3,652 matches
-
în ligile provinciale. După război a promovat în ligile naționale. În 1963 la Rhodienne și-a schimbat din nou numărul matricol în 6. Pe 21 iunie 1963, și-a schimbat numele în Royal Football Club la Rhodienne, păstrându-și numărul matricol 6. A doua zi, a fuzionat cu numarul matricol 1274, Klub Sport Sint-Genesius-Rode și și-a schimbat numele în Royal Racing Club de Bruxelles. Pe 23 iunie 1963, clubul având numărul matricol 6 și-a schimbat numele în Klub Sport
K.F.C. Rhodienne-Verrewinkel () [Corola-website/Science/311687_a_313016]
-
naționale. În 1963 la Rhodienne și-a schimbat din nou numărul matricol în 6. Pe 21 iunie 1963, și-a schimbat numele în Royal Football Club la Rhodienne, păstrându-și numărul matricol 6. A doua zi, a fuzionat cu numarul matricol 1274, Klub Sport Sint-Genesius-Rode și și-a schimbat numele în Royal Racing Club de Bruxelles. Pe 23 iunie 1963, clubul având numărul matricol 6 și-a schimbat numele în Klub Sport Saint-Genesius-Rode. În 1996 KVC Verrewinkel, fondat în 1928, a
K.F.C. Rhodienne-Verrewinkel () [Corola-website/Science/311687_a_313016]
-
Royal Football Club la Rhodienne, păstrându-și numărul matricol 6. A doua zi, a fuzionat cu numarul matricol 1274, Klub Sport Sint-Genesius-Rode și și-a schimbat numele în Royal Racing Club de Bruxelles. Pe 23 iunie 1963, clubul având numărul matricol 6 și-a schimbat numele în Klub Sport Saint-Genesius-Rode. În 1996 KVC Verrewinkel, fondat în 1928, a fuzionat cu Klub Sport Saint-Genesius-Rode care și-a schimbat numele în KFC Rhodienne-Verrewinkel. A fost de șase ori campion al Belgiei: 1897; 1900
K.F.C. Rhodienne-Verrewinkel () [Corola-website/Science/311687_a_313016]
-
Racing Club de Bruxelles este un club de fotbal belgian creat pe 7 martie 1846 că Racing Football Club. A devenit membru al Federației Belgiene de Fotbal în 1895 că Koninklijke Football Club Rhodienne-Verrewinkel și mai târziu a primit numărul matricol 6. A luat parte la prima ediție a primei ligi belgiene (Ligue Jupiler) în același an și a câștigat șase titluri de campion al Belgiei și o cupă a Belgiei (Coupe de Belgique) până la primul război mondial. Apoi clubul a
RC Bruxelles () [Corola-website/Science/312308_a_313637]
-
război mondial. Apoi clubul a intrat în declin și în 1963 a fuzionat cu Étoile Blanche Woluwé AC pentru a evita falimentul. Noul club a fost apoi numit Royal Racing Blanc. S-a decis ca acest club să păstreze numărul matricol 47 al lui Étoile Blanche Woluwé. Totuși, pentru a se evita numărul matricol 6 al lui Royal Racing Club de Bruxelles, așa cum se numea din 1921, a fost șters, clubul schimbându-și numărul matricol cu acela al lui Klub Sport
RC Bruxelles () [Corola-website/Science/312308_a_313637]
-
cu Étoile Blanche Woluwé AC pentru a evita falimentul. Noul club a fost apoi numit Royal Racing Blanc. S-a decis ca acest club să păstreze numărul matricol 47 al lui Étoile Blanche Woluwé. Totuși, pentru a se evita numărul matricol 6 al lui Royal Racing Club de Bruxelles, așa cum se numea din 1921, a fost șters, clubul schimbându-și numărul matricol cu acela al lui Klub Sport Sint-Genesius-Rode. În 1927 și-a schimbat oficial numele în Football Club la Rhodienne
RC Bruxelles () [Corola-website/Science/312308_a_313637]
-
ca acest club să păstreze numărul matricol 47 al lui Étoile Blanche Woluwé. Totuși, pentru a se evita numărul matricol 6 al lui Royal Racing Club de Bruxelles, așa cum se numea din 1921, a fost șters, clubul schimbându-și numărul matricol cu acela al lui Klub Sport Sint-Genesius-Rode. În 1927 și-a schimbat oficial numele în Football Club la Rhodienne și un an mai târziu a jucat primul meci oficial. Echipa a început să participe în a treia liga regională în
