14,595 matches
-
bătrânețe, nu de fiică, ci de fiu. Când sunt mai mulți fii, cel mai mic rămâne cu părinții. Murind unicul băiat al bunicilor materni, aceștia au fost luați numaidecât În Îngrijire de fiica lor ZOIȚA (mama mea). Atât bunicii mei materni, cât și bunicul meu patern (văduv) vor fi Îngrijiți până la moarte de părinții mei STERE și ZOIȚA DERDENA. Celor trei bătrâni li se va adăuga moșul GHEORGHE D. DERDENA (văduv și acesta, frate cu bunicul meu patern) Împreună cu fiica lui
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mai făcut. Cei patru vârstnici au trăit până la datele precizate mai jos. 1. IANCU D. DERDENA, bunicul patern, din 1870 până În 1941; 2. GHEORGHE D. DERDENA, fratele bunicului meu patern, Între 1886 și 1941; 3. TAȘU M. MUHA, bunicul meu matern, Între 1870 și 1941; 4. HRISA MUHA, bunica-mi maternă, cea mai longevivă, Între 1875 și 1963. Reiau mențiunea privitoare la bunica-mi paternă, SULTANA DERDENA. Ea a trăit doar 28 de ani, din 1872 până În 1900; STERE I. DERDENA
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mai jos. 1. IANCU D. DERDENA, bunicul patern, din 1870 până În 1941; 2. GHEORGHE D. DERDENA, fratele bunicului meu patern, Între 1886 și 1941; 3. TAȘU M. MUHA, bunicul meu matern, Între 1870 și 1941; 4. HRISA MUHA, bunica-mi maternă, cea mai longevivă, Între 1875 și 1963. Reiau mențiunea privitoare la bunica-mi paternă, SULTANA DERDENA. Ea a trăit doar 28 de ani, din 1872 până În 1900; STERE I. DERDENA, tatăl meu: 1898-1963 (65 de ani); ZOIȚA DERDENA, mama mea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Tulcea. Fiind bătută până și de soacră, chiar și de un frate al soțului său, va divorța. Va lăsa orfani un fiu, Dicea (care rămâne cu taică-său), și o fiică, Zoița II, ce va fi crescută de bunicii săi materni, apoi Înfiată de aromânul Dinca Patașa (fost deținut politic anticomunist) din satul Camena (localitate dobrogeană populată numai de aromâni). Ița (Zoița) II se va căsători cu aromânul Tașcu Nicioala (din Camena), având două fiice și un fiu. În 1985, familia
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
din prolifica ramură aromânească a grămostenilor, care, după distrugerea vestitului oraș GRAMOSTEA de turci (conduși de Ali Pașa din Ianina), În anul 1775, s-au răspândit prin toată Macedonia și dincolo de aceasta. Bunicii mei, atât cei paterni cât și cei materni, s-au născut În Macedonia În zona Săruna (Salonic) și sunt grămosteni ce se trag din cei ce, supraviețuind dezastrului Gramostei, au mers pe calea exilului, stabilindu se pe unde au putut. Părinții mei, Stere și Zoița Derdena, s-au
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
putere, se lăsă, la un moment dat, moale, pe o parte, leșinând. Cineva aduse o căldare cu apă și azvârli apa peste mireasă. Aceasta tresări. Câteva femei o cuprinseră, duios, cu milă și omenească Înțelegere, transportând-o, pe brațele lor materne, și așezândo, binișor, cu dragoste, făcându-i aer, cu două-trei evantaie improvizate, acolo, sub gard. Și, tot acolo, sub gard, alături de mort, În clipele următoare, Mierla Închise ochii ei frumoși, mari, și fața ei, frumoasă, și profund Îmbujorată, ca a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
distrugeau Încet, dar mai sigur decît Flota a 6-a sau decît avioanele invizibile; omorau mai ales ado lescenți; nu mureau pe loc, unii mai trăiau chiar zeci de ani, dar America Îi mancurtiza lent, persuasiv; unii uitau și graiul matern, engleza americană devenea limbă aproape obligatorie. Cam așa vedea Berg pericolul yankeu, dar nu făcea nimic pentru izbăvirea Europei: asta Însemna că nu era capabil să stabilească o serie distrugătoare de numere, cum spunea că e În stare. Să-l
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
celorlalți. Dar cel mai mult se temeau chiar de libertate. Nu era deloc lesne să te trezești, dintr-odată, slobod. Fără nevastă și prunci pe cap; fără bărbat, În cazul femeilor. Acestea ar fi fost În dezavantaj; unele, din simț matern; altele, de frică, și-ar fi agățat țîncii de poale. Acrite, cu trupurile, deseori, lăbărțate de nașteri, simțeau pericolul: nu era prea lesne de găsit alt bărbat. Poate, obosite, nici nu ar mai fi vrut unul. Nu era bine să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În creșe; crescătorii ar fi fost cuvîntul cel mai nimerit; toți, apoi, ar fi primit o educație uniformă, În grup, cea mai potrivită unei societăți model, ar fi fost egali; nici În comunism nu se visase la atîta echitate. Simțul matern creștea doar odată cu fătul ce se plămădea În pîntec, cu laptele ce Începea să urce În sîni, se Împlinea prin durerile facerii; de ce și-ar mai fi luat așadar mamele-nemame plozii Frankenstein În brațe? S-ar fi putut adăuga un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
