră în casele oamenilor, ale poporului, și le dărâmă și le distrug fără niciun pic de milă sau remușcare! Sunt distruse vile frumoase și rezistente în interiorul cărora se pot vedea scări de marmură, diverse ornamente care-ți încântau ochii. O cetățeană care se găsea prin locurile acelea îmi spunea că nu poate concepe să se demoleze astfel de locuințe, că nu pot să le înlocuiască niciodată. Îmi arăta unele în care încă nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
realității, cât și al reveriei. Busturile care alătură, În Grădina Publică din Trieste (și din carte), pe Joyce lui Slataper, Saba și Svevo sunt un bun exemplu. În locul bustului lui Svevo, mereu furat din parc, rămâne vizibil doar soclul de marmură. Așa se și cuvine, crede Magris, unui scriitor care orbitează „În jurul golurilor, absențelor vertiginoase, ascunse sub un zâmbet de sfinx”. Vandalul nu poate fi, de fapt, decât „un critic literar”... La rândul său, un clasic În viață al orașului, Claudio
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unei clădiri, dar atâta lucru putea să spună și un copil de școală primară. Un interior ciudat și o atmosferă apăsătoare. În jur, totul de bună calitate, fără nici un semn de uzură. La fel ca liftul. Pardoseala era acoperită cu marmură sclipitoare. Pereții erau crem, ca brioșele pe care le mâncam la micul dejun. De ambele părți ale coridorului se vedeau uși masive de lemn, cu plăcuțe din metal pe care era scris numărul încăperii. Numai că numerele erau alandala: lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
perfect. Se pare că tânăra avea probleme cu vorbitul. Mergeam în urma ei. Tocurile înalte și ascuțite răsunau strident pe coridorul gol. Parcă ne aflam într-o carieră de piatră în toiul zilei. Purta dresuri, iar gambele i se reflectau în marmura sclipitoare. Era durdulie, am mai spus. Tânără și frumoasă, dar cam dolofană. Ciudat. Mergeam în urma ei și-i priveam atent gâtul, brațele, picioarele. Nu știu de ce, dar îi asemănam corpolența cu un strat gros de zăpadă... după ce ningea liniștit toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
urcat câte cinci-șase trepte. Era de cinci sau șase ori mai lung decât coridorul unei clădiri obișnuite. Aveam impresia că descinsesem într-o gravură de Escher, cu iluzii optice sofisticate. Dar oricât mergeam, peisajul din jurul nostru rămânea neschimbat. Pardoseala din marmură, pereții de culoarea oului, numerele încăperilor așezate alandala, ușile de lemn cu mânere din oțel inoxidabil. Nu se zărea nici măcar o fereastră. Tocurile pantofilor ei țăcăneau pe pardoseală într-un ritm monoton, acompaniați de tălpile de cauciuc ale tenișilor mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
într-un ritm monoton, acompaniați de tălpile de cauciuc ale tenișilor mei. După sunetul pe care-l scoteau, păreau a fi pe ducă, fapt care mă cam îngrijora. Cum era prima oară în viața mea când călcam cu teniși pe marmură, nu-mi dădeam seama dacă sunetul respectiv era normal sau nu. Ascultând atent, am ajuns la concluzia că parțial sunau normal, iar parțial, anormal. Asta pentru că mi-am dat seama că aici totul era calculat să fie așa. Tânăra s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
precis nu s-a mișcat nimic , dar ABSOLUT NIMIC! Data de 14 decembrie, în municipiul Iași, a trecut ca orice zi, banală: cu barabule, takamury, bere Zimbru, vată termofilă ... N.n. Histrionii au imaginat prin anii ’90 - ’91 scenariul căuzașului de marmură trecut prin clinica unor fantasme . Dominați de patologia celebrității, obsesia glandulară le-a dat elanul să difuzeze mistificări leniniste,(tromboane”) și vorba ceea , unde merge mia merge și suta . Printr-o insistență în forță au obținut complicitatea unor autorități locale
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
contextul existenței precare a sinistraților) prin consecințele ei cât se poate de serioase. Cruzimea se manifestă și printr-o anumită atitudine. Caracterizându-l pe povestitor, G. Călinescu îl numește la un moment dat „simțitor și (totodată) nepăsător”. Filonul întunecat, de marmură neagră, al cruzimii provine, poate, dintr-un strat structural de nepăsare, de insensibilitate, specifice în cel mai înalt grad conștiințelor infantile (la scara vârstei biologice) și în general celor aurorale (la scara vârstelor istorice a umanității). Numai în acest sens