RC Bruxelles () [Corola-website/Science/312308_a_313637]
-
să participe în a treia liga regională în 1929 unde și-a câștigat imediat seria. În 1936 clubul a ajuns în ligile provinciale. După război a promovat în ligile naționale. În 1963 la Rhodienne și-a schimbat din nou numărul matricol în 6. Pe 21 iunie 1963, și-a schimbat numele în Royal Football Club la Rhodienne, păstrându-și numărul matricol 6. A doua zi, a fuzionat cu numarul matricol 1274, Klub Sport Sint-Genesius-Rode și și-a schimbat numele în Royal
RC Bruxelles () [Corola-website/Science/312308_a_313637]
-
în ligile provinciale. După război a promovat în ligile naționale. În 1963 la Rhodienne și-a schimbat din nou numărul matricol în 6. Pe 21 iunie 1963, și-a schimbat numele în Royal Football Club la Rhodienne, păstrându-și numărul matricol 6. A doua zi, a fuzionat cu numarul matricol 1274, Klub Sport Sint-Genesius-Rode și și-a schimbat numele în Royal Racing Club de Bruxelles. Pe 23 iunie 1963, clubul având numărul matricol 6 și-a schimbat numele în Klub Sport
RC Bruxelles () [Corola-website/Science/312308_a_313637]
-
naționale. În 1963 la Rhodienne și-a schimbat din nou numărul matricol în 6. Pe 21 iunie 1963, și-a schimbat numele în Royal Football Club la Rhodienne, păstrându-și numărul matricol 6. A doua zi, a fuzionat cu numarul matricol 1274, Klub Sport Sint-Genesius-Rode și și-a schimbat numele în Royal Racing Club de Bruxelles. Pe 23 iunie 1963, clubul având numărul matricol 6 și-a schimbat numele în Klub Sport Saint-Genesius-Rode. În 1996 KVC Verrewinkel, fondat în 1928, a
RC Bruxelles () [Corola-website/Science/312308_a_313637]
-
Royal Football Club la Rhodienne, păstrându-și numărul matricol 6. A doua zi, a fuzionat cu numarul matricol 1274, Klub Sport Sint-Genesius-Rode și și-a schimbat numele în Royal Racing Club de Bruxelles. Pe 23 iunie 1963, clubul având numărul matricol 6 și-a schimbat numele în Klub Sport Saint-Genesius-Rode. În 1996 KVC Verrewinkel, fondat în 1928, a fuzionat cu Klub Sport Saint-Genesius-Rode care și-a schimbat numele în KFC Rhodienne-Verrewinkel. Jucători importanți ai clubului au fost: Jean de Bie, Rodolphe
RC Bruxelles () [Corola-website/Science/312308_a_313637]
-
de-al doilea război mondial între 1940-1944 parohia a aparținut protopopiatului Cluj-Huedin, din cadrul Vicariatului Ortodox Român din Alba-Iulia, iar între 1944-1948 protopopiatului Cluj. La cererea credincioșilor, din 1 aprilie 2000 a fost înființată parohia Stolna, în cadrul protopopiatului Cluj II. Registrele matricole au fost introduse în anul 1851. Biserica veche din satul Stolna este construită din lemn de stejar, pe o fundație din piatră în anul 1730; în prezent se găsește în mijlocul cimitirului, pe un deal din marginea de nord a satului
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
bisericii a fost înlocuită cu una nouă, întrucât cea veche suferise o deplasare. A fost repictată de pictorul Cenan din Cluj, sub păstorirea preotului Vasile Lupu. Biserica veche a fost restaurată ca monument, cu o reală valoare istorică. Parohia are matricolă începând cu anul 1790. Biserica avea 2 clopote, dintre care unul a fost rechiziționat în timpul războiului mondial pentru trebuințele armatei. Despre clopotul acesta se spune că a purtat însemnarea anului 1550. În locul acestuia a cumpărat alt clopot credinciosul Petre Gocan