încleștat de la sine. Urechile recepționau trecerea prin aer. Era un vâjâit puternic ce se pierdea progresiv până când s-a transformat în ceva plăcut ce îi amintea de fâlfâitul unor aripi de pasăre ce-i atingeau obrajii ca într-o mângâiere maternă. A simțit că prăbușirea sa a luat sfârșit și a deschis ochii. Era întins pe pământ, aproape de poalele muntelui, la câțiva pași de platoul acoperit de iarbă pe care-l străbătuse nu demult. Contrariat că este altfel echipat, s-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe un fotoliu, confortabil de altfel, dormea adânc doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se Marian Malciu îndreptă ca o felină spre patul fetiței. O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea maternă, după care se aplecă și îi sărută ușor fruntea, mânuțele și piciorușele, pe rând, ca într-un ritual pe care-l respecta cu sfințenie în fiecare dimineață. Ieși din încăpere la fel de grijulie, să nu trezească cele mai dragi ființe din
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
De fapt, este ceea ce am citit pe fața mamei mele cînd am început să deschid ochii și să mă oglindesc în privirile ei. acea expresie a mamei mele nu mințea. Persoana mea emana, chiar din clipa ieșirii mele din pîntecul matern, ceva special, ceva copleșitor, o promisiune ieșită din comun. Fără să-mi dau seama, primul cuvînt asimilat de creierul meu a fost acesta : GenIU. Chiar dacă nu l-am auzit pronunțat, l-am văzut etalat pe fața mamei mele ca un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai abstract, mai puternic decît toate, cel destinat să mă caracterizeze pe mine în totalitatea mea : geniu. Cînd o mamă este profund convinsă că odrasla ei face parte din categoria geniului, nu se mai poate face nimic. Produsul experienței sale materne trebuie să-și asume rolul respectiv. Ceea ce am făcut eu, probabil chiar de la vîrsta de cîteva luni. Fiecare gîngurit scos de mine provoca în ochii mamei o astfel de luminozitate încît, în mod natural, printr-un feed-back logic, m-am
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de istorie, pe care-l descria cu destul umor, înșelat de un grup de școlari isteți, care, știindu-i ticurile, făcuseră de acasă atâtea teze câte subiecte li se puteau da cu probabilitate. Aglae râdea cu mult haz și privea matern G. Călinescu pe Titi. Felix chema adesea la plimbare în oraș pe Titi, și întîia oară acesta urmă cu docilitate itinerariul tovarășului. A doua oară însă refuză cu încăpățînare să treacă prin anumite locuri, preferând, de pildă, să stea împietrit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Unde vrei să pleci? - Oriunde. Și cu tine aș pleca. - Otilia, se exaltă Felix, fac pentru tine tot ce-mi spui. Știică am oarecare venit, o casă, vei fi... sora mea, dacă vrei așa. Otilia începu să zâmbească și mângâie matern și cu vârful degetelor subțiri obrazul lui Felix. - Sunt o nebună, Felix, nu trebuie să te iei după mine. Tu nu ești încă major, deși papa ne-ar da voie să facem orice năzbâtii, să ne așezăm și-n lună
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iubește în față, Felix nu putea. Otilia era familiară, liberă în mișcări, și ceea ce cu altă fată trebuia câștigat după îndelungi tactici, cu ea se câștiga dintr-o dată. Asta dezorienta pe Felix. Otilia îl lua de braț, Otilia îl mângâia matern cu degetele-i subțiri, Otilia-i vâra mâna făcută pieptene prin părul mare, zicîndu-i: "Trebuie să-ți mai tai pletele, parcă ești Samson". Copleșit de aceste voluptăți, Felix nu era însă mulțumit, fiindcă nu era sigur că sunt un semn de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
între Pascalopol și fată. Nu, nu mai era nici o nădejde. Otilia avea legături mai strânse cu moșierul, și toată gingășia ei față de el, Felix, nu fusese decât un chip fin de a-l înșela asupra adevărului. Ce însemnau aerele acelea materne, îngrijorarea de viitorul lui, dacă nu lipsa dragostei? Felix râse el însuși de romantismul său și găsi că pentru un viitor medic nu era tocmai pregătit sufletește. I se reproșase în glumă de către colegi. Trebuie să fie mai cinic, mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te-nveți rău! Eu credeam că tu dormi acum! Așa înveți tu carte? Să știi că nu te mai iubesc, dacă te apuci de chefuri. Mi-a spus mie ceva Stănică. Felix se cam supără de morală. Îl agasa aerul matern. Se simțea bărbat în toata firea. Îi explică Georgetei că venise cu moș Costache pentru niște treburi și că mâncase, pur și simplu. - Așa? Ei, atunci, iartă-mă. Știam eu că ești băiat cuminte.Înțelegi că nu pot să am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