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Titu Maiorescu” din Timișoara și coordonator al departamentului de istorie literară. Concomitent, lucrează ca profesor universitar asociat la Facultatea de Jurnalistică a Universității „Tibiscus” din același oraș. Debutează cu versuri în „Scrisul bănățean” (1959) și editorial, cu volumul Mânie și marmură, apărut în 1968. Colaborează la „România literară”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Rostirea românească”, „Ramuri”, „Limbă și literatură” ș.a. Chiar de la prima carte a lui D. critica a remarcat existența unui sistem poetic bine conturat atât tematic, cât și imagistic, dezvăluit
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
literatură” ș.a. Chiar de la prima carte a lui D. critica a remarcat existența unui sistem poetic bine conturat atât tematic, cât și imagistic, dezvăluit de însuși titlul care reunește cele două componente ale actului creator: impulsul (mânie) și materialul artistic (marmură). Autorul construiește o mitologie sui-generis, în care el însuși se plasează în postura privilegiată de recreator al lumii prin cuvânt: „O mână mi-a rămas și-un ochi / Pe care obosit îl voi ridica între degete / Să vadă capătul drumului
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
identificându-se și caracterele supraindividuale, cele care asigură continuitatea evoluției limbajului poetic. În Călătorie spre centrul poeticului (2000) sunt interpretate, din unghiuri diverse, texte sau ansambluri de texte, demersul teoretic fiind însoțit și susținut de analiza critică. SCRIERI: Mânie și marmură, București, 1968; Încercare asupra bucuriei, Timișoara 1978; Dialectica limbajului poetic, Timișoara, 1986; Cicatricele bucuriei, Timișoara, 1995; Mutații paradigmatice în evoluția limbajului poetic românesc, București, 1998; Epitetul jurnalistic (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu), Timișoara, 1999; Insurecția respectuoasă. Eseu despre individualul și
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu), București, 2002. Ediții: Paul Iorgovici, Observații de limbă rumânească, introd. edit., Timișoara, 1979 (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu); Al. Macedonski, Bronzuri-Bronzes, ed. bilingvă, tr. Eugen Tănase, Timișoara, 1998. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Crișu Dascălu, „Mânie și marmură”, GL, 1968, 28; Florin Manolescu, „Mânie și marmură”, LCF, 1968, 30; Dorin Tudoran, „Mânie și marmură”, AFT, 1968, 9; Lucian Alexiu, „Încercare asupra bucuriei”, O, 1978, 44; Paul Dugneanu, Poezia dificilă, LCF, 1979, 12; Nicolae Ciobanu, „Lecturi după natură”, RL
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
Iorgovici, Observații de limbă rumânească, introd. edit., Timișoara, 1979 (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu); Al. Macedonski, Bronzuri-Bronzes, ed. bilingvă, tr. Eugen Tănase, Timișoara, 1998. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Crișu Dascălu, „Mânie și marmură”, GL, 1968, 28; Florin Manolescu, „Mânie și marmură”, LCF, 1968, 30; Dorin Tudoran, „Mânie și marmură”, AFT, 1968, 9; Lucian Alexiu, „Încercare asupra bucuriei”, O, 1978, 44; Paul Dugneanu, Poezia dificilă, LCF, 1979, 12; Nicolae Ciobanu, „Lecturi după natură”, RL, 1979, 23; Al. Graur, Paul Iorgovici, RL, 1979
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
1979 (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu); Al. Macedonski, Bronzuri-Bronzes, ed. bilingvă, tr. Eugen Tănase, Timișoara, 1998. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Crișu Dascălu, „Mânie și marmură”, GL, 1968, 28; Florin Manolescu, „Mânie și marmură”, LCF, 1968, 30; Dorin Tudoran, „Mânie și marmură”, AFT, 1968, 9; Lucian Alexiu, „Încercare asupra bucuriei”, O, 1978, 44; Paul Dugneanu, Poezia dificilă, LCF, 1979, 12; Nicolae Ciobanu, „Lecturi după natură”, RL, 1979, 23; Al. Graur, Paul Iorgovici, RL, 1979, 23; Lucian Vasiliu, „Încercare asupra bucuriei”, CRC, 1979
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]