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
motiv, cel puțin până în 1765 când noile autorități au impus efectuarea unor conscripții cât mai exacte, se poate considera că cifrele referitoare la populația Racoviței nu sunt chiar corecte. O altă sursă de informații privind populația localității, o constituie registrele matricole apărute spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în cadrul fiecărei parohii, care au fost folosite până la sfârșitul secolului al XIX-lea când, potrivit Legii XXXIII, pe lângă fiecare dregătorie comunală au fost înființate oficii de stare civilă. Parohia Racovița a ținut și
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
în 1906. La data publicării șematismului greoco-catolic, starea bisericii era considerată a fi una "mijlocie". Din aceleași documente aflăm detalii despre istoria parohiei din Lozna. Astfel, comunitatea din Lozna a acceptat unirea cu Biserica Romei. încă din anul 1700, registrele matricole începând a fi ținute din anul 1824. Casa parohială, aflată la aproximativ 400 metri față de biserică, în anul 1947, era din lemn și avea trei camere, fiind construită în anul 1840. Parohia a fost vizitată canonic de către episcopul unit de
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
dat ordin să se limiteze penetrarea capitalului străin în industrie și viața economică, iar dacă limitele stabilite s-au depășit, să fie restituite. Mihail Romniceanu a fost scos din învățământul universitar. Pe 28 aprilie 1948 a fost arestat. Conform fișelor matricole, a fost internat la penitenciarul Jilava cu ordinul nr. 3856/950, venind de la penitenciarul Craiova. Patru ani mai târziu (1.10.1954) este înregistrat cu mandatul de arestare 33/C emis de către Direcția a II-a a Procuraturii Generale pentru
Mihail Romniceanu () [Corola-website/Science/306217_a_307546]
-
al Școlii Militare de Infanterie, pe care o va absolvi 2 ani mai târziu. După absolvire, își începe cariera militară prin participarea la al doilea război balcanic.(1913) Din august 1916, participă la operațiile militare din cadrul primului război mondial. Foaia matricolă, fila 7, precizează că pe atunci avea domiciliul în Slatina și că în data de 17 ianuarie 1917 s-a căsătorit cu d-ra Julieta Pomponiu, născută în 2 iulie 1895 în Slatina. În 23 decembrie 1917, i se naște unica
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
Slatina. În 23 decembrie 1917, i se naște unica fiică, Corina. Fiica sa, inginer electromecanic la întreprinderea Electromagnetica, cu origine "burgheză", la data de 28 august 1951, era deținută în penitenciarul Văcărești, fiind reținută fără mandat de arestare, conform fișei matricole penale. Avansat la gradul de căpitan, Constantin Tobescu trece în cadrele Jandarmeriei la sfârșitul războiului. În noiembrie 1930, este mutat în interesul serviciului la Inspectoratul de Jandarmi București, unde se stabilește definitiv. După ce este detașat în diverse posturi prin țară
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
dat “dezertor” (26.08.1944) și mutat la dispoziția Secretariatului General din Ministerul de Război, “însă înscris în controale în poziția de dezertor” (29.08.1944). În ciuda faptului că își înaintase demisia în 25 august 1944. Cu toate acestea, foaia matricolă a gen. Tobescu, singurul document valabil privind situația sa militară, la cap.6, Servicii și diverse pozițiuni precizează clar: La 12 octombrie 1944, Constantin Tobescu a fost preluat de sovietici, împreună cu generalii Pichi Vasiliu și Constantin Pantazi, mareșalul Ion Antonescu