până la el, vindecînd-o trupește și sufletește. Așa, Georgeta îl irita puțin. Era încîntătoare de frumusețe și sănătoasă tun, imorală, dar cu luciditate, cu principii burgheze și bun-simț. Nu numai că n-avea nevoie de salvatori, dar îl privea pe Felix matern, îngrijorîndu-se de studiile și reputația lui, acordîndu-i favoruri din caritate. Raportul acesta era insuportabil, cu atât mai mult, cu cât, în ochii fetei, Felix credea că zărește o sclipire de ironie. Râdea oare Georgeta în sine de naivitatea lui Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și altruist, în stare să înțeleagă capriciile unei femei (se va căsători cu Otilia, spre a-i acorda apoi libertatea), Simion Tulea, soțul subordonat de soție, alienat din rosturile lui, Titi, fiul său, un apatic rămas prea mult sub tutela maternă, Weismann, colegul lui Felix, medicul dotat cu simț practic, doctorul Vasiliad, un sceptic. La fel de interesantă e galeria temperamentelor de femei. Aglae e femeia voluntară, mama care-și nenorocește cu autoritatea ei familia, Olimpia, fiica sa, nevasta plată, predestinată părăsirii, Aurica
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care folosise, culmea rafinamentului, un toc cu cerneală violetă. - Citește! - "Dragă amice..." Bineînțeles, in English. Cam așa. Alesese strategia de a parcurge întîi în gând cîte-o frază saxonă, reproducînd-o apoi, cu voce scăzută, în spiritul armonioasei și savuroasei noastre limbe materne. - Cum i-ai zis? întrebă calmă aviatoarea. - "Neprețuite amic..." își continuă cu inocență traducerea Pinky. "Intuiesc... că n-o să-ți fie prea greu să mă... "de-a mă..." Ce înseamnă "to graduate"? - Motiva, absolvi. - Aha... De asemenea, licențiat. "De a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acestei ordine ș-ai gândi că-i făptura inteligenței, pe când vezi că nu inteligența, ci ceva mai adânc arangează totul cu o simțire sigură, fără greș. Apoi coloniile. În toată vara vedem câte două sau trei generații colonizîndu-se din statul matern, și ceea ce ne bucură este lipsa de fraze și rezonamente cu care la oameni se-mbracă această emigrare a superfluenței locuitorilor. Apoi revoluțiile. În tot anul o revoluțiune contra aristrocrației, a curtizanilor reginei - minus contractul soțial, orațiunile parlamentelor, argumente pentru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Să aibă vo influiință, să însemneze ceva, să incifreze ceva în natură, ea care nu-i decât o încifrațiune a aceleiași naturi? Nici vorbă măcar. Astfel vedem în marile migrațiuni ale popoarelor, unde fiii minoreni ieșeau din țară pe când stupul matern sta locului, o analogie cu roiurile albinelor. Nu esplicările ce se dau faptelor, ci faptele înșile sunt adevărul. Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice, de drept ori de stat nu sunt decât tot atâtea pleduarii ingenioase ale minții, al acestui advocatus
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acestei ordine ș-ai gândi că-i făptura inteligenței, pe când vezi că nu inteligența, ci ceva mai adânc aranjează totul cu o simțire sigură, fără greș. Apoi coloniile. În toată vara vedem câte două sau trei generații colonizîndu-se din statul matern, și ceea ce ne bucură este lipsa de fraze și rezonamente cu care la oameni se-mbracă această emigrare a superfluenței locuitorilor. Apoi revoluțiile. În tot anul o revoluție contra aristocrației, a curtizanilor reginei, - minus contractul soțial, orațiunile parlamentelor, argumente pentru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Să aibă vro influență, să însemneze ceva, să încifreze ceva în natură, ea care nu-i decât o incifratiune, a aceleiași naturi? Nici vorbă măcar. Astfel vedem în marile migrațiuni ale popoarelor, unde fiii minoreni ieșeau din țară pe când stupul matern sta locului, o analogie cu roiurile albinelor. Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice, de drept ori de stat, nu sunt decât tot atâtea pleduarii ingenioase ale minții, ale acestui advocatus diaboli care e silit de voință ca să argumenteze toate celea. Acest
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]