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
Tobescu) Nu se cunosc motivele pentru care au fost intentate două procese având în fond același scop, condamnarea gen. Tobescu pentru presupusa "tentativă de împiedicare a loviturii de stat de la 23 august" (așa este descris pe scurt "faptul" în fișa matricolă de penitenciar nr.218/1951, al doilea document valabil privind condamnările suferite de gen. Constantin Tobescu.). În momentul pronunțării celei de-a doua sentințe (cea care este trecută în fișa matricolă din penitenciar), gen. Constantin Tobescu mai avea de ispășit
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
august" (așa este descris pe scurt "faptul" în fișa matricolă de penitenciar nr.218/1951, al doilea document valabil privind condamnările suferite de gen. Constantin Tobescu.). În momentul pronunțării celei de-a doua sentințe (cea care este trecută în fișa matricolă din penitenciar), gen. Constantin Tobescu mai avea de ispășit doar 8 luni și șase zile de detenție, fiind în arest preventiv de peste patru ani. În aceste condiții, Procurorul General al R.P.R. a făcut o “cerere de îndreptare” (recurs), pentru a
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
sentințe (7, 14, 21 și 28 iunie 1951), la 2.07.1951 Curtea Supremă stabilește o nouă condamnare dublându-i pedeapsa la “10 ani detențiune simplă”, prin decizia nr. 1518/951 (Dosar nr. 1994/950), așa cum este menționată în fișa matricolă din penitenciar, sentința din 19 ianuarie 1949 (“5 ani detențiune simplă”), fiind anulată. În ceea ce privește decizia curții din 19 ianuarie 1949, cât și cea din 28 iunie 1951, se cuvin relevate următoarele aspecte: Este de fapt, aceeași versiune susținută de Eugen
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
În ceea ce privește decizia curții din 19 ianuarie 1949, cât și cea din 28 iunie 1951, se cuvin relevate următoarele aspecte: Este de fapt, aceeași versiune susținută de Eugen Cristescu în toate depozițiile sale, chestiune neluată în considerare de instanță. Conform fișei matricole penale nr. 218/1951, Constantin Tobescu a fost primit în Penitenciarul Târgu Ocna în data de 17 iunie 1951 (fiind transferat de la Penitenciarul Jilava), la rubrica " Starea sănătății" fiind completat : "TBC pulmonar", și a decedat în data de 2 decembrie
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
Jilava), la rubrica " Starea sănătății" fiind completat : "TBC pulmonar", și a decedat în data de 2 decembrie 1951 (ora 7 a.m.), deces confirmat de actul de deces nr.236/3 decembrie 1951, eliberat de Primăria Orașului Târgu Ocna. (NB. Fișa matricolă menționează : Ocupațiunea, în prezent : general, în trecut : general) În baza adresei Penitenciarului Târgu Ocna nr 4696/ 2.12.1951, a fost eliberată adeverința nr. 336/3.12.1951 de către Sfatul Popular al orașului Târgu Ocna, prin care "se adeverește că
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
Ion C Brătianu este numit ministrul finanțelor, în guvernul condus de Manolache Costache Epureanu. În 1878 a intrat în clasa I gimnazială la Liceul Sfântul Sava, liceu urmat și de cei doi frați mai mari, Ionel și Dinu. În registrul matricol al liceului din perioada 1879-1881 (singurul păstrat în arhiva liceului care a fost devastată pe timpul ocupației capitalei din primul război mondial) se regăsește înscris în clasele a II-a (1879-1880) și a III-a (1880-1881). Din notele obținute în clasa
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]